Am participat la o dezbatere iniţiată de cei de la FACIAS (care merită felicitări pentru efortul organizatoric) pe tema rolului, rostului şi desginului etichetei Curţii Constituţionale din perspectiva revizuirii Constituţiei. După mai bine de două ceasuri de discuţii a trebuit să mă recunosc răpus de evidenţă: românii suferă neîndoielnic de zel normativ.
Nu e singura dezbatere pe acest subiect la care particip şi trebuie să observ că în toate discuţiile se agită substantivele, se înfierbântă verbul, toţi au păreri, toţi vor să revizuiască ceva, toată lumea are păreri, idei, fixaţii, păsărici, mofturi. Şi toţi sunt ambetaţi de nervul normativ, vin cu idei, au soluţii pentru probleme care nu există, desenează structuri, pictează organigrame, se lansează în largi şpagaturi pseudo-filosofice despre Constituţie, Curtea Constituţională, tencuiala clădirii curţii şi revizuirea tuşului imprimantei din secretariat. E suficient ca cineva să arunce răţoiul în cişmea: hai să revizuim Constituţia! Şi nimeni nu se epuizează în consideraţii de oportunitate ori necesitate, ci cu toţii dau năvală să îşi reverse avântul întru legiuire.
Rabbi, eu – fiind mai prost – nu inteleg conclavurile-astea suplimentare, al caror rost ar fi sa asigure reglementarea si/sau „politia” unui domeniu. Nu inteleg CCR, nu intekeg CNA, nu inteleg ANI… asa-i ca-s prost?
In tembelismul meu ma gandesc: avem ICCJ, avem legi, procurori, judecatori, asociatii profesionale si judecatori. Avem cu ce, car’ vr’a sa zica, nu? Si-atunci pentru ce inca niste „cu ce” si nu pur si simplu „cum”?