Există haine care ar trebui să te facă să-l priveşti pe purtătorul lor într-un anume fel. Uniformele, de exemplu. Când vezi o haină militară, cu vipuşcă lată de trei degete la nădragi, în locul golanului burtos, specialist în învârteli imobiliare şi curvit în politică, ar trebui să vezi un brav general al patriei. Codoşlâcul ăsta vestimentar e născocit pentru a păcăli. Pentru a minţi, pentru a ascunde, pentru a prosti. Măsluieşte simboluri, aproximează convenţii, totul pentru a te face să ignori micimea dobitocului pe care îl priveşti şi pentru a vedea acolo, într-o înşelătoare reflecţie, o instituţie, ori postura vremelnică în care se află înţolitul.
Aş schimba rânduielile. Aş pune mai mult adevăr în toate astea.
Pe mirese le-aş îmbrăca în verde. Verde de iederă. Iederă care creşte, creşte fără încetare, acoperă zidurile şi le sufocă.
Pe popi i-aş pune să slujească goi. Nu poţi predica despre întoarcerea la Dumnezeu şi viaţa fără de păcat în veşmânt poleit, îmbodobindu-te cu sclipiciurile păcatului originar.
Pe poliţişti i-aş înghesui în haine din piele, ca hainele de motocilist. Că legea e impermeabilă, dar are o anume elasticitate care îi permite să fie întinsă când şi cât trebuie. Şi, oricum, ţoalele astea dau un aspect mai dur decât cârpuţele alea gri.
Pe magistraţi i-aş scoate din roba neagră. De ce să fie dreptatea (vorbă vine!) neagră? Şi de ce mohorâta solemnitate a robelor? Togă albă, monşer! Mai mult Socrate, mai multă dubitaţie.
Politicienii ar trebui să iasă din scrobeala costumelor. Combinezoane, ca la piloţii de curse. Cu numele sponsorilor pe haine.
Muzicienii de la filarmonică ar trebui extraşi din fracurile vechi şi prăfuite. Habar nu avea Bach ce e ăla frac. Iar pentru Mozart, sunt convins, nişte jeanşi şi un tricou n-ar fi fost motiv de mâhnire. Cred că, aici, Nigel Kennedy mi-a luat-o înainte.
Multe ar fi de schimbat.
Bune ar fi hainele făcute din stofa aceea cu însușire ciudată: se fac nevăzute pentru orice om care nu-și îndeplinește bine slujba, sau care este mărginit la minte….ca in basmul” Hainele cele noi ale împăratului” de Hans Christian Andersen….
Uniforma exact ACEST rol il are: pe de o parte sa singularizeze pe purtatorul ei din multimea „profanilor” (atat „in ochii” „profanilor” cat si in cei ai „colegilor” sai) indicandu-l ca apartinant DOAR (sau MULT prioritar) unei ANUMITE structuri organizate, si pe de alta parte ca acelorasi „profani” sa le indice „dintr-o privire” categoria structurata careia ii apartine cetateanul astfel invesmantat – si respectiva „uniforma” nici macar nu este nevoie sa fie denumita / definita ca atare. (As fi curios sa aflu CATI dintre noi, atunci cand zaresc o „tasca” din piele din alea „format specific” isi imagineaza altceva decat ca ipochimenul este factor postal;, si/sau cati dintre noi, vazand un cetatean imbracat in halat alb si purtand pe dupa gat un stetoscop, se gandesc la altceva decat la un cadru medical – in principiu medic; sau cati si-ar imagina – vazand un individ invesmantat intr-un anteriu preotesc – ca respectivul cetatean este in camasa de noapte).
Inainte vreme (pe timpul odiosinistrei dictaturi) uniforma scolara singulariza elevii, indicand si nivelul de studii la care a ajuns purtatorul ei (scoala elementara – „scoala generala” (gimnaziu) – liceu); SI MAI inainte (in perioada antebelica si in cea interbelica) aceeasi uniforma mai indica SI scoala (mai ales daca era una de prestigiu) la care invata elevul in cauza.
O fi buna purtarea uniformei? O fi rea? Decizia asta „ma depaseste” – EU „vad” in faptul de a purta uniforma atat avantaje cat si dezavantaje, atat pt purtatorul ei cat si pt cei din jur.