Graffiti

Pe zidul şcolii de peste drum a apărut mai întâi un cuvânt, un fel de graffiti lacoonic, ermetic aproape în mesaj. Scrie mare, cât fereastra de alături: Monstru. Nimic în plus, nicio lămurire, nicio explicaţie, nicio ilustraţie, nici măcar obişnuitele zorzoane din graffiti care împopoţonează literele. Cineva a simţit nevoia să spună chestia asta. I-a fost suficient că şi-a pus cuvântul pe zidul clădirii, înţeleagă cine ce vrea. Litere mari, de vopsea roşie şi atât.

Câteva zile mai târziu, în faţa acelui cuvât şi-au găsit locul altele două, desenate cu prisos de ornament, cu vopsea neagră. Sunt un Monstru – scrie acum. Acum mesajul are un sens. Cineva a preluat cuvântul lăsat spre folosinţă pe peretele şcolii şi i-a dat întrebuinţarea pe care a găsit-o potrivită. Dacă primul mâzgălitor de pereţi alesese să păstreze pentru sine sensul mesajului, prin explicitare, cel de al doilea a făcut loc unei candide şi curioase mărturisiri.

Lucrurile s-ar fi oprit aici dacă, la doar câteva zile, aceeaşi vopsea roşie de la început nu ar fi adăugat încă un cuvânt: Nu Sunt un Monstru- devenise acum textul zugrăvit pe perete. Un fel de drept la replică. Omul era evident nemulţumit de felul în care zidul şcolii abuza de mesajul său iniţial. În faţa posterităţii simţea nevoia acestei esenţiale clarificări.

Au mai trecut nişte zile şi cuvinte noi s-au adăugat celor deja aflate acolo. De data asta cu vopsea albastră, în faţă s-au desenat două cuvinte: de ce. Iar la final s-a rotunjit, grav şi obez, un semn de întrebare. Afirmaţia de până mai ieri a devenit acum o curioasă interogaţie: De ce Nu Sunt un Monstru? O întrebare la fel de valabilă ca toate prostiuţele alea care de mii de ani trec drept temelie a filosofiei: cine suntem? de unde venim? de ce face berea spumă?

A trecut foarte puţină vreme până când între „monstru” şi semnul întrebării, un hâtru cu vopsea verde a înghesuit, aşa cum s-a putut, încă un cuvânt: simpatic. Aşa că acum întrebarea a căpătat o anume limpezime: De ce Nu Sunt un Monstru simpatic? Echivocul e evacuat, lucrurile par cumva lămurite. Mai lipseşte răspunsul la curioasa întrebare pentru ca pământul să  îşi poată urma învârtirea pe osie. Iar răspunsul, cu litere albastre, nu întârzie să apară: „Fincă mâzgâleşti zidurile şcoli analfabetule!”

Îngerii şi demonii sunt nişte chestii atât de demodate.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...