Taxi

Imaginaţi-vă situaţia în care vă urcaţi într-un taxi şi îi cereţi şoferului să vă ducă în cutare loc, unde aveţi treabă. Pe traseu observaţi că ăsta a luat-o aiurea, îi atrageţi atenţia, dar vă răspunde că ştie el mai bine. Într-un târziu vă lasă exact în capătul celălalt al oraşului, faţă de locul unde aţi fi vrut să ajungeţi. Ba mai mult, are pretenţia să-i plătiţi valoarea cursei… adică nu, să-i plătiţi un preţ mai mare decât cel afişat pe ceas, că aşa vrea el. Cum aţi reacţiona? Cred că nu greşesc presupunând că aţi refuza să-i plătiţi cursa, aţi face tămbălău, l-aţi reclama etc.

Acum haideţi să vorbim despre politică. Scenariul e acelaşi, doar că în locul taximetristului aveţi un politician, un partid, o alianţă de partide. Aţi stabilit o anume destinaţie, iar acum vă treziţi în câmp. Şi mai aveţi şi obligaţia de a plăti. Din greu.Cum reacţionaţi? Nu-mi răspundeţi. Ştiu. Văd. Nicicum. Plătiţi. Şi îi înjuraţi pe cei de la celelalte firme de taximetrie partide, care v-au făcut acelaşi lucru. Înjuraţi pe bună dreptate. Pe ăilalţi. Pe ăştia nu, că i-aţi ales, că vă potriviţi „ideologic”, că nu-s ăilalţi. Da, sunteţi în câmp, fără un pol în buzunar, jegoşi, înfometaţi şi plini de datorii, dar loiali. Ba începeţi să vă auto-sugestionaţi că acolo aveaţi treabă, dar nu vă dăduseţi seama, noroc cu taximetristul că ştia el mai bine. Scoateţi un răcnet scurt, de control. Câmp. Mai încolo o groapă de gunoi fumegând, de unde vine o duhoare insuportabilă. Faceţi câţiva paşi ezitând, încă doi paşi. Apoi descoperiţi alţi lăsaţi în câmp. Schimbaţi câteva vorbe, vă împrieteniţi. Aţi mers cu aceeaşi companie votat cu aceiaşi. Vă convingeţi unii pe alţii că vă aflaţi în nişte locuri teribil de frumoase, că aerul e minunat, încărcat de ozon. Aşteptaţi fiecare dintre voi ca ceilalţi să recunoască primii că aţi luat-o rău. Că sunteţi fraieri. Într-un târziu porniţi la pas spre casă, cu pas greu, târând greu picioarele îngreunate de bocancii plini de glod, obidiţi şi plini de ciudă, cu captele plecate. S-a făcut seară. Faceţi cu mâna când vedeţi faruri, doar-doar v-o lua şi pe voi vreo maşină. Nu vă bagă nici dracu’ în seamă. Arătaţi prea prăpădiţi, prea vai de voi. Într-un târziu ajungeţi acasă, dar vă e ruşine să intraţi. Vă înfuriaţi! Mergeţi să reclamaţi! Chemaţi un taxi care să vă ducă la poliţie! Taxiul ajunge, porneşte… Apoi vă treziţi iar în câmp. Şi o luaţi de la capăt. Parcă v-aţi mira: taxiul ăsta era de la altă firmă, şoferul părea corect. Pentru că încă n-aţi înţeles că toate taxiurile sunt ale lor, toate firmele de taximetrie sunt ale lor…

După o vreme descoperiţi că sărăcia v-a biruit, datoriile v-au îngenuncheat. Iar viaţa voastră se reduce la opera lui Sisif. Doar că nu aveţi deal de urcat, ci mereu, mereu, mereu, fără contenire, vă târâţi dinspre groapa de gunoi din câmp către casă. O casă  despre care  nu mai ştiţi nici cum arată, nici dacă există cu adevărat.

Acesta e doar un text fără nicio noimă. Scris în limba ţării unde oamenii sunt contribuabili vreme de patru ani şi alegători doar o zi. Nicio clipă cetăţeni.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Politicianul e in esenta un sofer de taxi.In taxi, doar parerea lui e importanta. Poti sa incerci si tu asa, umil, sa ti-o formulezi. O sa te asculte, dar va fi mult mai grabit sa te duca la destinatie si, in acelasi timp, sa isi spuna parerea lui. Poate ca din motivul asta nici nu accepta curse pe distante foarte scurte: daca n-apuca bietul sofer de taxi sa isi spuna părerea!?Si da, mai avem si obligatia de a plati valoarea cursei.Si de regula…ii platim.

  2. Ce-ai scris tu pe larg, Einstein a concentrat într-o singură propoziţie atunci cînd definea nebunia… Soluţiile în „cazul taxi” sînt evidente: mersul pe jos, bicicleta, maşina personală, un prieten disponibil.. În celălalt caz, care-i alternativa (hic et nunc, vorba străbunului, nu peste 100 de generaţii)? Scoate boboru’ ţara la licitaţie şi-i face caiet de sarcini? This is the big question!

