AcasăRabbi ziceTrei "declaraţii"

Trei „declaraţii”

Bucureşti- capitala europeană a buimăcelii. Despre asta e vorba. Altfel n-ai cum, monşer, n-ai cum pentru ca să-ţi explici veseleala cu care liderii politichiei româneşti se plezenesc unul pe altul pe bucile obrajilor („Îţi dau palme, mă-nţelegi!”).

Domnul Ponta, convins că de-acolo de unde e nu-l mai dă nici dracu’ jos, că nici Piţurcă nu poa’ să-i ia locul, simte cum dospeşte tărâţa-n târtiţă şi dă cu gaz fix în corzile vocale, producând următoarea declaraţie: „fără PSD nu câştigă nimeni alegerile prezidenţiale”. Asta spre ştiinţa fostului aliat, Crin Antonescu. Un fel de „băi, musiu! ţi-am bătut apropouri cu Oprescu, te-am stropit cu apă de coabitare, ţi-am dat şi cu Kovesi pe la nas, tu tot nu te trezeşti?”. Pentru că, socoteşte domnul Ponta, PSD (+UNPR) e cel mai fabrică de şosete partid din republică şi fără el nu pupă Antonescu aşternuturi moi la Cotroceni. Adică Antonescu ar trebui să proceseze mai rapid informaţia şi să priceapă că useloiul e o chestie la mişto, care a funcţionat bine ca hârtie de muşte electorale, dar acum e pe bază de „enteresu’ şi iar enteresu’ „.  O să revenim la gingaşul domn Ponta.

Crin Antonescu n-are multe, dar are mereu tubul cu declaraţii la îndemână şi nu-l rabdă sufletul să nu dea cu replica în urechea cetăţeanului. Aşa că o comite: „Până la urmă, din cei trei preedinţi de până acum ai României, doi au câştigat fără sprijinul PSD„. Să explic şi pentru utecişti ce a vrut să zică domnul Antonescu: adicătelea avem demonstraţia că preşedinţia se poate câştiga şi fără ajutorul PSD, mărturie stând Băsescu şi Constantinescu. Aici domnul Antonescu dă dovadă de o de neiertat naivitate, pe care Mordechai, îngăduit fie-i, nu are cum o lăsa nesancţionată. ( Ce spune nenea doctorul când începi să vorbeşti despre tine la persoana a treia?) Domnu’ Crin, monşer, pe bune? Chiar crezi asta? Că Băsescu a devenit ( atât în 2004, cât mai ales în 2009) preşedinte fără sprijinul PSD? Chiar crezi asta? În cazul lui Constantinescu mai negociem, dar nu mult că tot acolo ajungem, dar la Băsescu e atât de exagerat de foarte de cumplit de îngrozitor de  neînchipuit de limpede că nu pot să nu te întreb din nou: Breeee, tu chiar crezi că ăla a ajuns ciumete fără sprijinul PSD? Ştii că Sârbu şi Rus ( de exemplu) sunt pesedişti, nu? Deci, domnu’ Crin… hai să ne trezim şi noi că e târzior.

La chestia asta, cu sprijinul PSD, oricum încerci s-o dai tot nu ieşi bine. Domnul Antonescu mai adaugă, la declaraţia de mai sus: „Eu sper să câştig cu sprijinul PSD”. Aşa a sperat şi Năstase. Şi Geoană săracu. Şi ăia erau şefi în PSD la vremea aia. Deci, domnu’ Antonescu, începem programul de înviorare?

În fine, ultimele „declaraţii” vin de la Băsescu – nici nu se putea altfel. Ăsta îl laudă pe Ponta cu un entuziasm care ar trebui să para suspect unora, dar îl tăvăleşte prin toate cele pe necoabitantul domn Antonescu. Deci Băsescu are o nouă gagică: Ponta! Aşa se explică şi de ce se socoteşte acum junele Ponta ca fiind moţul de la biciuşcă, gaura din caşcaval, noada dintre buci. Mulţi au „coabitat” cu Băsescu, destui şi-au imaginat că sunt în relaţii simpatice cu parşivu’. Şi toţi şi-au luat-o peste bot ca să-i usture, aşa că nu văd de ce m-ar deranja foarte tare că Ponta, răpus de convingerea că el e zeul realpolitik-ului (în traducere: politică fără bun-simţ şi fără principii) , directorul pragmatismului şi bulibaşa şmecheriei, va primi binemeritata smetie exact atunci când îi va fi lumea mai dragă. Chestia e că atunci când asta se va întâmpla ( şi se va întâmpla, negreşit) delicatul domn Ponta nu va mai avea unde să se refugieze, nici pe ce sprijin să conteze. Chestie care, iar, nu văd de ce m-ar deranja.

