E de comentat?

Pe Facebook, o duduie de prin Covasna, postează următoarea fotografie. Duduia e o înfocată activistă a nu ştiu cărei mişcări secuieşti. Şi ca atare se simte obligată să aibă o constantă problemă cu românii. Şi cu evreii – în treacăt fie spus.  Până la urmă e libertate de exprimare, nu? Trebuie să fim toleranţi şi alte bla-bla-uri.

Aştept comentariile voastre.

1221

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

19 Comments

  1. Lasînd la o parte faptul că poza în sine e de un prost gus grețos, că duduia ar merita mai degrabă să se trateze decât să posteze pe FB, și câte și mai câte, eu i’aș adresa următoarea întrebare: în virtutea adevărului istoric, unde e Basarabia, activista lulii mele?

  2. De comentat nu ar fi prea mult. Nu inteleg de ce Dobrogea e Bulgaria si nu Turcia + Ucraina/Rusia si de ce e Maramuresul separat (poate sunt eu de vina dar e ingrosata linia care defineste Maramu)?
    E clar ca tanti nu a iesit vreodata din localitatea natala.
    Pe aia de la BBC parca ii mai inteleg, au fost o data in Romania, au vazut masinile cu numar de Bulgaria si au stabilit ca trebuie sa puna steagul de la placutele de inmatriculare pe teritoriu. Dar pe gospodina NU. Putea macar sa citasca datele de la ultimul referendum.

  3. Era un banc, genial…
    Ploua teribil. În casă, soția îi spune soțului: Dragă, ia uite afară, plouă groaznic!
    Soțul, cu ochii într-un ziar: Dă-i în pizda mă-sii…

    Ăsta ar fi răspunsul meu pentru madam în cauză.

  4. Banuiesc ca aceasta poza nu este doar visul duduii cu pricina ci al tuturor dusmanilor nostrii.Partea prosta pentru ei este ca Ungaria Mare a devenit mult mai mica in timp ce Romania a crescut.E drept ca nu mai e chiar dodoloata dar a crescut.In rest, ura fata de romani le intuneca mintile.Asta e! A, era sa uit: nu ei au atarnat o opinca pe un parlament.

  5. Nu ar mai fi ceva de comentat.
    Prin prisma celor scrise in articolul anterior, as putea intreba „Mai are vreo importanta ?”.
    Daca fac abstractie de articolul anterior, as putea intreba „Mai am vreo sansa ?”.
    „Şi astfel am ajuns să nu mai avem niciun fel de control asupra propriului destin.” – este un comentariu foarte bun, dar l-ai facut deja …

  6. băi câtă lăcomie la ungurii ăştia! măcar Banatul îl puteau lăsa şi ei sârbilor :))
    vise umede, tată… tanti asta chiar n-o şti cum privesc ungurii de dincolo „secuii”?

  7. Aș băga-o-n mă-sa, dar n-am vreme să înșir aici toate înjurăturile pe care le știu… Oricum pe ei îî roade la ficați o chestie: Gunoiul ăla de Matei Corvin, rege al Ungariei, era român, iar tatăl său, Iancu de Hunedoara, guvernator al Ungariei, a fost și el român…
    Iar după 1526, Ungaria „mare” a încetat să existe, devenind pașalâc turcesc… Așa că-i bag în pizda mamii lor de revizioniști…
    Vina e a noastră, totuși, că le-am dat prea mult nas, și i-am tot pupat în cur să-i ținem la guvernare (inclusiv Ponta menține UDMR la guvernare, deși a declarat public că nu o va face, așa că…)

    • Total de acord.
      Ideea mai e, poate, și că noi, nația asta, suntem prea îngăduitori de fel. Chiar dvs. spuneți: „aș băga-o, dar…”. Că n-am timp, că mi-e lene, tot timpul găsim scuze, prilej ca tot soiul de tupeiști să ne încalece și să ne-o tragă.
      Nu au ezitat să ne bage tot felul de chestii murdare pe gât, de sute de ani. Și noi le-am acceptat, înclinând capul pe care sabia nu l-a tăiat. S-au mai trezit unii cu limbrici care au avut tupeul să-l ridice, dar au mierlit-o, pentru că scopul lor era nobil (sau cel puțin așa am învățat la istorie).
      Ieri, în 44, în Constanța, vreo cinci țigani, din ăștia mai spălați, genul cocas, cu pantofi albi, cămașă neagră și pantaloni trei-sferturi, credeau că sunt singuri acolo și discutau în gura mare. Lumea era vizibil deranjată, dar pas să le zică cineva ceva. Am făcut un exercițiu de imaginație și mi-am închipuit cum le-aș spune, răstit, să vorbească mai încet, că mă deranjează. Asta m-a mai răcorit, dar când am ajuns cu imaginația la momentul în care îmi răspund ei, m-au trecut transpirațiile din nou.
      Nu știu, probabil că e un soi de lașitate… și de țiganii murdari și răi, căci mai sunt (cei drept, destul de puțini…) și cei care-și văd de treaba lor, deci de ăia nașpa n-o să scăpăm în veci, pentru că lor le convine. NOI NU CÂRÂIM.
      Și mai am o întrebare: jandarmeria, în afară de faptul că merge săptămânal la meci, cu ce se ocupă? Că, dacă te uiți pe site, e full de protecția și siguranța cetățeanului și alte de-astea… Stau închiși în cazărmi, joacă table și din când în când mai fac câte-o escortă de transport valutar? De ce nu umblă pe străzi non-stop să le dea ăstora de mai sus peste nas în locul meu? Mai precis, cum își justifică salariile!?

      • „…țiganii murdari și răi, căci mai sunt (cei drept, destul de puțini…) și cei care-și văd de treaba lor…”
        1. „ce-i drept”, ca nu-i vorba nici despre „cel drept”, nici despre „cei drepti”…
        2. Cei „altfel” nu sunt ei atat de putini, poate chiar sunt cei mai multi, doar nu-s vizibili, nu „sar in ochi” ca ceilalti, „se pierd” in masa anonima a tuturor celor „cum se cade”*.**
        * Scrierea „despartit” nu e o greseala de tastare, „cum se cuvine” ar fi un sinonim acceptabil…
        ** Cunoasterea acestui lucru (imi) e teoretica – in practica si impresia MEA despre ei TOT „ceilalti” o formeaza.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...