Domnule Ponta, pot să mă şterg de flegmă sau mai scuipaţi?

Politicianul cocoţat la putere are pretenţia de a fi socotit infailibil, precum papa. Dacă a reuşit, într-un mod sau altul, să te şmenuiască de voturi, atunci a demonstrat deja că e mai deştept ca tine şi ca atare trebuie să înghiţi fără crâcnire tot ce-ţi serveşte el, nu-i aşa? Pentru că el e un iniţiat, un jucător subtil, un artist al politichiei, pe care tu, vulgară creatură plătitoare de taxe nu ai cum îl înţelege.

În politica românească nu mai avem de multă vreme (şi asta deja e foarte îngrijorător) aşteptări fenomenale. Am eliminat din inventarul de criterii moralitatea, buna cuviinţă, onestitatea sau inteligenţa. Funcţionăm, în raporturile cu politicienii noştri, în regim de catastrofă, aşa că ne rezumăm la minime aşteptări, ca de exemplu: să nu ne scuipe direct în ochi, ci aşa, mai catre perciuni; să nu fie extraordinar de nesimţiţi, ci cel mult de 12 ori mai nesimţiţi decât media naţională; să plimbe jetul atunci când urinează pe noi.  Astăzi, domnul Ponta a reuşit să demonstreze că până şi aceste minime cerinţe sunt excesive. Pe unii se poate ca asta să-i fi surprins, în ce mă priveşte, de doi ani de zile am tot urlat pe aici, asumându-mi inutil rolul de bleagă Casandră.

Când domnul Ponta făcea loc în USL pentru tot felul de evadaţi, pe ultima sută de metri, din tabără portocalie, primeam explicaţii despre pragmatism, realpolitik şi alte bazaconii. Când acelaşi domn Ponta aducea, pe uşa din dos, în USL toată gaşca uneperistă a lui Oprea, din nou am fost mustrat că nu pricep  cum funcţionează politichia, că interesul o cere etc. Şi tot aşa, am zeci de alte exemple. De fiecare dată, domnul Ponta avea pretenţia să i le înghiţim şi să lăsăm mârâitul că ştie el mai bine. Şi a trebuit să înghiţim multe. Şi am fost tâmpiţi şi i le-am înghiţit.

Ponta a venit la putere având un singur punct în agenda politică: anti-băsismul. Putem face pe nătângii şi să pretindem că USL ar fi dispus, nu se ştie unde, nu se ştie când, de un autentic program politic, dar realitatea simplă şi incontestabilă  e că întreaga construcţie a USL, toate voturile pe care le-au cerut domnul Ponta şi asociaţii săi au avut în spate doar prezumtivul anti-băsism şi promisiunea curăţării de tot ceea ce era malign la regimul Băsescu.  Voturile au venit, iar Ponta a semnat imediat un pact cu Băsescu. Pragmatism. Realpolitik, carevasăzică.

Am trecut şi peste uneperizarea USL, şi peste bileţelele de la Barosso, şi peste pactul cu Băsescu. Am trecut şi peste principii. Am trecut peste toate prea uşor. Iar acum primim şi ultimul scuipat în ochi. Pentru că domnul Ponta o propune la şefia DNA pe Kovesi, cea care reprezintă expresia cea mai abjectă a băsismului. Codruţa Kovesi e cea sub mandatul căreia, vă reamintesc, bătrânii erau fugăriţi pe arătură, cu bibliile, de zeloşii procurori trimişi de către ea pentru a-i ancheta pe cei care votaseră la referendum. Acei 7,4 milioane cu care Ponta a avut tupeul să se tot legitimeze şi pe care acum îi scuipă în ochi.

După aproape un an de guvernare, Ponta are realizări doar în planul coabitării cu Băsescu. Şi a reuşit, după alegeri, să dea unul dintre cele mai slabe guverne pe care le-am avut vreodată. Să ne fie de bine!

Până la urmă, pe mine personal mă lasă rece cine va fi şef pe la parchete. Dar când vor fi din nou săltaţi, ăştia de prin USL, să nu vină să mai urle că e stat poliţienesc, că justiţia e la Băsescu. Să nu-mi mai ceară solidaritate şi ieşit în stradă.

Nu mă interesează nici de către cine, nici dacă, nici ce fel ar fi şantajat domnul Ponta. Nici ce calcule savante justifică acest „compromis” -cum delicat simte nevoia să-l numească. Toate chestiile astea sunt socotelile sale, legate de interesele propriei sale cariere. Iar cariera sa nu mă interesează. Ba da. De fapt mă interesează. A început să mă deranjeze. Nici opoziţia sa faţă de Băsescu, în talk show-uri, nu mă interesează.

Nici delimitările orale ale domnului Antonescu nu  satisfac. Câtă vreme este în continuare asociat cu Ponta, rămâne la fel de responsabil ca şi acesta pentru actele guvernării USL.

Mai aştept numirea Monicăi Macovei la justiţie. Pentru că – nu-i aşa?- interesul naţional o cere, partenerii europeni, NATO etc.

În politica românească e urgentă nevoie de o nouă formaţiune politică. Nu de invenţii mizerabile ca PPDD, nici de mişcări băsiste de tot felul, ci de o mişcare autentică venită din zona civică, acolo unde există mii de conştiinţe, mii de personalităţi remarcabile, despre care ştim prea puţin, pentru că scena publică e confiscată de aceiaşi ticăloşi, de ani de zile.