AcasăPortreteZarva cititorilor cu lumea

Zarva cititorilor cu lumea

Finalul de sezon din „Game of thrones”, serialul difuzat de HBO, a născut mare dihonie printre cei interesaţi de povestea lui Martin. Am mai scris despre asta, nu reiau discuţia. Cei care citiseră deja cartea, preveniţi deja, fireşte, nu s-au mai trezit buimăciţi de surpriză, ca cei care s-au întâlnit cu povestea doar la televizor. Dar nu e doar atât. N-am putut să nu observ că aceştia, cei care au citit şi cartea, cheltuiau în discuţia cu ceilalţi un soi de superioritate dispreţuitoare. Orice diviziune anterioară, după orice alt criteriu, etnie, rasă, stare socială, sex, orientare sexuală sau opţiuni alimentare, era anulată. Lumea se împărţea acum în două categorii, simple, clare şi definitive: ăi care au văzut doar filmul şi ăi care au citit şi cartea.

Cei care au citit cartea se simţeau îndreptăţiţi la o atitudine de dispreţuitoare superioritate faţă de ceilaţi, ăia… simpli deţinători de ochi bulbucaţi la televizor. Pentru că, nu e aşa, citirea unei cărţi te face cărturar, iar ei citiseră ditamai tomurile de gheimovtrăunz, deci sunt calificaţi, docenţi în fanteziste poveşti de încântat puberii. Adică ei au şi citit cărţile, nu s-au uitat doar la film, iar cărţile sunt ete atât de groase!

Am trecut prin vreo două volume din născocirea lui Martin, fără mare entuziasm. Am renunţat. Mi se părea un rău mod de a investi puţinul timp pe care îl am. Aşa că, din perspectiva asta, filmul mi-a fost de folos. Doar nu e vorba de Ulysse a lui Joyce, Joffrey nu e Raskolnikov, iar Cersei Lannister nu e Lady Macbeth.

E ceva de învăţat din nostima aroganţă cu care cititorii de „Game of thrones” îi privesc pe ceilalţi. Pentru că aminteşte, cumva, de mai puţin nostima aroganţă cu care cititorii de multe altele, mai adânci şi mai cu temei, îi privesc, la rândul lor, pe ceilalţi. Harţa bibliotecii cu televizorul durează de ceva vreme.

Într-o altă lume, poate în cea de dincolo, Don Quijote stă pe o bancă, în parc, şi fumează, împreună cu prinţul Mişkin, povestind despre vieţile noastre. Aşa cum le-au văzut la televizor. Pentru că n-au avut răbdare să citească şi cartea.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

  1. „Lumea se împărţea acum în două categorii, simple, clare şi definitive: ăi care au văzut doar filmul şi ăi care au citit şi cartea.”
    Eu se pare ca fac parte dintr-o alta categorie (sau poate o constitui de-unul-singur): nici macar filmul nu l-am vazut (decat cateva episoade disparate si incomplete, peste care am dat intamplator cand nu gasisem altceva mai bun de vazut si zapam printre canale, si am ramas acolo pt bine realizata atmosfera phantesy).

    „Harţa bibliotecii cu televizorul durează de ceva vreme.”
    Relatia intre cele doua este indreptatita, pacat ca se manifesta sub forma de harta.
    (Televizorul este FOARTE oportun nu numai pt economisirea timpului (pt subiectele care nu merita aprofundate) celor „bine mobilati la mansarda”, ci si pt ca ceilalti, cei „mai modest mobilati” sa nu ramana cu respectivele subiecte COMPLET neacoperite, necunoscute. Iar cartea este de neinlocuit – spre ex – pt prezentarea tuturor nuantelor psihice intentionate. Unde mai pui ca in film, strict prin imagini, fara text descriptiv / explicativ, este FOARTE greu de prezentat in mod coerent un subiect (spre ex) filosofic – si sa mai SI fie sigur autorul ca spectatorul receptioneaza mesajul nu deformat, ci asa cum l-a gandit el, autorul.)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....