Slow net

Din motive pe care n-are rost să le explic am lipsit o vreme. Pauza asta mi-a prins bine. Unele lucruri se vor schimba pe aici, pe blog. Vom continua să vorbim şi despre politică, nu la fel de mult ca până acum, dar mai ales îmi doresc ca, de aici încolo, cu ajutorul blogului, să împart cu voi lucrurile acelea care contează. Mai devreme sau mai târziu va exista şi un chip grafic nou, dar mai ales vom vorbi despre lucrurile care înseamnă ceva.

Aveam de ceva vreme sentimentul că felul în care comunicăm, modul în care ne întâlnim cu informaţia, în spaţiul reprezentat de internet, e cumva nesănătos, grăbit, că ceva nu e în regulă. În ultimele trei luni m-am întâlnit cu „fenomenul” numit Facebook şi lucrurile s-au limpezit. Pentru că Facebook-ul reproduce exact boala despre care vorbesc, amplificând simptomele, făcându-le supărător de evidente. Totul e grăbit, lipsit de profunzime, se tranzaţionează informaţie pe fugă, fără mult discernământ şi fără niciun răgaz de meditaţie. Eşti asaltat, copleşit, îndopat, sufocat de o ploaie de informaţii. Multe din cele azvârlite acolo sunt inutile, altele sunt roase pe la colţuri de atâta trecut din mână în mână, fără liniştit popas de reflecţie. Totul se consumă pe fugă, din goana click-ului. Lucrurile grave se amestecă, de-a valma, cu frivolităţile, curgând în cascadă, topindu-se într-un aluat pe care nimeni nu are vreme să-l mai lase la dospit. Totul se consumă, se înghite, nu e vreme de mestecat, nici pentru digestie, cantitatea e copleşitoare, Ca într-o competiţie pentru haplea, în care contează cine înghite cel mai mult, gustul, savoarea sunt lipsite de importanţă. Nu e vreme pentru nuanţe, nu e timp pentru zăbavă. Totul e să îngurgitezi cât mai mult, pentru că avalanşa e fără oprire. Nu mai ai timp să mesteci, să oboseşti papila în cercetare gustului, nici pentru a digera nu mai e vreme. Ba nu mai reuşeşti nici să evacuezi resturile. Ne trezim îmbuibaţi, obezi, consumând tot mai mult şi totuşi din ce în ce mai nesătui. Click, like, share, next. Totul rapid.

Aşa cum nebunia numită „fast food” nişte îndrăzneţi au născocit leacul numit „slow food”, încercând să îndemne la domoala şi tihnita degustare a bucatelor, tot asemeni îmi doresc să vă propun un fel de „slow blog” sau „slow net”. E o nebunie şi un lucru aproape lipsit de sens, într-o epocă în care totul e zorit, dar nu e nici prima, nu va fi fiind nici ultima nebunie cu care mă împrietenesc. Totuşi, vă poftesc ca, din când în când, în locul îngrămădelii prin marile mall-uri, în locul aglomeraţiei din enormele supermarketuri să zăboviţi puţin într-o prăvălie de antichităţi, în anticariat. Iar anticarul, dacă veţi găsi vreme să-l ascultaţi, vă va arăta că fiecare cărţulie din prăvălioara ei are o poveste care merită ştiută.

În Damasc există o veche cafenea ( sunt mai multe asemenea, dar povestesc despre cea în care am poposit eu cândva) în care seară de seară se strâng muşterii nu doar pentru a-şi alinta papilele cu o cafea tare şi fum de narghilea, dar mai ales pentru a-l asculta pe povestitor. Aşezat pe un jilţ, la vedere, un bătrân spune poveşti. Şi le spune de parcă le-ar fi trăit. Iar toţi cei de acolo vin să-l asculte rostind poveştile, pe care poate le ştiu deja, dar pe care bătrânul pe rosteşte de fiecare dată altfel, de fiecare dată tâlcuindu-le altfel. Nu vă lăsaţi înşelaţi, tehnologia a pătruns şi acolo, dar unele lucruri sunt atât de preţioase încât merită păstrate.

Încercăm? Începem?

A fost odată…

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. „Pentru că Facebook-ul reproduce exact boala despre care vorbesc… ”

    Exact! Sufar si eu de boala asta. Totusi, se aplica si aici „Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti!”. Poti urmari doar parerile oamenilor pe care-i consideri de incredere.

  2. O, da, mai molcom, mai asezat…
    Cinematografic vorbind, un fel de 24fps la personajele centrale in contrast cu miscarea accelerata din fundal, din jur.
    Imi amintesc cun text de-al tau, rabbi, despre acea cafenea din Damasc. L-ai publicat acum cateva luni… Sau sa fi trecut deja anul? 😉

  3. A fost o vreme cand tehnologia nu patrunsese atat de adanc in obiceiurile noastre, cand visam la roboti dar nu ni-i facusem tovarasi de viata.
    A fost odata…!

  4. ‘Aşezat pe un jilţ, la vedere, un bătrân spune poveşti. Iar toţi cei de acolo vin să-l asculte rostind poveştile, pe care poate le ştiu deja….’ şi uneori ei continuă poveştile bătrânului ostenit…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...