Taraf

Când mă loveşte foarte tare scârba de politică, adică des, îmi fabric tot felul de jocuri, încercând să-i fac pe macaragiii politichiei dacă nu simpatici, măcar suportabili. De exemplu mi-i imaginez brigadieri-hei-rup, la Bumbeşti-Livezeni, cu Băsescu maistru, salopetă +bască şi Ponta împingând la roaba cu nisip. Anastase umflă orele la pontaj, că ea e încadrată la normare. Blaga e la protecţia muncii, iar pe madam Udrea n-o văd altundeva decât la magazie, cu baticul alunecat pe o parte, rujată strident şi urlând la ăia că nu mai eliberează electrozi fără bonuri semnate de şeful de şantier.

Dar cel mai bine îmi iese când alcătuiesc un taraf. Şi-i distribui pe roluri/instrumente, ca în filmările alea de senzaţie de la Etno. Băsescu e în fund (pardon, scuzaţi), la ţambal. Mic, nergicios şi privind chiorâş la ăi din faţă. Stă aplecat pe ţambal şi plezneşte ‘strumentu’ cu ciocănelele aiurea, ieşit din ritm, dar hlizind, făcând cu ochiul câtre una dintre dansatoarele din figuraţie. Ponta e mândru, stă în faţă şi bagă pompă la burduful acordeonului, cu capul lăsat pe o parte, hlizind simpatic şi legănându-se când spre public, când spre taraf, când spre dirijor. La contrabas e Blaga. Sobru, se vrea serios, responsabil. Oricum n-are mare lucru de cântat. Treaba lui e să facă zum-zum, indiferent ce se cântă.

Mazăre frige o scripcă, e singurul care n-are ie. Are coif de legionar roman, cămaşă de general german şi şalvari de cadână. Şi oricum nu cântă, că nici nu e acolo, e în Brazilia, la samba, dar dacă poate fi primar în lipsă, poate fi şi scripcar. Madam Udrea e guristă. Afoană, dar plină de vervă. Zbiară ca apucata şi se simte bine. Când şi când o loveşte cheful de un solo de cimpoi şi se trage în spate, lângă ţambal, pentru un jam session.

În fine, fluieraşi, naiste, gornişti şi cobzari. Vi-i imaginaţi care pe unde. Mai e Crin. Crin n-are instrument. Că nu ştie să cânte. Dansează. Joacă. E între băieţii ăia care, orice s-ar întâmpla, se ţin cu deştele de ilic, zâmbesc şi se mişcă de pe un picior pe altul. Încearcă mereu să iasă în faţă, mişcă buzele odată cu gurista, dând impresia că ştie textul, zâmbeşte, e simpatic, ce mai!

Pe urmă îmi dau seama că, de fapt, nu se aude nimic. Doar un sunet scârbos, o boloboroseală de materie în fermentaţie. Şi realizez că n-are ce să se audă, pentru că nu se vede dirijorul.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Si cimpoiul are gauri .e cazul sa se cante la un instrument la care toate mamicile bine educate spun fetitelor ca nu se vorbeste cu gura plina.
    PS.Se poate rezolva cu o furculita apropos de gauri.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...