AcasăUncategorized-Ce faci, monşer? -Mişcare,...

-Ce faci, monşer? -Mişcare, monşer!

La încheierea mandatelor de şefi de stat, marii bărbaţi politici dau nume câte unei biblioteci, se retrag în vreo fundaţie, înfiinţează un institut. Pleacă deci din zarva politicii, unde nu mai au nimic de obţinut, şi se ocupă de chestii subţiri, ţin conferinţe, îşi scriu memoriile, promovează proiecte umanitare sau culturale. Domnul Băsescu şi-a pus fiica să-l treacă la catastif cu una bucată „mişcare populară”, numai bună de prefăcut în partid.

Mişcare. Populară, carevasăzică. Adevărul e că după atâţia ani de viaţă sedentară poţi simţi nevoia de puţină mişcare. Că fuga de mulţimi, de locurile aglomerate, nu arde caloria, nici nu ţine muşchiul suplu.

Teoretic, în zece ani de mandat prezidenţial ai avut privilegiul rar, la care puţini oameni politici au acces, de a exprima cam tot ce ai de spus în politică. Dacă la încheierea acestui mandat constaţi că ai nevoie de un nou partid politic, pentru că cel pe care l-ai condus cu mână forte te-a lăsat pe peronul gării, dacă mai constaţi că încrederea de care te mai bucuri e sub cota de îngheţ, iar simpatia de care te mai bucuri te face să te simţi angoasat chiar şi atunci când traversezi pe zebră şi doar la culoarea verde a semaforului, atunci e cazul să admiţi că eşti expresia vie a unei monumentale ratări.

Ce mai speră Traian Băsescu să obţină de la politică, la încheierea mandatului? Unii ar spune că are nevoie să-şi conserve o anume influenţă, suficientă pentru a se asigura că, la plecarea de la Cotroceni, nu o să aibă foarte mult deranj cu justiţia. Personal cred că, pur şi simplu, după ani buni în care a deţinut puterea absolută, în care tot ceea ce înseamnă statul român, cu toate instituţiile sale, au reprezentat instrumente de care s-a folosit discreţionar, are reale dificultăţi în a se acomoda cu ideea că e foarte aproape momentul în care va deveni o entitate dispreţuită, neimportantă.

„Mişcarea populară” e ultimul refugiu pentru ambiţiile lui Traian Băsescu, după despărţirea cu tăraboi de PDL. Anticipând, probabil, o posibilă despărţire, a încercat iniţial să aglomereze ceva scame în jurul lui Mihai Răzvan Ungureanu, băiat bun, utecist de dreapta, cu stagiu pe la servicii. N-a mers. S-a lămurit foarte rapid că MRU nu face nici cât pomezile cu care se văcsuieşte. Boc era epuizat, pe Elena Udrea n-a vrut-o partidul, a venit deci vremea pentru Alba ca Zăpadă.

Pentru susţinătorii oneşti ai dreptei cred că e un moment extrem de complicat să afle că salvatorul dreptei româneşti e Traian Băsescu, prin intermediul fiicei. Că sfârcul dreptei româneşti e mângâiat de Cristian Diaconescu – cel care, cu siguranţă, ca fost ambiţios reformator al stângii, cu Oprea şi Onţanu, acum o să reformeze puţin şi dreapta, pe bugetul administraţiei prezidenţiale. Mai e şi nostimul domn Lăzăroiu, care, desigur, va da „mişcării” altitudine intelectuală şi claritate în viziune, organizând orgiastice reuniri ale Albei ca Zăpada cu Greuceanu, Chipăruş Vodă şi mai ales Tom Degeţel. Tot pe bază de buget de la preşedinţie. E lesne de imaginat că la demersul ăsta de purificare doctrinară a dreptei se va alătura cât de iute şi Elena Udrea, o veritabilă conservatoare în alegerea poşetelor. Şi desigur Elena Băsescu, singura care poate da limpezime mesajului noii construcţii şi poate contribui decisiv la definirea ideologică a dreptei româneşti. Cum spuneam, cei care cred cu sinceritate în valorile dreptei româneşti trec probabil printr-un moment tare dificil.

Deocamdată, formal, „Mişcarea populară” nu e partid politic, că nu e voie de la lege. Nu că grija faţă de lege ar fi jenat teribil până acum, dar momentul e mai delicat. Dacă nu e partid atunci ce e? – se poate întâmpla impertinentul curios. Răspunsul corect e: partid, dar nu-i spunem aşa, că nu e voie. Nici Traian Băsescu, nici consilierii săi nu au voie, teoretic, să facă parte din vreun partid politic. Aşa că ne-am pricopsit cu primul partid sub acoperire.

De vreo doi ani s-a tot vorbit despre trăznaia asta. Iniţial, existase intenţia ca, înainte de alegerile locale, să se inventeze un soi de alianţă, cu numele de „Mişcarea populară” care să aglomereze în jurul PDL tot felul de bizare entităţi, de la PNŢCD-ul lui Pavelescu la Fundaţia Creştin-Democrată a lui Baconschi. Pe atunci se căutau formule prin care portocaliul pedelist să fie ascuns, în vederea alegerilor, sub tot felul de asemenea ridicole asocieri. Decuplarea de PDL a mutat acum lucrurile în direcţia pe care o vedem.

