AcasăRabbi ziceUşa în politică

Uşa în politică

Sunt aproape convins că toţi românii care intră în politică trec mai întâi printr-un cantonament special unde au parte de un foarte serios stagiu de pregătire în tehnologia trântitului uşii. Am aproape certitudine că trebuie să existe undeva o tabără, inaccesibilă pietonului obişnuit, unde viitorul politican deprinde feluritele tehnici de priză la clanţă, diferite  procedee de smuls uşa din ţâţâni şi tot ceea ce se poat învăţă despre compunerea forţelor astfel încât, la trântirea uşii, să se obţină maximum de crăpături în tencuială. Pentru că, în politica românească, o despărţire nu e o cheste serioasă dacă nu cade varul de pe pereţi, lăsând să se vadă armătura din beton, dacă tocul uşii nu se umple de fisuri iar arcurile de la broască nu vizitează tavanul şi peretele de vizavi.

O despărţire reprezintă, până la urmă, expresia mai amplă a unui dezacord. Îmi imaginez că dezacordurile pot fi şi cordiale, supravieţuind într-un spaţiu al argumentelor, în care logica rece a contrariului nu evacuează reverenţa. Asta în teorie, pentru că în practică disputele devin probleme de tâmplărie şi zidărie. Sigur, lucrurile astea se mai petrec şi în afara campusului politic; diva de mahala nu poate schimba aşternuturile fără să-şi pună mai întâi poalele în cap. Dar astea interesează mai puţin.

În 2005, într-o după amiază,  între două cafele şi trei fursecuri, PD-ul lui Băsescu (uşa dintre ei nu fusese încă trântită) pleacă din internaţională socialistă, unde militase cu elan revoluţionar, vreme de aproape 14 ani, pentru unirea proletarilor din toate ţările, trecând în ataşul motocicletei popularilor europeni. Tencuiala din jurul uşii nu avea cum să nu marcheze momentul. Toţi foştii activişti PCR de rangul 16 se călcau în picioare să ajungă şi ei cu mâna la clanţa uşii ca să execute o izbire ca la manual, înfierbântaţi de revolta împotriva stângii, ideilor sale şi a parfumului de roze. Aceleaşi ideii pe care până atunci păreau dispuşi să şi le tatueze marinăreşte, lângă sirena Nutzy şi timona cu burduf. Ce a fost… a fost. Acum venise momentul marii trântiri a uşii. O uşă pe care noii arhangheli ai dreptei n-o mai trântiseră de la plecarea din FSN. Şi despărţirea de „Petre-eşti-cel-mai-bun”.

Pe urmă a fost momentul în care distinşii liberali Pinalti, Dragă-Stolo sau Boureanu au simţit că e momentul să pună mâna pe clanţă, pentru că tocmai primiseră revelaţia adevăratei drepte. Evident, crăpături în zugrăveală, zornăit de geamuri.

Nu mai povestim despre toate zecile de recitaluri individuale ale marilor maeştri în frecvente trânteli de uşă. Am mai avut o izbire în grup, a adevărăţilor apostoli ai stângii, Onţanu, Oprea şi nea Puiu, care au testat tâmplăria de la PSD, în drumul spre reforma stângii poposind la guvernare de dreapta (TVA inclus) alături de foştii colegi de internaţională socialistă. Efortul de trântire a uşii a fost semnificativ, dar rezultatul n-a fost decât un scremut scârţâit pe la balamale.

Acum a venit şi momentul în care Traian Băsescu a simţit nevoia să se opintească în uşa de la PDL. Arcurile broaştei au sărit în toate părţile, tencuiala a divorţat de cărămida din Modrogan, iar balamalele au plecat în vizită pe parchet. Uşa însă, cum-necum, a rămas acolo, crăpată, dar proptită pe borta din perete. Multe nu-i mai ies lui Băsescu de ceva vreme, dar la trântit uşa încă are centura neagră. Fireşte, şi de data asta răzbunarea pe tâmplărie a venit tot din motivaţii ideologice: neîmpăcarea dintre Şcoala de la Pleşcoi şi Academia de la Oradea.

Dacă te uiţi cu atenţie la felul în care cei de prin USL fac exerciţii de respiraţie, mişcări energice de încălzire a încheieturii mâinii şi atentă cercetarea a calităţii tencuielii, realizezi că mult nu mai e până când şi acolo va veni momentul în care tâmplăria va trebui să treacă printr-un sever control de calitate. Şi orice aţi vrea să credeţi, nu vă puteţi lua după reclame. Nu există uşi făcute să reziste. Să reziste- să reziste-să reziste.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Rebbe, intzelephtule,mancatziash: Egzista o kategorie pe skarra asazisa
    umanoida, care se numesc perfectionisti, care mereu incearca sa mai ridice ceffa la edificiul existent, marinelu l-a folosit ca pretext, dar oricum a lasat amprenta , distrugerii din interior , la orice pe care a pus manutza !

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...