Trei „declaraţii”

Bucureşti- capitala europeană a buimăcelii. Despre asta e vorba. Altfel n-ai cum, monşer, n-ai cum pentru ca să-ţi explici veseleala cu care liderii politichiei româneşti se plezenesc unul pe altul pe bucile obrajilor („Îţi dau palme, mă-nţelegi!”).

Domnul Ponta, convins că de-acolo de unde e nu-l mai dă nici dracu’ jos, că nici Piţurcă nu poa’ să-i ia locul, simte cum dospeşte tărâţa-n târtiţă şi dă cu gaz fix în corzile vocale, producând următoarea declaraţie: „fără PSD nu câştigă nimeni alegerile prezidenţiale”. Asta spre ştiinţa fostului aliat, Crin Antonescu. Un fel de „băi, musiu! ţi-am bătut apropouri cu Oprescu, te-am stropit cu apă de coabitare, ţi-am dat şi cu Kovesi pe la nas, tu tot nu te trezeşti?”. Pentru că, socoteşte domnul Ponta, PSD (+UNPR) e cel mai fabrică de şosete partid din republică şi fără el nu pupă Antonescu aşternuturi moi la Cotroceni. Adică Antonescu ar trebui să proceseze mai rapid informaţia şi să priceapă că useloiul e o chestie la mişto, care a funcţionat bine ca hârtie de muşte electorale, dar acum e pe bază de „enteresu’ şi iar enteresu’ „.  O să revenim la gingaşul domn Ponta.

Crin Antonescu n-are multe, dar are mereu tubul cu declaraţii la îndemână şi nu-l rabdă sufletul să nu dea cu replica în urechea cetăţeanului. Aşa că o comite: „Până la urmă, din cei trei preedinţi de până acum ai României, doi au câştigat fără sprijinul PSD„. Să explic şi pentru utecişti ce a vrut să zică domnul Antonescu: adicătelea avem demonstraţia că preşedinţia se poate câştiga şi fără ajutorul PSD, mărturie stând Băsescu şi Constantinescu. Aici domnul Antonescu dă dovadă de o de neiertat naivitate, pe care Mordechai, îngăduit fie-i, nu are cum o lăsa nesancţionată. ( Ce spune nenea doctorul când începi să vorbeşti despre tine la persoana a treia?) Domnu’ Crin, monşer, pe bune? Chiar crezi asta? Că Băsescu a devenit ( atât în 2004, cât mai ales în 2009) preşedinte fără sprijinul PSD? Chiar crezi asta? În cazul lui Constantinescu mai negociem, dar nu mult că tot acolo ajungem, dar la Băsescu e atât de exagerat de foarte de cumplit de îngrozitor de  neînchipuit de limpede că nu pot să nu te întreb din nou: Breeee, tu chiar crezi că ăla a ajuns ciumete fără sprijinul PSD? Ştii că Sârbu şi Rus ( de exemplu) sunt pesedişti, nu? Deci, domnu’ Crin… hai să ne trezim şi noi că e târzior.

La chestia asta, cu sprijinul PSD, oricum încerci s-o dai tot nu ieşi bine. Domnul Antonescu mai adaugă, la declaraţia de mai sus: „Eu sper să câştig cu sprijinul PSD”. Aşa a sperat şi Năstase. Şi Geoană săracu. Şi ăia erau şefi în PSD la vremea aia. Deci, domnu’ Antonescu, începem programul de înviorare?

În fine, ultimele „declaraţii” vin de la Băsescu – nici nu se putea altfel. Ăsta îl laudă pe Ponta cu un entuziasm care ar trebui să para suspect unora, dar îl tăvăleşte prin toate cele pe necoabitantul domn Antonescu. Deci Băsescu are o nouă gagică: Ponta! Aşa se explică şi de ce se socoteşte acum junele Ponta ca fiind moţul de la biciuşcă, gaura din caşcaval, noada dintre buci. Mulţi au „coabitat” cu Băsescu, destui şi-au imaginat că sunt în relaţii simpatice cu parşivu’. Şi toţi şi-au luat-o peste bot ca să-i usture, aşa că nu văd de ce m-ar deranja foarte tare că Ponta, răpus de convingerea că el e zeul realpolitik-ului (în traducere: politică fără bun-simţ şi fără principii) , directorul pragmatismului şi bulibaşa şmecheriei, va primi binemeritata smetie exact atunci când îi va fi lumea mai dragă. Chestia e că atunci când asta se va întâmpla ( şi se va întâmpla, negreşit) delicatul domn Ponta nu va mai avea unde să se refugieze, nici pe ce sprijin să conteze. Chestie care, iar, nu văd de ce m-ar deranja.

USL-ul e răposat şi a împuţit casa cu miros de hoit, dar nimeni n-are curajul să declare încă decesul, de teamă să nu fie văzut drept cel care a fărâmat căruţa. Ăsta e singurul motiv pentru care Ponta şi mai ales Antonescu mai mimează, fără urmă de convingere, alianţa. În situaţia de acum, fiecare zi trecută aduce complicaţii. Ponta îşi întăreşte puterea şi profită de răgaz pentru a-şi pregăti variantele alternative, pentru momentul ruperii USL, în vreme ce Antonescu vede cum influenţa sa scade pe zi ce trece şi asta îi aduce tot mai multe dificultăţi. E şi mai complicat pentru că o eventuală rupere a USL şi ieşire a PNL de la guvernare ar aduce multe, foarte multe nemulţumiri printre liberalii hămesiţi, care nu dau doi bani pe principii, convingeri şi ideile generoase ale domnului Antonescu, dar vor la ciolan. Practic Antonescu e prizonier, în această situaţie, care nu e, totuşi, fără ieşire. Pentru că Antonescu poate ieşi din modul reactiv şi ar trebui să intre în modul activ. Să preia, adică, iniţiativa. Să treacă la treaba şi să studieze perspectivele formării unei noi majorităţi, în jurul PNL. Asta ar presupune, desigur, şi o deschidere a dialogului cu Băsescu – lucru greu de imaginat, pentru că ar contrazice întreaga atitudine de până acum a lui Crin. Dar soluţii există şi pentru asta. Nu vreau să lungesc discuţia asta pentru că nu e treaba mea şi nici consultant al nimănui nu sunt, dar Antonescu e obligat să ia foarte rapid nişte decizii. Şi să treacă, la fel de rapid, la acţiune. Altfel va fi prea târziu.

P.S. Antonescu are vreun consilier? Senzaţia pe care mi-o dă e că în toate gesturile, în toate reacţiile se bazează exclusiv pe propriul instinct, lucru teribil de păgubos. Crin trebuie să iasă urgent din cabina retoricii romantice, să lase auto-contemplaţia şi să-şi construiască un aparat solid de consilieri pe care să se poată bizui. Şi mai are nevoie ca, foarte rapid, să dea drumul la glasurile din PNL. Pentru că, dinspre PNL, la acest moment singura voce care se aude e a lui. Şi nu ajunge. Nici nu acoperă prostiile de la guvernare ale miniştrilor liberali Fenechiu şi Nicolăescu.

Mai vorbim.