  3. „Acesta e doar un text fără nicio noimă. Scris în limba ţării unde oamenii sunt contribuabili vreme de patru ani şi alegători doar o zi. Nicio clipă cetăţeni.”

    Superb.

    • Modalitatea de exprimare mi-a placut si mie foarte mult, consider ca este genial de inspirata, si ma pregatisem sa dau o replica in acest sens, dar apoi mi-am dat seama ca ea mascheaza fondul: cetatean nu te face nimeni (poate cel mult sa-ti fie acordat / luat DREPTUL (oficial) de a te NUMI cetatean) dinafara ta: esti (cu-adevarat, nu cu numele) cetatean DOAR daca simti si actionezi ca un cetatean, si acest drept nu-ti poate fi nici dat, nici luat. (Poate doar sa-ti fie – sau nu – recunoscut oficial.)
      Nu stiu exact la noi cum o fi situatia (la modul general, ca medie, nu in anumite cazuri particulare) cu simtitul, dar – din cate putem sa constatam cu totii – stam FOARTE rau (slab) la capitolul ACTIONARE in calitate de cetatean. (Nici macar sa ajungem la un consens nu suntem in stare – nici macar in privinta remedierii situatiilor care ne afecteaza negativ pe toti…)

  4. Si-atunci te mai miri, maestre, si ii mai condamni pe cei care NU VOR SI NU VOR sa cheme taxiul (sa se duca la vot; am preluat si prelungesc si eu EXCELENTA – si foarte sugestiva – metafora gasita de dumneata), care ar prefera – dac’-ar putea – sa mearga pe jos.

    ESTE ADEVARAT ca nu scapam, ca suntem „luati pe sus” si bagati cu forta in taxi si dusi oriunde-o vrea soferu’ (unde are EL treaba, nu noi) si ni se mai SI ia din buzunar costul cursei, da’ macar stim ca asta s-a intamplat „cu sila”, nu cu_consimtamantul nostru, NU ASTA e alegerea noastra.

    (Si sa nu crezi ca noi suntem mai prosti sau mai masochisti si ca am prefera sa mergem pe jos si nu cu taxiul. Nu, SI NOUA n-ar placea sa fim dusi cu taxiul ACOLO UNDE VREM, da’ am adopta – dac’-am putea – solutia mersului pe jos DOAR pt ca am ajuns (in urma tristei experiente de pana acum) sa nu mai avem incredere in niciuna dintre firmele de taxi si in niciunul dintre soferi. Daca firmele de taxi TOT nu se schimba (sau poate se schimba, da’ mult mai greu / mai lent), macar dac’-am gasi UN SOFER de taxi pe gustul nostru, care poate ar reusi chiar daca nu sa ne duca la destinatia dorita de noi, da’ macar sa ne lase mai aproape de aceasta decat eram cand ne-a luat…)

  5. Pentruca nu face nimeni scandal in strada.Pentru ca la ” bizon ” miscarea posteriorului este o munca peste puterea lui care prefera un mic si-o bere.Sutele de ani in care bizonul inteligent peste masura si care nu asculta de nimeni a ajuns ca tara sa ajunga aici.Prostii de englezi ,germani ,si altii au avut un popor supus si o conducere nascuta si devenita prin merite militare.Daca un juncher prusac i-a spus lui Fritz sa se duca la un copac si sa de-a cu capul pana-l taie ,Fritz zice jawol si trece la executare.La noi daca-i spune un boier lui Ion sa faca ceva sa vezi ce incepe.Dece el ,dece nu Vasile,etc….Pardalnica ginta latina.Am citit odata o chestie buna si mi se pare ca asta este esenta poporului.In timpul celui al II-a Razboi Mondial in Etiopia, italienii se pregateau sa atace .Un capitan scoate sabia si spune un discurs patriotic terminat cu :Atacati,viteji mei dupa mine!!!!.Iasa din transee si spune :Pentru Italia ,pentru duce ,ura…Ceilalti stau trantiti si spun :Che bella voce…..La noi le mai trebuie inca 25 de ani pana sa iasa in strada desi „taximetristul”a devenit obraznic si arogant la 6 luni dupa ce alegatorii i-au dus la un triumf nemaipomenit in toata lumea.Ma tem ca si primele pietre vor incepe in bretonul primului ministru pentruca ca tot romanul cand devine „mare”uita ce este ca scroafa urcata-n copac.Daca naivul crede ca va fi iertat pentruca economia se va revigora este mai mult decat naiv ,situatia politica Europeana este „albastra”rau si nu-i vad un viitor roz micului TitulescuAr fi bine ca acesti obraznici sa nu uite locutiunea latina:Vox populi vox Dei.

  6. Problema e că și noua firmă de taxi are o parte din șoferi loaze fără căpătâi, dornici doar de ciubuc, iar o altă parte din șoferi racolați de la firma aia veche de taxi, care ne-a tâlhărit. Mai mult, patronii celor două firme coabitează întru îmbogățire, iar patronul chior de la vechea firmă are aparatul de taxat conectat la dispozitive de tip maimuță la Bruxelles…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...