Şist, şest, şiş

Ieri, la Bârlad, câteva mii de oameni au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva exploatării gazelor de şist. Ori ăsta nu e puţin lucru, pentru că nu vezi în fiecare zi, în blânda şi toropita Moldovă, oameni răzvrătindu-se. Pe seară, cei de la Realitatea au încropit şi un soi de dezbatere ad hoc, legată tocmai de acest subiect. Prin dezbatere, în cazul ăsta, se înţelege o răsteală la grămadă, în care toată lumea zbiară şi nimeni nu ascultă. Rostul unei dezbateri, teoretic, ar fi acela de a scărpina faptele la dos, până când scapă de acolo adevărul. Practic nu se întâmplă niciodată aşa, pentru că nimeni nu ascultă argumentele, toţi sunt deja bine îmbibaţi cu propriul adevăr, aşa că totul se rezumă la zarvă şi trântit cu pumnul în masă.

Cei care pledează în favoarea exploatării gazelor de şist, autorităţi şi specialişti – cu sau făra ghilimele-, au misia de a părea convingători, deci convinşi. Asta e tot ce li se cere! ( de către cine ?!) Iar ei par să fi înţeles asta. Trebuie să pară convingători. Iar argumentele cu care încearcă să se achite de obligaţii sunt două: independenţa energetică şi locurile de muncă. Sigur că da, chestia asta cu independenţa energetică e servită de minune prin pasarea unei potenţiale resurse către o companie americană cu o solidă reputaţie de hrăpăreţ şi poluator. Cât despre locurile de muncă, asta e deja o poezea care plictiseşte. Pentru că locurile de muncă despre care vorbim sunt foarte puţine şi nu justifică nicicum riscurile implicate.

Google i-a făcut pe mulţi experţi în te miri ce, aşa că nicio mirare dacă descoperim că s-a umplut ferma de experţi în fracturare hidraulică, dar şi de experţi în mediu. N-o să mă apuc şi eu acum să dau din gugăl pentru a demonstra cât de expert sunt în povestea asta. Suficient să spun că, în mod limpede, metoda asta de exploatare e îndeajuns de controversată, a fost interzisă în multe locuri din lume, tocmai pentru că a produs efecte îngrijorătoare, aşa că asta ar trebui să fie îndeajuns pentru ca, cel puţin deocamdată, să spunem „pas”. Nu în prostia asta stă independenţa noastră energetică, azi.

Cei care alcătuiesc actuala putere păreau să aibă aceeaşi opinie pe când greblau în nisipul opoziţiei şi se opuneau guvernelor Boc şi Ungureanu, care la vremea aceea se arătau tare prietenoase cu şevroniţii. Azi lucrurile s-au schimbat. Fosta opoziţie e actuala putere şi pare să fi înţeles că obligaţia fiecărui trăitor pe această planetă e aceea de a contribui la bunăstarea Americii. C-o fi Bechtel, c-o fi Chevron…

Interesant mi se pare că în toată această „dezbatere” pe acest subiect vezi români păruindu-se, dându-şi la măduvă, scuipându-se şi răcnind. Dinspre viitorul beneficiar, Chevron, nimic. Linişte şi relaxare. De ce s-ar implica în tot deranjul ăsta? Ce problemă au ei? Treaba lor e să ia bănetul de aici, să lase în loc otravă şi pustiu şi atât. Pentru restul au ambasadă. Iar ambasada are butoane. Şi, în fine, topoarele au cozi.

Pentru final ar trebui să explic cât de importante sunt resursele pentru dezvoltarea unei ţări, cât de disperată a devenit lupta pentru accesul la resurse şi cât de uşor, în ultimii 20 de ani, am cedat noi bruma de resurse pe care o mai deţinem, pentru a hrăni prosperitatea altora. Rahat! Astea sunt prostii pe care le ştie toată lumea şi care intersează, de fapt, foarte puţin. Între binişorul multora şi excepţional de binele câtorva puţini, cu acces la sanatoriul Parandărăt şi drept de semnătură, fireşte că ăştia cu semnătura vor alege mereu foarte binele lor. E simplu. Că nu au toţi ambiţia de a fi compătimiţi de taximetrişti precum Becali ( care ” a furat, da’ a dat şi la săraci!”).

Ne aflăm în una din acele situaţii în care, evident, interesele cetăţenilor intră în violentă coliziune cu interesele ( mai mult sau mai puţin obscure) promovate de anumiţi politicieni. Pentru politicieni regula jocului pare a fi simplă: le iei jocul şi după aia faci ce te taie capul şi-i fuţi în gură pe prostovani. Pentru prostovani cetăţeni regula pare a fi ceva mai complexă: v-am pus acolo ca să faceţi ceea ce vă cerem. Toată istoria asta legată de exploatarea gazelor de şist poate fi o bună ocazie pentru ca raporturile dintre cetăţean şi cel ales să fie reaşezate în cadrul normal şi sănătos. Doar că şi de data asta, ca şi de atâtea alte ori, asta cu protestul e lungă, plicticoasă şi nu poţi conta pe rezultat. Oricum, cine clipeşte primul a pierdut.