AcasăRabbi ziceŞchiopu şi Constituţia

Şchiopu şi Constituţia

Acum aproape treizeci de ani, când am ajuns prima dată pe mâna unui croitor, să îţi faci consum „de comandă” era o mare ispravă. Nu ne lăsa partidul să o luăm razna cu mofturi capitaliste, aşa că nu ştiam noi nici de Gigi Armeanu, nici de alde Giani Versache ăla. Dar dacă îţi trăgeai un costum la „Casa modei” era o mare ispravă. Dacă aveai bafta ca, acolo, costumul să ţi-l lucreze nea Mitică Şchiopu ( era şchiop, numele de familie nu i-l ştia decât contabilul lor, probabil) atunci chiar erai dat naibii.

Sigur, în Constanţa juneţii mele existau suficiente opţiuni. Un amic le descria, pe atunci, extrem de succint şi precis: blugul de la marinari, tricouri din Piaţa Chiliei, cămăşi din Shop, jachete de piele de la Poarta 5 şi rochii cu paiete la Casa Modei. N-aveam nevoie de rochie de paiete ( har Domnului, nici atunci, nici acum!), dar ocazia cerea un costum marca Mitică Şchiopu. Telefoane, pile, intervenţii şi într-un târziu m-am trezit pipăit de însuşi domnul nea Mitică. Am încercat de vreo câteva ori să-i zic ce-aş vrea, ce mi-aş dori, dar meseriaşul m-a repezit scurt: Las’ că ştiu eu mai bine! Şi asta a fost! N-am avut niciun cuvânt de spus nici în privinţa culorii, nici a croielii. Aveam doar datoria de a mă prezenta regulat la pipăit. Şchiopu aşeza nişte cârpe pe mine, mă punea să mă întind în tot felul de posturi şi desena câte ceva cu creta, pe stofa care nu ea chiar pe gustul meu. După o vreme am început să mă plictisesc. Apoi să mă satur. Mă prezentam regulat la nea Mitică, iar el mormăia şi aşeza ace, desena cu creta, dar costumul nu era niciodată gata. Eram gata să mă las păgubaş. Într-un târziu (cred că după vreo două luni), costumul a fost gata. Şi era grozav. M-am pricopsit şi cu două cămăşi, ba şi cu o cravată. Nea Mitică nu ar fi lăsat orice cravată să pocească lucrarea lui. Ocazia cu pricina trecuse, dar aveam un costum cu care mă puteam fuduli, marca Mitică Şchiopu. Când i-a reproşat că, totuşi, prea a durat mult, m-a mai repezit o dată: bă, muceo! Noi aici facem meserie, nu cârpeală!

Acum aflu că în câteva zile colectivul de savanţi de la USL a biruit revizuirea Constituţiei. Acum, e drept, un rahat de constituţie nu e un costum Mitică Şchiopu, dar parcă prea a fost iute. Sigur, specialiştii USL au o înţelepciune care depăşeşte cu mult ceea ce putem noi, amărâţi gângăvitori, pricepe. Totuşi, parcă prea în pripă. Dezbaterea publică a fost un fel de luare peste picior, s-a mers pe principiul „nouă asta ne trebuie, aşa că hai, pa!”. Mă aşteptam… ba nu, era obligatoriu ca, de data asta, revizuirea Constituţiei să se facă după o foarte temeinică dezbatere publică, pe îndelete, cu atentă chibzuială. Nici vorbă de aşa ceva! Vreo câteva întâlniri de formă cu nişte ONG-uri, un site botezat pompos „forum constituţional”, unde nu se întâmplă nimic şi… gata!

Ceea ce e supărător la toată pripa asta, la lipsa de autentică dezbatere, e că cei care au încropit cârpeala asta par a nu realiza gravitatea demersului la care s-au înhămat. Totul e tratat de parcă ar trebui repede, repede însăilate actele constitutive pentru un SRL, că e o licitaţie gata mânărită la care trebuie intrat. Dacă ăştia de la USL au învăţat ceva de la pedelici, atunci acel ceva poate fi astfel descris: rezolvă-ţi cât de iute se poate priorităţile, că popularitatea se duce. Şi asta fac.

Zilele astea am să încerc să intru şi în discuţia de fond despre propunerile de revizuire, dar până atunci vă pun o întrebare: e printre voi cineva care ştie exact în ce constau propunerile de revizuire? Puteţi consulta şi Google, dacă vă imaginaţi că vă ajuta. Personal m-am străduit şi am reuşit să mă menţin relativ informat. Tocmai de aia, la un eventual referendum, aş vota cu un foarte hotărât Nu. Dar pe fond vorbim, cum spuneam, zilele astea.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

  1. Și eu sunt în exact aceeași situație. Am încercat să mă țin la curent cu ce s’a propus, cu ce s’a votat. Am rămas cu ochii învîrtindu’mi’se de la iuțeala comisiei. Ba chiar sunt și un pic mai chibiț, avînd un interes personal vizavi de un anumit articol… Așa cum stau lucrurile azi, și eu îi voi da un nu țeapăn, indiferent de preferințele mele electorale.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...