E de urmărit care vor fi raporturile dintre PDL şi noua „Mişcare populară”. PDL va încerca, probabil, să se spele de imaginea de partid corupt, acuzându-i pe cei care vor fugi la noua formaţiune păstorită de Băsescu pentru toate relele care atârnă de imaginea partidului. De partea cealaltă, mişcaţii populari vor încerca să câştige simpatia votanţilor de dreapta invocând tocmai corupţia din PDL ca motivaţie pentru noua formulă. Va conta enorm către care dintre formaţiuni se va îndrepta şi preferinţa popularilor europeni, pentru că, până una alta, PDL e membru al PPE, iar „Mişcarea populară” e deocamdată doar gălăgie pe Facebook.

Probabil că, spre toamnă, lucrurile se vor lămuri. În primăvara anului viitor vor avea loc alegerile europarlamentare, iar dacă ruptura de PDL e autentică şi Băsescu vrea cu adevărat să-şi legitimeze noua construcţie, atunci va fi obligat să iasă la bătaie cu noua „mişcare”, pe care va trebui să o transforme şi formal în partid politic, intrând în competiţie cu fostul său partid.

Un lucru e limpede: Traian Băsescu nu are de gând să plece din politică, după ce va părăsi Cotroceniul. Mai poate face încă destul rău. Acum fostului său partid. Totuşi, precipitarea cu care s-a aruncat pe piaţă „Mişcarea populară”, la un timp atât de scurt după scandalul de la Convenţia Naţională a PDL ne poate face să credem că tot tămbălăul a fost premeditat. Sau că Băsescu pur şi simplu nu se mai poate stăpâni şi reacţionează la draci. Iar asta e, pentru încă 18 luni, îngrijorător.

 

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Bre … Basescu face joc de glezne trebuie sa puna „BUFUL” la adapost si libertatea lui . Incearca sa isi puna la picior justitia ,pas cu pas .. da de pamint cu PDL-ul .Udrea ,fraierii care nu mai au nici o speranta dupa prostiile pe care le-au facut ,nu da doi bani nici pe familia lui .. el se simte „barbatul Alfa” ,Nebunia asta nu are leac !!!!!!!.

  2. Pt. 18 luni …??? Parca tocmai ai afirmat ca Basescu va ramane in continuare in politica , iar daca asta se va intampla (ceea ce e f. probabil) , va continua sa ACELASI RAU ca si cand era guvernator .
    Si stii de ce ? Pt. ARE IN CONTINUARE ACOLITI !!! 👿

    De fapt , cine are putin timp sa analizeze , Basescu E O NULITATE , cu o inteligenta si putere f. redusa , dar cu un tupeu si o ticalosie fara margini ; iar in fata acestui tupeu si ticalosii nelimitate , SE GASESC PERMANET SCURSURI UMANE care sa-l URMEZE si sa-l SLUGAREASCA BENEVOL . 😡
    Asa-zisa „putere” al lui Basescu consta doar in cardasia cu diverse scursuri umane cu ambitii nelimitate , capabile de orice pt. a parveni social , politic sau/si material .

    Practic , Basescu , intr-o tara cu oameni demni si morali , n-ar valora nici cat o ceapa degerata ; SINGURA lui putere consta in a capacita caractere umane slabe cu ambitii mari , sa-l urmeze si sa-l slugareasca in ticalosii . Atat si nimic mai mult! Iar cata vreme Basescu va mai exista fizic , in Romania se vor gasi permanet jeguri umane , bucuroase in a-i fi acoliti (si dupa cum observ , mai nou NU NUMAI ROMANI) ! ::oops:

  3. Bai, omule, ai talent, se simte, se „citeste”. Nu inteleg 1) de ce continui sa scrii ca la 1900, mai da-l dracului de mon cher, mon cher. 2) Esti, pari, ba nu, acum sunt rau, recunosc, esti un om inteligent. Cat timp mai ai de gand sa mananci din aceeasi farfurie cu mesenii de la antena 3&comp? Chiar nu ti-e scarba de vecinatatile tale? Nu ai simtul ridicolului?! Stiu ca-l ai. Cat iti da Felix? 20, 30, 40, 50 de milioane? Merita? Nici mie nu-mi place Basescu, e depaaarte de ceea ce as vrea de la un presedinte… Baaa, dar in cocina aia faci matale tumbe? Da-o dracului, esti scriitor, ar trebui sa ai fler, intuitiei, „citire” de oameni… Pacat de talentul tau, zau.

  4. Jocul de glezne numit M.P., nu este vreun ONG cu scopuri caritabile, nu este nici condus de M.Preda, este doar moftul lui M.P. (Mister President), prin care i-a aratat nuielusa lui Blaga, fiindca acesta a calcat-o din greseala pe tivul pantalonului pe pe pupila prezidentiala. Greseala de neiertat! Din cloceala asta pripita, s-a nascut(!) puiul neviabil MP, mosit cu stangacie de un consilier prezidential, operat de sens si de directie, de dragul parvenirii. Miscarea Populara va fi ca o prisnita, pe ranile viitorilor nealesi de dreapta, care vor putea clama cu oarecare voce, ca suntem un popor de imbecili.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...