AcasăRabbi ziceConfişti şi câştigi!

Confişti şi câştigi!

Nea Stere, un înţelept pe care universul nu a ajuns încă să-l cunoască aşa cum ar merita, are o vorbă: bre, nu tre’ să-ţi placă alcoolul ca să fii beţiv; e de ajuns doar să-l bei ca neamul prost. Asta n-are nicio legătură cu damblaua confiscărilor, dar mi s-a părut o introducere nostimă.

Premierul Ponta a coabitat ce a coabitat şi l-a pleznit o întrebare: „monşer, noi nu confiscăm nimic?” . Pe scurt, ca să nu ne pierdem prea mult vremea cu lucrurile deja ştiute, Victor Ponta a comis una piesă declaraţie în care îşi declara intenţia de a confisca maşinile celor care comit grave abateri de la codul rutier. Bun. Şi eu cred că în ţara asta debandada şi nesimţirea din trafic au devenit insuportabile, dar tot nu văd legătura cu pendula din biroul secretarei primăriei din Mizil. Dreptul de proprietate e o socoteală, golăneala din trafic alta. Dacă începem să le amestecăm ne putem trezi că mâine ne ciupesc de organul legiuirii tot felul de alte idei năstruşnice, ca de exemplu să-i pedepsim pe politicienii care una promit şi alta fac interzicându-le să-şi mai dea doctoratele.

Oricum, năzbâtia din declaraţia premierului e şi mai zglobie dacă ne uităm mai atent. Spune domnul Ponta:

Avem o mare problema de implementare a autoritatii legii in domeniul rutier. Sunt hotarat sa incercam o inasprire a legislatiei si o intarire a autoritatii celor care sanctioneaza abateri pe drumuri publice. E inadmisibil sa ma uit cati oameni isi pierd viata in aceste zile.

Ponta face oleacă de kung fu cu logica. Mai întâi constată că problema noastră vine din „implementarea autorităţii legii” , apoi decide că soluţia e înăsprirea până la absurd a acelei legi. Logica se declară răpusă de mişelescul şut în coaie primit! O înăsprire a unei legi care, în continuare, va avea probleme de „implementare” e la fel de utilă pe cât îi e fixativul de păr lui Răzvan Theodorescu ( plecăciune, domnule academician, sunteţi prima chelie care îmi vine în minte!). N-o fi mai înţelept să căutăm soluţii de solidă implementare a actualei legi? Eu nu sunt copilot de raliu aşa că întreb şi eu, ca un ignorant necoabitant ce mă aflu.

Oricum, istoria asta nu e chiar o nărozie scăpată de Ponta la o aflare în vorbă. Anterior îşi declarase preocuparea pentru soarta „samsarilor”, a golănaşilor care au învăţat cum se pot face bani din învârtelile cu reotrocedări. Chestie la care – în principiu, nu şi pe fond- aş putea fi poate, într-o anume măsură, de acord cu Ponta. Declaraţia asta era tot o scărpinare sub buric a dreptului de proprietate. Dacă tot unim punctele pentru a descoperi cum iese elefantul din ştevie, mai notăm că, de la Bruxelles, madam Macovei ( dreapta, mişcare popolară, chestii, şmecherii, mă înţelegi!) are şi ea bufeuri matinale provocate de dreptul de proprietate. Şi ‘mneaei a primit de la doctor aceeaşi reţetă: confiscazolidon. Adică, în autentică tradiţiei a dreptei cominterniste, madam Macovei visează la confiscarea averilor pe care freza ei le socoteşte câh, fără condamnare, hotărâre judecătorească sau alte mofturi franţuzeşti, doar pe bază de mânie proletară.

Nu sunt un vehement apărător al „caracterului sacru” al dreptului de proprietate. Altele sunt drepturile pe care le socotesc esenţiale.  Totuşi, nu pot să nu remarc un lucru: coabitarea asta începe să producă stranii coincidenţe. Bizara sincronizare dintre Ponta şi Macovei reprezinta doar un exemplu. Şi clopoţelul care anunţă că tocmai ni s-a livrat ( de unde? de către cine?) un nou subiect de mestecat în public. Altfel, sigur, ne pregătim de reformarea Constituţiei, nu?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Când eram mic, îmi făcusem din nişte resturi si rebuturi un fel de … nu ştiu cum îi spune, noi îi spuneam „trocaletă” – o bucată de placaj multistrat, un ax fix în spate cu doi rulmenţi şi un ax mobil în faţă cu alţi doi rulmenţi; axul mobil putea fi „ghidonat” stânga – dreapta cu o sfoară legată de extremităţi. Şi ne dădeam la vale cât era ziua de lungă. Într-o zi, s-a desprins sfoara, zburam la vale fără să pot controla cumva direcţia, am pus picioarele jos să pun frână – degeaba că mi-au luat foc tălpile, era, cum s-ar zice, „cădere liberă”. Bineînţeles, am ajuns în bălării.

    Asta este impresia pe care mi-o lasă uneori Ponta şi ai lui – li s-a rupt sfoata, zboară la vale, ba spre stânga, ba spre dreapta, fără să mai poată controla cumva direcţia; uneori am impresia ca ar pune picioarele jos să pună frână, dar este inutil fiindca o sa la ia foc talpile; baieţii sunt în cădere liberă … bineînţeles, vor ajunge în bălării.

    În nici un caz nu vreau să mă compar cu dl. prim ministru. Ideea este că au rămas fără direcţie la trocaleta înjghebată de ei …

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...