Am bani de dat…

Ia poftim ştire:

„Germanii i s-au plâns premierului Ponta că au de recuperat de la statul român contravaloarea unor facturi care însumează peste 100 de milioane de euro, recunoscând că suma a scăzut, de la 250 de milioane, cât se înregistrau anul trecut.”

Bine, s-a reţinut. Statul român e de rahat, e un rău platnic şi omoară negri. Bine. Depăşim faza şi ne uităm puţin mai atent la ştire? Ce se vaită nemţii? Că statul român nu-i plăteşte? Ok, asta nu e în regulă. Statul trebuie să-şi plătească datoriile, asta e clar. Dar chiar nu vrem să băgăm de seamă şi cele două aspecte esenţiale care se zbenguiesc pe cristalin când citim ştirea? Adică:

a) guvernele Boc şi MRU, adică guvernarea Băsescu, populari de-ai mercheloasei, carevasăzică, erau nişte guverne de ţepari. Cu toate astea madam Merkel a făcut ca băşină în izmene când ăştia ai lu’ Ponta ( care ar face acum bine să plătească datoriile lui Băsescu) s-au luat de marele cârmaci.

b) marile firme germane, ale care crează locuri de muncă şi alte bla-bla-uri, de fapt, vin aici ca să pape bani de la statul român. Aia e cu marile investiţii!

Hai, pa!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Eu am zis pe Tuitar acum vreo 10 zile, cam asa, ca, macar pana pica Merkel, ar trebui sa boicotam, in limita posibilitatilor, produsele nemtesti – si noi si ceilalti din UE si toata lumea! Kilu’ meu – nici macar berea n-o au cea mai buna!

  2. „…marile firme germane, ale care crează locuri de muncă şi alte bla-bla-uri, de fapt, vin aici ca să pape bani de la statul român.”
    In opinia mea – nu neaparat:
    Aici vin pt a face investitii (mai mari sau mai mici) FIRME (germane sau de alte nationalitati), care sunt asociatii lucrative (care functioneaza pt a aduce profit) nu asociatii de binefacere. Nicio firma care se respecta si este constienta despre ce-i bine pt ea nu refuza un client, mai ales daca este vorba despre un client mare (cu comenzi de valoare mare), stabil, sigur etc cum este un stat (cel pe teritoriul caruia functioneaza sau oricare altul). De „papat” firmele „papa” (fac profit) EXACT de unde trebuie, adica de la beneficiarii pt care lucreaza, si nu vad DE CE ar trebui ca unul dintre beneficiari (recte statul roman) sa fie scutit de a aduce aceeasi contributie la bunastarea firmei.
    Dumneata insa sugerezi prin exprimare ca acele firme ar fi venit aici exclusiv (sau MACAR preponderent) cu intentia NU de a fi partener comercial oricui doreste (INCLUSIV statului-gazda) ci anume de a spolia taman statul roman.

    • Eu cred ca nu spoliaza nimeni statul roman in afara de guvernantii lui, care-si dau concursul in acest scop oricui pot, si din afara si din interior. Cit despre investitiile care se fac in Romanica, nu-mi pare bine ca sint aproape exclusiv munci de calificare scazuta si medie si call centers. Cam atita (mai) putem. De fapt, nu putem nici atita, ca de-aia au taiat-o toti care’ncotro, y compris yours truly.

      • In opinia mea, guvernantii nostri (cel putin marea lor majoritate, daca nu chiar toti) AR SPOLIA ei (direct) statul – dac’-ar putea… Din pacate (pt ei – si din fericire pt restul romanimii) INCA mai exista (si nu intotdeauna / pretutindeni pot fi ocolite sau incalcate) o serie de restrictii si constrangeri legale pe care NICI macar EI nu le pot neglija mereu, ceea ce le limiteaza drastic posibilitatea de a spolia EI direct, ci sunt nevoiti „sa se multumeasca” cu… (Hm!) „primele de incurajare” obtinute pt favorizarea spolierii de catre altii.
        Summa summarum – ideea este aceeasi: mai direct, mai indirect – dă-i dr(Biiip!)lui de romani platitori de taxe, sa se descurce, CE tot vor atata ca pt amaratii aia de „bani marunti” pe care-i „cotizeaza” sa se si aleaga cu ceva, atunci noi CE facem, DE UNDE mai „sugem la ţâţă”?!? NOI ne descurcam, n-au decat sa se descurce si ei!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...