Mă bucur sincer că Adrian Năstase poate merge acasă. Vreme de un an nu am scris nimic despre ceea ce s-a întâmplat cu subiectul. Am evitat pur şi simplu subiectul. Aşa mi s-a părut potrivit. Acum renunţ la reţineri şi o spun deschis: mă bucur că omul poate merge acasă. Există rubrica de comentarii unde pot fi deversate glumiţele tâmpite şi unde mi se poate comunica, de către cei care se simt datori să facă asta, că sunt bolşevic, complice etc. Nu e nevoie nici de probe, nici de motivare.
Nu am cum spune, ca atâţia alţii: Adrian Năstase e liber. Nu mi-a dat senzaţia, în tot acest timp, că ar fi încetat să se simta liber. Acum pur şi simplu poate merge acasă.
Citeam pe Twitter o grămadă de idioțenii și glume tâmpițele drept reacții la decizia instanței …
Suntem, îmi pare rău să scriu asta, niște pricinoși incurabili!
Eu sper ca dl. Nastase sa devina un cetatean oarecare fara sa se implice in politica. Din ce am observat, dansul nu se considera vinovat cu nimic si tocmai acest lucru ma intristeaza deoarece pedeapsa primita a fost considerata ca o razbunare politica si nu ca o pedeapsa de drept comun cum este ea de fapt. Si acest lucru ma face sa-mi dau seama ca acest caz a fost o exceptie si politicienii de rang inalt se vor considera si vor fi in continuare deasupra legii si se vor crede nedreptatiti atunci cand sufera rigorile ei.
Poate acum îşi va reevalua şi dl. Năstase opoziţia pe care a făcut-o Rodicăi Stănoiu care, în calitate de ministru al justiţiei, voia să descâlcească dosarul „Flota”. Opoziţia s-a fundamentat – cel puţin, în public – pe apartenenţa consumatorului la clasa politică şi la categoria demnitarilor!
Asta demonstrează că, deşi dl. Năstase pare a fi unul dintre puţinii politicieni care are o profesie, mai mai mult: ar un cuvânt de spus în cadrul acelei profesii, mai avea de învăţat ceva de la viaţă…
Îl compătimesc pe dl. Năstase NUMAI pentru faptul că NU a avut acces la ceea ce lumea civilizată defineşte ca fiind justiţie…