AcasăPtiuDomnule Ponta, pot să...

Domnule Ponta, pot să mă şterg de flegmă sau mai scuipaţi?

Politicianul cocoţat la putere are pretenţia de a fi socotit infailibil, precum papa. Dacă a reuşit, într-un mod sau altul, să te şmenuiască de voturi, atunci a demonstrat deja că e mai deştept ca tine şi ca atare trebuie să înghiţi fără crâcnire tot ce-ţi serveşte el, nu-i aşa? Pentru că el e un iniţiat, un jucător subtil, un artist al politichiei, pe care tu, vulgară creatură plătitoare de taxe nu ai cum îl înţelege.

În politica românească nu mai avem de multă vreme (şi asta deja e foarte îngrijorător) aşteptări fenomenale. Am eliminat din inventarul de criterii moralitatea, buna cuviinţă, onestitatea sau inteligenţa. Funcţionăm, în raporturile cu politicienii noştri, în regim de catastrofă, aşa că ne rezumăm la minime aşteptări, ca de exemplu: să nu ne scuipe direct în ochi, ci aşa, mai catre perciuni; să nu fie extraordinar de nesimţiţi, ci cel mult de 12 ori mai nesimţiţi decât media naţională; să plimbe jetul atunci când urinează pe noi.  Astăzi, domnul Ponta a reuşit să demonstreze că până şi aceste minime cerinţe sunt excesive. Pe unii se poate ca asta să-i fi surprins, în ce mă priveşte, de doi ani de zile am tot urlat pe aici, asumându-mi inutil rolul de bleagă Casandră.

Când domnul Ponta făcea loc în USL pentru tot felul de evadaţi, pe ultima sută de metri, din tabără portocalie, primeam explicaţii despre pragmatism, realpolitik şi alte bazaconii. Când acelaşi domn Ponta aducea, pe uşa din dos, în USL toată gaşca uneperistă a lui Oprea, din nou am fost mustrat că nu pricep  cum funcţionează politichia, că interesul o cere etc. Şi tot aşa, am zeci de alte exemple. De fiecare dată, domnul Ponta avea pretenţia să i le înghiţim şi să lăsăm mârâitul că ştie el mai bine. Şi a trebuit să înghiţim multe. Şi am fost tâmpiţi şi i le-am înghiţit.

Ponta a venit la putere având un singur punct în agenda politică: anti-băsismul. Putem face pe nătângii şi să pretindem că USL ar fi dispus, nu se ştie unde, nu se ştie când, de un autentic program politic, dar realitatea simplă şi incontestabilă  e că întreaga construcţie a USL, toate voturile pe care le-au cerut domnul Ponta şi asociaţii săi au avut în spate doar prezumtivul anti-băsism şi promisiunea curăţării de tot ceea ce era malign la regimul Băsescu.  Voturile au venit, iar Ponta a semnat imediat un pact cu Băsescu. Pragmatism. Realpolitik, carevasăzică.

Am trecut şi peste uneperizarea USL, şi peste bileţelele de la Barosso, şi peste pactul cu Băsescu. Am trecut şi peste principii. Am trecut peste toate prea uşor. Iar acum primim şi ultimul scuipat în ochi. Pentru că domnul Ponta o propune la şefia DNA pe Kovesi, cea care reprezintă expresia cea mai abjectă a băsismului. Codruţa Kovesi e cea sub mandatul căreia, vă reamintesc, bătrânii erau fugăriţi pe arătură, cu bibliile, de zeloşii procurori trimişi de către ea pentru a-i ancheta pe cei care votaseră la referendum. Acei 7,4 milioane cu care Ponta a avut tupeul să se tot legitimeze şi pe care acum îi scuipă în ochi.

După aproape un an de guvernare, Ponta are realizări doar în planul coabitării cu Băsescu. Şi a reuşit, după alegeri, să dea unul dintre cele mai slabe guverne pe care le-am avut vreodată. Să ne fie de bine!

Până la urmă, pe mine personal mă lasă rece cine va fi şef pe la parchete. Dar când vor fi din nou săltaţi, ăştia de prin USL, să nu vină să mai urle că e stat poliţienesc, că justiţia e la Băsescu. Să nu-mi mai ceară solidaritate şi ieşit în stradă.

Nu mă interesează nici de către cine, nici dacă, nici ce fel ar fi şantajat domnul Ponta. Nici ce calcule savante justifică acest „compromis” -cum delicat simte nevoia să-l numească. Toate chestiile astea sunt socotelile sale, legate de interesele propriei sale cariere. Iar cariera sa nu mă interesează. Ba da. De fapt mă interesează. A început să mă deranjeze. Nici opoziţia sa faţă de Băsescu, în talk show-uri, nu mă interesează.

Nici delimitările orale ale domnului Antonescu nu  satisfac. Câtă vreme este în continuare asociat cu Ponta, rămâne la fel de responsabil ca şi acesta pentru actele guvernării USL.

