Amicul C. e monarhist. Eu sunt fumător. Eu fumez zilnic, ca un căpiat – el tot aşa îi dă cu monarhia. Aşa cum eu l-am transformat pe el în fumător pasiv, tot asemenea şi el mi-o plăteşte făcându-mă monarhist pasiv, pentru că, vreau-nu vreau, inhalez la greu toate lozincile monarhiste pe care le expiră el. Şi nu mă cruţă.
În vreme ce eu nu am voie să fumez în spaţii închise – cu mici excepţii- el îşi poate practica viciul slobod, nestânjenit. De dimineaţă până seara îi dă cu „majestăţile”, fără contenire. Cred că îi place cuvântul ăsta, majestate. Pe vremea lu’ Ceaşcă era utecist, eu tot fumător. Eu am rămas fumător, el a devenit monarhist. Se vede limpede că se simte important când vorbeşte despre „alteţa sa” ori despre „majestăţile lor”; i se aburesc ochelarii, vocea capătă un tremur notabil, devine imediat solemn – chiar dacă se întâmplă să fie cu chifteaua în gură. Una peste alta e benign şi îşi poate exersa damblaua pretutindeni, aşa cum şi noi fumătorii o puteam face cândva. Dar vremea noastră s-a dus.
Se întâmplă că, acum câteva zile, am fost invitat în emisiunea Cătălinei Porumbel, la Antena 3, unde, printre altele, a venit vremea şi despre copiii de politicieni. Amicul C. mă recuperează imediat după emisiune:
– Dragă, foarte bine punctat subiectul! îmi zice cu voce gravă, semn că urmează un anunţ important pentru fumători. Aşa funcţionează societatea asta! Poftim republică, că asta aţi vrut!
N-am reacţie. N-am ştiut că am vrut republică că. Fumatul nu e o formă de guvernământ aşa că republică sau SRL mi-e tot aia, dar amicul pune poze monarhiste pe Facebook deci are competenţe speciale şi o înţelegere a lucrării lumii care, evident, mie îmi e inaccesibilă. Zice:
– Asta e! Nepotism, favoruri şi funcţii doar pentru că sunt copiii nu ştiu cui! Nu sunt în stare să lege două vorbe româneşte, dar ocupă funcţii de tot felul pentru că îi proptesc părinţii! E revoltător! Asta înseamnă republica voastră!
Iar e republica mea. O fi. Dacă e cu filtru o fumez şi pe asta. Pun singura întrebare care îmi trece prin minte:
– Şi care ar fi soluţia?
– Ce soluţie? mă întreabă stârnit.
– Pentru combaterea fenomenului ăsta… Nepotismul, copiii născuţi din familii privilegiate, care au parte de funcţii şi privilegii doar pentru că…
– Nu e clar? Monarhia! Monarhia salvează România!
Ah! N-am scăpat! Şi ştiam că sloganul stă undeva şi pândeşte. Sunt, totuşi, iluminat. Asta e soluţia, desigur!
– Deci monarhia? întreb. Monarhia ereditară?
– Desigur! Mai întrebi?
Da, are dreptate amicul. Asta e soluţia. Singura. Până acum priveam monarhia cu relaxată neutralitate, cu un soi de simpatie neangajată, acum e altceva.
Maitre, e clar unde bati. Dar, lasand beizadelele de rit nou putin deoparte, iata un argument care s-ar putea sa-ti placa si tie: cu Monarhie nu ne mai pricopseam cu Basescu. De basism nu stiu, ca populimea-i populime…
Apoi, sa nu uitam ca Basescu e anti-Rege si reciproca: Regele e antibasist. Nu stiu cum ai reactionat tu, monser, cand cu marsavul atac al lui Basea la adresa Monarhiei, cel cu „tradarea”, dar eu am ris cu multa pofta vazand cum toti basistii sfertodocti – pleonasm, stiu – s-au transformat peste noapte in mari istorici cu vederi republicane si mi-am amintit, firesc, zic eu, secventa cu Mita Baston si Didina Mazu la buda! 😆
PS
Si eu sunt fumator. 😀
Monşer, poţi fuma liniştit, că şi monarhia te poate pricopsi cu un năuc. Dacă e necesar, dispunem de exemple. Diferenţa e că ăla nu mai trebuie votat, e suficient să se nască. Iar mandatul lui durează până îi dă popa ultima împărtăşanie.
Cât despre amestecul ăsta, republică egal băsism, cine nu e cu noi e cu băsexu… monşer, e de porc.
Monarhie sau republică… mi-e absolut egal. Dar vreau şi eu să pot fuma în spaţii publice.
Maitre, eu ma refeream strict la situatia actuala: multi basisti s-au trezit republicani dupa duda aluia de-atunci. E drept, si destui antibasisti s-au trezit mari monarhisti tot dupa faza aia.
PS
Eu vreau sa nu se mai uite nefumatorii la fumatori de parca asta ar fi ultima problema nerezolvata a omenirii.
Raby da-l pe mina lui nea Stere l-ai terminat … Stere a fumat si mahorca de la rusi … nu iese la vopsea cu el !!!. 😯
Ce ziceti de monarhie bazata nu pe principiul ereditatii ci pe principiul selectiei?
@ Carmen,
Selecţiei naturale sau… de care? 😯
Daca nu-i ereditara, in CE masura mai este monarhie? Cu numele? Ca altfel – sef ales (pe principii meritocratice, dupa cum afirma el si tipau sustinatorii lui 😛 ) (si inca cu o majoritate covarsitoare – ba pe deasupra SI confirmat (cu o majoritate similar de covarsitoare) prin referendum, atunci cand a fost contestat) avem si acum… Avem vreun motiv sa-i schimbam numele din „presedinte” in „rege” si in loc de „mai draga” sa-i spunem „majestate”? Daca vrem neaparat o schimbare, DE CE neaparat sa insultam principiul monarhiei? Nu-i mai bine sa-l „avansam” (spre ex) „sef de trib”?
Am uitat sa pun intre paranteze un semn de exclamare dupa „similar de covarsitoare”, pt a indica o exprimare ironica. (STIU ca – „covarsitor” avand functie de superlativ – lui nu-i pot fi atasate grade de comparatie, nici macar de egalitate (!)*.)
* STIU ca NICI „comparativ de egalitate” nu exista „in mod oficial”…
Monarhie bazata pe principiul selectiei suna promitator. Selectia pe ce principiu sa o facem?
principiu meritocratic
Sunt de acord cu amicu’ monarhist: spre deosebire de emisiunile Danei Grecu, în emisiunea Cătălinei Porumbel ţi s-a oferit şi ţi-ai valorificat posibilitatea să punctezi subiectul. Aşa da, măi dragă! 😉
[…] PS 1: Amicul C. […]