Era pe la începutul anilor ’90. Ieşisem prin urbe la o „năvală”. „Năvală” numeam noi zgomotoasele noastre ieşiri prin târg, fără ţintă şi fără rost. Adică bere, căscat gura şi belit ochii după funduri de fete. Nimic spectaculos. Acei „noi” la care mă refer eram vreo cinci prieteni. Ne plăceau teribil dezbaterile mai degrabă zgomotoase decât raţional rânduite în jurul argumentelor. Ne revărsam pe la o terasă şi „dezbăteam”, în gura mare, să ne bage în seamă şi ţuţipidele de la mesele alăturate; să noteze şi ospătăriţa pieptoasă şi rânjită cât de înţelepţi şi frământaţi de mari chestii eram noi. Alungam şi ultimul pol din buzunar pe bere turcească „Efes”, la cutie, că dădea bine la peisaj şi folosea la demonstraţii. Cel mai zgomotos dintre noi era Cioară. Avea o voce de popă şi-i plăcea să şi-o audă, aşa că, periodic, trebuia să-l temperăm, că nu se mai auzea nici zbierata muzică din boxe de glasul lui.
-Cioară, nu mai urla, monşer, că mă strici la timpan! îi ziceam.
Sau:
– Cioară, dacă vin extratereştrii ăia şi primul drum îl fac aici la terasă, ca să te răpească pe tine de la bere, atunci ăia sunt mai tâmpiţi decât Făt Frumos.
Cioară în sus, Cioară în jos. Degeaba. Cioară băga de seamă cu coada ochiului vreo duducă nostimă care-l sorbea din ochi şi trebuia să-şi lase glasul să-i facă marketingul.
La un moment dat, un cetăţean mai în vârstă, cu o expresie teribil de serioasă, se apropie de noi, îşi cere scuze de deranj şi ţine să ne atragă atenţia asupra unei chestii. Omul avea o ţinută respectabilă, costum cravată, ochelari, barbă albă – cam toată recuzita care te face respectabil în ochii pietonilor, consumatorilor de bere şi poliţistului de la rutieră.
-Am observat cum îl tot strigaţi pe colegul dvs.! ne spune respectabilul. Şi daţi-mi voie să vă spun că, pentru nişte tineri inteligenţi şi frumoşi…
De unde ştia că suntem inteligenţi? Aparenţele lucrau împotriva noastră. Cât despre frumuseţe…
– … este de neacceptat să recurgeţi la astfel de porecle rasiste! De ce Cioară? Ţiganii nu sunt şi ei tot oameni? Chiar dacă sunt o rasă de hoţi şi puturoşi, tot oameni sunt şi ei…
Şi a urmat o întreagă polologhie. În care nota esenţială era „chiar dacă sunt o rasă de hoţi”. L-am ascultat cu mimat respect, făcându-ne cu ochiul, hlizind pe furiş şi amuzându-ne de elanul său retoric. Pe urmă ne-a lăsat.
Cioară era un zdrahon blond, cârlionţat, cu ochi albaştri. Iar Cioară era numele lui de familie.
***
La intrarea într-o bodegă ( cu pretenţii de club fiţos) un anunţ cu litere de o şchioapă: „Cetăţenii de etnie rromă nu sunt admişi”.
Omul s-a străduit. „Cetăţenii de etnie rromă” – adică evident nu practică discriminarea.
***
– Daţi-mi-l pe ăla mai bronzat… aşa… ăla mai ţigănos!
Domnul cere un covrig. Şi-l vrea pe ăla mai bine copt, mai ars. De lânga vânzătoare, patronul, un ţigan burtos, se uită chiorâş la client. Izbucneşte:
– De ce faci, mă, discriminare? Ce ţi-a făcut ţiganii?…
-Vorbeam despre covrig… îl voiam pe cel mai ars – dă să explice omul. Degeaba. „Patronul” trebuie să-şi explodeze revolta:
– Şi? De ce-l faci ţigan? Nu e şi el om ca tine?
***
Şoferul de taxi vorbeşte fără încetare. E tuciuriu, dar nu contează. L-am rugat să dea mai încet manelăreala care se scurge din boxe, dar degeaba. S-a prefăcut că dă mai încet, dar degeaba. Şi-mi ţine predici. Făra contenire. Ţine să îmi spună ce aşteptări are el de la noul guvern:
– … în rest nu mă-nteresează pe mine ce face ei. Toţi e pe interes… e normal. Şi eu mi-aş trage dacă aş fi în locu’ lor, da’ să facă şi pentru amărâţi… Două chestii mă-nteresează pă mine să facă… să rezolve cu discriminarea noastră, că eu sunt ţigan şi am fost peste tot, da’ ca la România nu mai rasişti nicăieri… Şi pe urmă să ne scape de toţi arabiţoii şi buzaţii ăştia care ne-a invadat… Să se ducă în ţara lor…
Aparatul nu merge. Mi-a cerut 28 de lei pentru o cursă de 6-7 lei. I-am dat 30 şi mi-a zis că n-are să-mi dea rest.
***
O maşină spartă. Un martor. A văzut totul şi vrea să spună. Sectoristul îi ia declaraţie. Prima întrebare:
-Erau ţigani?
În microbuz. Stau lîngă o țigancă cu doi copii mărunței. Copiii sînt extrem de curați, aproape ostentativ, dacă se poate spune așa. E evident că mama s-a străduit să spele eticheta de „jegoși” de pe ei.
