Fiziceşte personagiul e absolut neremarcabil. E mic de stat, rotofei, iar fruntea i se întinde până dincolo de creştet, într-un podiş care la alţii s-ar numi chelie, dar la el devine înaltul frunţii. Şi-a lăsat barbă. Chestia asta, socoteşte el, îl maturizează în ochii celorlalţi şi sudează zăbrele la încrederea de sine. Ochii mici, negri, i se zbat în orbite, mişcându-se făra ostenire, pândind lumea, să vadă când vine momentul să strecoare unul dintre „aforismele” sale. Pentru că le comite frecvent. Are ambâţul de a fi socotit literat, dar nu-l ajută dactilografia. Oboseşte după doar câteva cuvinte. Dacă n-ar obosi, dacă nu s-ar plictisi după doar o propoziţie, ehei, ce romane ar scrie… Pe când aşa scrie doar aforisme. Necazul e că nici aici nu-l ţine gazul drum lung. Regula pentru „aforismele” sale e că dacă în prima parte a enunţului livrează ceva suportabil, acceptabil, ba uneori chiar interesant, în mod obligatoriu la final trânteşte o balegă-n plăcintă. Spre exemplificare:
Minciuna e doar un adevăr neîntâmplat. ( Asta e prima parte a enunţului, potabilă, perfect în regulă dacă n-ar urma… ) Dar mincinoşii sunt nişte labagii! ( Fleoşc!)
E marca lui. Asta îl face recognoscibil. Permanenta căcare în căldarea cu lapte. Ei bine, a venit momentul ca universul să ia cunoştinţă de opera Aforistului, aşa că daţi-mi voie să vă prezint un fel de colecţie, un fel de Best of… Aforistu.
*Moartea e doar trecerea de la verb la substantiv. Dar te împuţi şi te mănâncă viermii.
*Dragostea e perdeaua aceea, cu broderie complicată, în spatele căreia se nasc rimele. Şi facem sex.
*Nimic nu e mai uluitor decât zborul păsărilor, măsurând văzduhul cu lungimea aripii şi pământul cu umbra lor. Dar păsările care zboară nu sunt comestibile, în timp ce găina e foarte gustoasă. La ceaun.
*Dacă toate întrebările şi-ar găsi răspunsuri, Universul s-ar opri din mişcare. Te pişi pe el de Google.
* În lumea vegetală nu există nici adulter, nici desfrânare. Vântul, gâzele… mereu există o a treia fiinţă care face amorul posibil. Şi staminele nici nu trebuie să dea din cur până obosesc.
* Politica e maşinăria care transformă speranţele în voturi şi dezamăgirile în procente. ‘tu-i în gură de politicieni.
* Nu există cu adevărat prietenie, doar făgăduieli care îşi aşteaptă mereu împlinire. Banii daţi cu împrumut nu-i mai vezi!
* Nietzsche a spus că Dumnezeu a murit. Mamă, ce haleală tre’ să fie la parastasu’ lu’ ăsta.
* Diferenţa fundamentală între comunism şi capitalism? În comunism toată lumea produce, foarte puţini consumă. În capitalism toţi consumă, foarte puţini produc. Hoţi toţi, dă-i dracu’!
* Nu înţeleg obsesia asta recentă pentru autostrăzi. Drumul spre rai nu e o autostradă. Ce m-aş pişa pe mine de râs să pună ăştia radare pe drumul spre rai.
* Atunci când iubeşti se deschide o uşă. Şi intră toţi golanii şi îţi fură boarfele din casă.
* Dintre toate zidirile omului nimic nu este mai uimitor decât cartea. Gândul îi e cărămidă şi cuvintele tencuială. Da’ nu mai citeşte nici Pulea.
Rabbi, unde naiba ai gasit guvidele asta? :))))
dintre toate îndeletnicirile, filosofia şi poezia produc cele mai puţine rezultate concrete. chiar şi aşa, nu le poţi face cu mâna-n cur. merge?
Păi asta-i o platitudine deşi-i adevărată, carevasăzică-i un truism. Că dacă n-ar fi aşa l-aş găsi pe „aforist” şi-n altă parte decât numa’ pe blogu’ ăsta. Şi p-ormă, cu excepţia unuia sau a două, (unu-ar fi ăla cu „banii daţi cu împrumut”) în rest mi se par destul haioase… 😆
😆 Suuuupeeerbbb !!! 😛
Are dreptate omu’, lumea nu prea mai citeste… Asta nu e aforism, e realitate.
Intreb si io, ca Moromete, pe ce te bazezi?