Mai aştept numirea Monicăi Macovei la justiţie. Pentru că – nu-i aşa?- interesul naţional o cere, partenerii europeni, NATO etc.

În politica românească e urgentă nevoie de o nouă formaţiune politică. Nu de invenţii mizerabile ca PPDD, nici de mişcări băsiste de tot felul, ci de o mişcare autentică venită din zona civică, acolo unde există mii de conştiinţe, mii de personalităţi remarcabile, despre care ştim prea puţin, pentru că scena publică e confiscată de aceiaşi ticăloşi, de ani de zile.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

24 Comments

  1. ha! un nou partid! unde am mai auzit eu idea asta? 🙂 mult succes! ca unul care „am fost acolo, am facut asta” – sau cum o fi traducerea mai plastica a cunoscutei sintagme din filmele americane – de pe cai muuult mai mari, iti pot garanta ca nu tine, dar normal ca o sa pic pe sarcasme.
    Dar recomand un exercitiu, de fiecare data, incercati cu un ong, orice ong, pe orice domeniu, pe orice public tinta, inclusiv unul dedicat starpirii basismului, ca sa fie cat mai apropiat de un partid. Si vezi pe cati oameni poti conta, realmente conta, cati dintre ei sunt veniti la speranta de ciolan, cati dintre ei sunt dispusi sa puna banu jos, cati dintre ei sunt repartizati de la servicii si, in sfarsit, cati dintre cei care raman dupa o ideala indepartare chirurgicala a categoriilor mai sus amintite, sunt in stare sa stranga din dinti si sa reziste mai mult de 3 luni (sase luni pentru cei care vor avea „functii de conducere” in noua formatiune.
    N-o zic nici sarcastic, nici Doamne fereste! condescendent, ci doar cu obida: intelectuali (si stim ce intelegem exact prin asta) NU fac/reusesc partide!

  2. Ce minunat ar fi ca aceste” mii de conştiinţe, mii de personalităţi remarcabile”sa se faca simtite! Din pacate constiinta este prea des confundata cu sentimentele,pasiunile si ambitiile noastre…facem prea des ceea ce este la indemana ,placut si profitabil pentru noi iar apoi pretindem ca nu facem decat sa ne urmam constiinta…

  3. In momentul in care expira mandatul procurorului general, iar in mod legal, nu mai poate fi reinnoit, cum e cazul lui Morar, iei orice decizie doar pentru a rezolva situatia, pentru ca altfel actele sefului parchetelor vor putea fi contestate. Asadar, Ponta a avut de ales intre Kovesi, singura varianta acceptata de toti actorii implicati, sau blocarea justitiei penale in Romania.

  4. Rebbe, intzelepthule, mankatziash: IO chiar nu intzeleg de ce ne mai deranjeaza o stukkitura in plus, zau! Si mai alles ca vine de la putzuloiu asta, imberb si imatur ,sa nu zikk ca are si trasaturile unuia cu sindromul down. Poate ai crezut ca ai mizat pe un cal castigator, ca si mine, si ne treziram cu poneyul asta care se si incapatzineaza ca un …magarush !
    Shalom&baktallo!

  5. Exact! O nouă formaţiune politică e tot ce ne lipseşte ca să îndeplinim voia sistemului băsecurist. E o urgentă nevoie pentru sistem. 🙂

    Nimic nu poate fi mai potrivit pentru băsecuritate decât subminarea PNL.

    P.S. Care era propunerea ta, să rupă Crin USL şi să se refacă FSN? Sau ce? Sau poate crezi că antibăsismul are mai multe şanse în fundul gol? 😛

    Revoluţionarismele puriste sau anarhismele sunt cele mai fidele instrumente ale unui regim totalitar. De regulă, chiar regimul le induce. 😉

  6. Domnilor! Riscam sa pierdem esenta problemei: vrem justiție independenta sau justiție antibasista? Ne-ar fezanda mai bine o madam Stanoiu, spre exemplu? De ce ne-a tras o flegma-n ochi micutsu’? Ca a propus o fidea sau pentru ca s-a targuit? E irelevant dacă Basescu sau Ponta o teleghideaza pe parvenita. Problema e ca individa e suficient de incompetenta pentru a exclude ca nerealiste orice fel de pretenții de independenta. Problema e ca propunerea ei e rezultatul unui „compromis in interesul României”. Cine stabilește care e interesul României si cum se raporteaza acest interes abstract la interesul concret al cetateanului? Care ar trebui sa se rezume la pretentia de a trai într-o democrație mai puțin originala decât cea cu care ne delectam astăzi.

  7. Ponta este varianta „tunată” a lui Geoană: în plus, faţă de ‘Stănac, ăsta îşi închipuie că şi ştie ce face.
    Aşa e când te măriţi fără zestre iar mireasa îţi aduce zestre un loc bun la partid şi un tătic cu foarte mulţi – nu neapărat şi salubri – prieteni…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...