Băiețelului i se face rău, mama dă fuga la șofer să îl roage să tragă un pic pe dreapta. Șoferul începe să urle la ea. Nu lipsește nimic din urletele lui, nici „ciori”, nici „împuțiți”, nici „hoți”- absolut nimic. Și nimic din ceea ce strigă nu are legătură cu situația de față.
Mama insistă umilă, îl imploră. Copiii au încremenit, îngroziți. În cele din urmă, șoferul oprește. Copilul, înspăimîntat, refuză să coboare. Îi e frică mai mult decît rău. Mama îl convinge să coboare. În urma lor, șoferul îi amenință că pleacă fără ei. Fetița rămasă pe scaun începe să plîngă. Șoferul, isterizat, începe să urle la ea. Mama, disperată, nu știe căruia dintre cei doi copii să îi fie mai întîi de folos. În cele din urmă, mama cu băiețelul urcă, o calmează cu greu pe fetiță, șoferul pornește bodogănind și continuă să bodogănească multă vreme.
Nimeni din microbuz nu intervine în favoarea țiganilor.
Mă aflu în metrou. Mi-e rău, sînt pe drum de două zile, nu am dormit de două nopți. Mă sprijin de bară, altfel cad. Simt cum mi se taie picioarele. În jurul meu, toate scaunele ocupate; îmi vine să mă las la podea. Văd priviri curioase, cîțiva observă că nu mă simt bine. Mă privesc și întorc capul. Aud o voce: „vino și stai aici, fată”. Mă uit cu speranță dacă mi se adresează, printr-o minune, mie. Da, mie mi se adresează, îmi face semn în timp ce se ridică. E o țigancă îmbrăcată nasol, în zdrențe jegoase. Mă privește cu milă. Mă așez. Să-i dea Dumnezeu sănătate.
La clasa I, invatatoarea intreaba pe fiecare copil in parte ce vrea sa se faca atunci cand o sa fie mare. Cand ajunge la fetita tiganca nu o mai intreba, ii spune dirct:” Tu o sa faci o scoala profesionala, ceva, si o sa te mariti”.
Fetita tiganca e acum doctorand in studii de gen la SNSPA.
Prin ’93 intru intr-un bar unde stiam ca se asculta rock. Lume, plete, chestii. Intra un tigan si cere sa se puna manele.
Barmanul: stii, aici nu se asculta asa ceva.
Tiganul: Pai de ce, voi nu traiti in patrie? :)))))
Gata bre sa rezolvat ,EBA le face legitimati la tigani … 5% voturi la europarlamentare in viitorul apropriat ,Cioaba este pe felie ,Gruia Stoica se plimba cu tata Base ieri cu masina .. este si el pe treaba cu Rapidul si ~1000 de vagoane de dat la fier vechi tot tigan ,Nu pot sa reproduc care este parerea tiganului linga care am crescut in piata Grand .. prieten vechi .. nu stiu ce are asta de injura la rromi !!!.
In facultate la talcioc împreuna cu cîtva amici vindeam ceva „toale” ca sa facem bani de votca cea de toate zilele.. se lipise de noi o amica de la filo cam istericoasa care facea foame mare si sub pretextul ca vrea sa’si goleasca dulapul de gioarse saliva cu gîndul la o fripturica ceva acolo un rahat , un jeleu. se apropie de taraba noastra un grup de tiganci îmbracate ca la munca ( adica multe fuste înflorate una peste alta) o intreaba pe filologista cît vrea pe un pullover . aia spuna salivînd ca 40 de lei.
Tiganca:
-40 ????
la care tipa ca sa para mai convigatoare:
– Doamna e de mohair, doamna!
noi pe jos.
– esti scumpa mîncati’as zise piranda si a luat un sarafan la pipait. pe asta cît vrei.? hai sa’ti dau în carti si daca iese bine mi’l dai asa de placere.
– nu doamna nu ma intereseaza ghicitul spuse amica cu tîfna.
tiganca da din mîna a lehamite si se îndrepta spre iesire.
cînd ma uit pe tejghea pulloverul plecase si el. una din înflorate care se facea ca e la eye shopping îl dosise pe sub fuste în timp ce prima o vrajea pe vînzatoare cu ghicitul.
seara la o ciorba de burta la „Arcu” :
-si zi asa te lucra Doamna?
Intr-un salon cu suferinzi,incerc sa-mi prezint nepotul: „C.I.M, zis Cioara !”.Nu apuc sa explic ca sunt admonestat de catre un ocupant de pat- „Niciodata sa nu ii mai zici asa!”,bineinteles,nu lipsea degetul fluturat in aer, ceea ce inseamna admonestare la patrat. I-am explicat omului motivul pentru care i se zice asa dar tot nu a vrut sa accepte. „Niciodata, auzi? Niciodata !” Asa ca…acum ii zic „tarane”.
Stau pe hol la primarie, asteptand intrarea la d-l primar in audienta. Langa mine, un tigan, vadit umblat prin alte tari, dupa cum purta ciocatele si tricoul D&G. Imi stie meseria si ma intreaba, daca sa ia chitanta de la primar, ca acesta l-a chemat sa ii ceara 20.000 euro, „cu imprumut””. Ii spun omului, sa ii ceara chitanta .. Secretara spilcuita, il invita din varful limbii pe tigan in audienta. Eu astept inca. Dupa 10 minute iese tiganul, si cu ochi dulci si limba identica a secretarei, sunt invitata la primar in birou. Prima vorba, pe care mi-o adreseaza primarul: Ce ma enerveaza tiganii astia!. Vor numai ajutoare sociale si muncanu””. Tupeu? Hotie? Discriminare?