Te văd!

Ca să fii luat în seamă, cată să vorbeşti rar şi cu miez. Dacă te trezeşti mereu vorbind, oamenii se învaţă cu glasul tău, cum s-au învăţat cu murmurul străzii. Şi nu-ţi mai iau seama. Bunicul

Iconomiceşte, mi s-a explicat, lucrurile funcţionează ca în natură. Există evoluţie, regresie, funcţia creează organul, peştele mare îl mănâncă pe cel mic şi alte nostimade de-ale domnului Darwin. Când dispare nevoia de un anume produs – mi s-a explicat- atunci e absolut natural ca producţia acelui produs să înceteze. Asemenea pentru servicii. Cei care mi-au explicat năstruşniciile astea mi-au mai spus şi că economia e o ştiinţă. Lucru care mi s-a părut chiar mai tulburător decât toate celelalte. N-am cum să sperii şi să alung gândul că economiştii – oameni de ştiinţă carevasăzică- par a fi noile oracole, ale vremii noastre. Că lumea toată e ocârmuită în funcţie de năzbâtiile pe care le rostesc ei. Şi, poftim poznă, uite cât de bine ne merge cu atâta savantlâc şi atâţi iscusiţi şi ghiduşi gânditori întru cele iconomiceşti.

Mai deunăzi mă gândeam la puzderia de îndeletniciri dispărute, dar de care încă ar mai fi îndeajuns nevoie -zic eu. Mai întâi ar fi lăptarul. Omuleţul acela care îţi poposeşte în faţa uşii, ia sticla goală şi în schimb aşează o sticlă plină cu lapte. E inutil – mi se explică iconomiceşte!- consumatorul îşi poate procura lactatele de la supermarketul din apropiere, în ambalaj de unică folosinţă. Ambalajul de unică folosinţă generează creştere economică- spălatul sticlei nu. Nici de croitor nu mai e mare nevoie, pentru că dumnealui consumatorul îşi poate găsi cu uşurinţă, pe trei parale, în prăvălii cu nume complicate, hăinuţe cusute de nişte chinezoaice fără biografie. Nici de cizmar! Cine îşi mai peticeşte, cine mai pingeleşte o amărâtă de pereche de ciubote, acum când prăvăliile gem de încălţări cu nume occidentale, lucrate de copii amărâţi de prin Bangladesh sau de surorile chinezoaicelor fără biografie?

La ce mai trebuie felcer sau moaşă, acum când contra-cost, orice Vasile poate face rost de o diplomă de medic de la o facultate particulară?

Am început să pricep, aşa, iconomiceşte, cum devine chestiunea şi zic: progres să fie, monşer, dacă altfel nu se poate. Că şi pe mine m-a învăţat nenea Iancu să fiu progresist, ba, după caz, chiar ultra-progresist. Pe la edituri, pe la gazete, până să ne lovească în părţile moi progresul ăsta năvalnic şi prost crescut, existau nişte meserii, acum dispărute şi ele. Corector şi cap-limpede (aceasta doar la gazete). Acum nici de aşa ceva, se pare, nu mai e nevoie. Pentru că toţi le ştiu pe toate, iar Google e cel mai savant dintre toţi. Mai savant chiar decât economiştii.

Un prieten îmi mărturisea că, dintre toate, cel mai mult duce dorul unor meserii pe care nici nu le-a apucat, în răgazul vieţii sale, dar de care i se face, uneori, dor, aşa fără rost şi ilogic. Una e cea de lampagiu, cel care la lăsarea serii străbătea uliţele târgului aprinzând felinarele, iar în zori refăcea drumul pentru a le stinge. Şi tot astfel, zi de zi, fără contenire. Cea de a doua era cea de bragagiu. (Nu mai amintesc nostalgia mea pentru vremea brăgii!).

În târguleţul ăla, pe uliţele căruia bragagii îşi strigau marfa, iar seara lampagii dădeau lumină felinarelor, peste noapte se auzea un glas strigând: te văăăd! te văăăd! Era caraula. Nu vedea nimic, doar dădea vestire că cineva veghează. Şi acum veghează. Dar nu strigă. Nici nu spune.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. N-o sa-ti vina sa crezi dar in satucul meu de bastina mai aud strigandu-se , noaptea,”te vaaaaaad, te vaaad! ” Si nenea ala umbla prin sat cu lanterna ca felinarele de mult si-au uitat locul de unde se aprovizionau. Gazariile.

    • Tot economiştii – sau alţii, dracu’ ştie! – au determinat şi „evoluţia” prestaţiei caraulei: acum nu mai lucrează în folosul comunităţii din care face parte, ci a preşedintelui tuturor comunităţilor – de informaţii?! -, nu numai că te vede dar te şi aude, doar că a devenit foarte discret în exercitarea a ceea ce el consideră a fi atribuţiile sale de serviciu…

  2. … iar seara lampagii dădeau lumină felinarelor

    Da, toată lumea crede că luminile pe străzi se aprind automat, când se-nserează. Da’ nu-i adevărat. Lampagiii există şi azi, cine-ar fi atent ar putea să vază cum aleargă unu’ seara şi, din loc în loc, deschide capacul unei cutii, situată fie pe un zid de clădire, fie lângă un gard, fie pe vreun stâlp, şi face lumină pe o stradă, acţionând un comutator. Ba mai mult, când pe o stradă (de fapt mai multe) nu se mai aprinde lumina o perioadă de timp, nu s-a stricat nimic, doar că „lampagiul” e-n concediu sau e bolnav, cum se mai întâmplă! 😯

  3. icomiceste vorbind cred ca in ritmul asta nu va trece mult timp si vom ramine fara resurse ca astia de ne conduc au capul doar ca sa nu-i ploua in git caci nimeni nu gindeste pe termen lung ce vom lasa urmasilor urmasilor nostrii. cred cu tarie ca nu ne-ar strica cit mai multa moderatie in toate si prea se inchina toti la BANI si asta e un mare pacat

  4. Li se spunea ”stopeze„.
    Lucrau la intrarea în atelierele de croitorie.
    Aveau o măsuță, o lampă, o mașinărie în formă de cilindru și un ac special. Reparau ciorapi de damă și rupturile din haine.
    Astăzi, ciorapii cu ochiuri scăpate se aruncă.

    Prea multe haine rupte..

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...