USL-ul e răposat şi a împuţit casa cu miros de hoit, dar nimeni n-are curajul să declare încă decesul, de teamă să nu fie văzut drept cel care a fărâmat căruţa. Ăsta e singurul motiv pentru care Ponta şi mai ales Antonescu mai mimează, fără urmă de convingere, alianţa. În situaţia de acum, fiecare zi trecută aduce complicaţii. Ponta îşi întăreşte puterea şi profită de răgaz pentru a-şi pregăti variantele alternative, pentru momentul ruperii USL, în vreme ce Antonescu vede cum influenţa sa scade pe zi ce trece şi asta îi aduce tot mai multe dificultăţi. E şi mai complicat pentru că o eventuală rupere a USL şi ieşire a PNL de la guvernare ar aduce multe, foarte multe nemulţumiri printre liberalii hămesiţi, care nu dau doi bani pe principii, convingeri şi ideile generoase ale domnului Antonescu, dar vor la ciolan. Practic Antonescu e prizonier, în această situaţie, care nu e, totuşi, fără ieşire. Pentru că Antonescu poate ieşi din modul reactiv şi ar trebui să intre în modul activ. Să preia, adică, iniţiativa. Să treacă la treaba şi să studieze perspectivele formării unei noi majorităţi, în jurul PNL. Asta ar presupune, desigur, şi o deschidere a dialogului cu Băsescu – lucru greu de imaginat, pentru că ar contrazice întreaga atitudine de până acum a lui Crin. Dar soluţii există şi pentru asta. Nu vreau să lungesc discuţia asta pentru că nu e treaba mea şi nici consultant al nimănui nu sunt, dar Antonescu e obligat să ia foarte rapid nişte decizii. Şi să treacă, la fel de rapid, la acţiune. Altfel va fi prea târziu.

P.S. Antonescu are vreun consilier? Senzaţia pe care mi-o dă e că în toate gesturile, în toate reacţiile se bazează exclusiv pe propriul instinct, lucru teribil de păgubos. Crin trebuie să iasă urgent din cabina retoricii romantice, să lase auto-contemplaţia şi să-şi construiască un aparat solid de consilieri pe care să se poată bizui. Şi mai are nevoie ca, foarte rapid, să dea drumul la glasurile din PNL. Pentru că, dinspre PNL, la acest moment singura voce care se aude e a lui. Şi nu ajunge. Nici nu acoperă prostiile de la guvernare ale miniştrilor liberali Fenechiu şi Nicolăescu.

Mai vorbim.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. De data asta nu sunt de acord cu explicatiile pe cat de interesante si posibile ,pentruca se poate demonstra totul .Din pacate doar o singura varianta si nu ultima este cea adevarata.In Romania ,doar o singura persoana a ajuns la presedintie fara ajutorul securitatii,Dl.Constantinescu.Rezultatul s-a observat.Dl Antonescu nu este sprijinit de catre” securitate” si va castiga.Ce-i de toata jena este ca suavul domn Ponta si-a dat arama pe fata si chiar daca nu el ci „securistii” pe care-l conduc desi fraierul crede ca o face de capul lui.M-a tem ca „bizonul”nu va tolera aceasta figura.Cand doamna Anghel o ignoranta a politicii a facut niste greseli tactice este acum atacata de „securistii” dlui Ghita sprijinita de basista dna Matei care a schimbat calimera de la B1 la TVR la comanda.Dl.Ponta care se crede om de stat o s-o primeasca-n bot,mai repede decat i-ar placea D-sale.Slava Domnului ca eu cel putin nu am nici admiratori din nici un partid.Am crezut doar, ca se poate schimba ceva in politica romaneasca. Pana acum credeam ca Dl.Ponta a invatat lectia.Pe dracul!Sunt la fel de odiosi ,doar ca dl Ponta este mai cultivat si citit decat cretinul scelerat.Dar in rest se merita ca caracter (SIC!).

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...