Acasă

Mă bucur sincer că Adrian Năstase poate merge acasă. Vreme de un an nu am scris nimic despre ceea ce s-a întâmplat cu subiectul. Am evitat pur şi simplu subiectul. Aşa mi s-a părut potrivit. Acum renunţ la reţineri şi o spun deschis: mă bucur că omul poate merge acasă. Există rubrica de comentarii unde pot fi deversate glumiţele tâmpite şi unde mi se poate comunica, de către cei care se simt datori să facă asta, că sunt bolşevic, complice etc. Nu e nevoie nici de probe, nici de motivare.

Nu am cum spune, ca atâţia alţii: Adrian Năstase e liber. Nu mi-a dat senzaţia, în tot acest timp, că ar fi încetat să se simta liber. Acum pur şi simplu poate merge acasă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Citeam pe Twitter o grămadă de idioțenii și glume tâmpițele drept reacții la decizia instanței …
    Suntem, îmi pare rău să scriu asta, niște pricinoși incurabili!

  2. Eu sper ca dl. Nastase sa devina un cetatean oarecare fara sa se implice in politica. Din ce am observat, dansul nu se considera vinovat cu nimic si tocmai acest lucru ma intristeaza deoarece pedeapsa primita a fost considerata ca o razbunare politica si nu ca o pedeapsa de drept comun cum este ea de fapt. Si acest lucru ma face sa-mi dau seama ca acest caz a fost o exceptie si politicienii de rang inalt se vor considera si vor fi in continuare deasupra legii si se vor crede nedreptatiti atunci cand sufera rigorile ei.

  3. Poate acum îşi va reevalua şi dl. Năstase opoziţia pe care a făcut-o Rodicăi Stănoiu care, în calitate de ministru al justiţiei, voia să descâlcească dosarul „Flota”. Opoziţia s-a fundamentat – cel puţin, în public – pe apartenenţa consumatorului la clasa politică şi la categoria demnitarilor!
    Asta demonstrează că, deşi dl. Năstase pare a fi unul dintre puţinii politicieni care are o profesie, mai mai mult: ar un cuvânt de spus în cadrul acelei profesii, mai avea de învăţat ceva de la viaţă…
    Îl compătimesc pe dl. Năstase NUMAI pentru faptul că NU a avut acces la ceea ce lumea civilizată defineşte ca fiind justiţie…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...