Şcoala românească produce nişte chestii

Dacă vrei să zăpăceşti o demoazelă şi să exersaţi împreună înşurubatul becului în fasung, băgarea creionului în ascuţitoare, umflatul cimpoiului, vârâtul linguriţei în ceaşcă… hai, că s-a înţeles ideea, deci dacă vrei să… tragi jaluzelele, filezi o lumină parşivă, eventual lumânări cu duhori simpatice şi îl pui pe tovarăşul Barry White să pronunţe în boxe ceva cu „baby” în coadă.

Dacă însă vrei să afli care e halul starea învăţământului românesc, atunci eşti beat mangă şi cel mai bine ar fi să-ţi bagi curul la nani până îţi trece. Indiferent cum o dai, iese cu bulboci. Dacă observi că examenele sunt politizate, ba de câte un cârnat precum Funeriu care vrea să arate că Sandokan avea dreptate şi şcoala românească produce tâmpiţi (ceea ce nu e chiar complet greşit), ba de ăştia noi, care vor mai lejereală la examene, că altfel îşi pierd locurile de muncă amărâţii ăia de la tipografia care scoate diplomele de bac. Dacă îţi dai cu presupusul că procesul de învăţământ, aşa, vag, general şi fără angajament, e cam de rahat, îţi sar în cap sindicaliştii din învăţământ, că lefurile sunt de căcat, că sistemul nu e finanţat şi ale altea. De parcă dacă lefurile sunt de rahat „să fii cuminte” se scrie cu un singur „i”, în deplină armonie cu austeritatea.

Toate discuţiile despre bac, examene, educaţie, diplome şi în general căcaturile care au legătură cu mizeria de învăţământ românesc ( da, stimate „cadre didactice”, mizerie! da, sunteţi prost plătiţi, dar sunteţi şi incompetenţi, nesimţiţi şi, nu de puţine ori agramaţi!), se referă la tot felul de chestii colaterale: dacă băgăm camere de supraveghere, dacă e fraudă sau nu, cine a dat subiectele pe şest. Adică tot despre descurcărenii tipic româneşti. Pe urmă vin la televiziuni „experţii”, aceiaşi sindicalişti din învăţământ, care au păreri, certitudini, care o dau cu bugetul, cu politica sau cu orice altceva, chinuind limba până dincolo de ceea ce se poate suporta. Şi desigur, politicienii tembeluţi, care au păreri, care reformează, care au de cuvântat mereu, despre orice, fără să se strice la culoarea obrazului că le ies pe gură perlele ca scobitoarea dintre dinţii de cârnăţar.

Până la urmă Băsescu mănâncă rahat. Şcoala româneasca nu produce tâmpiţi. Îi ia tâmpiţi de-a gata, le pune moţ şi le dă diplomă. Aia face şcoala românească! Şcoală care, ca mai toate instituţiile noastre, e nobilă în intenţii, măreaţă în proiect, a fost grozavă cândva, dar acum e o panaramă pe care o fut toţi bagabonţii. Şi dacă vrem să vedem cum stăm, păi n-avem nevoie să-i trecem pe Blaga, Arghezi sau Eminescu prin pixul junilor de azi. E suficient să înlocuim tot bacul cu proba „scriere după dictare”. Şi ne lămurim clar cum stăm.

Oricum, e bine că vârâm internetul în toată afacerea numită bac, învăţământ, etc. Că dacă televizorul nu te-a tâmpit destul, poţi încerca şi cu internetul. Lăsaţi-i pe prăpădiţii ăştia şi bac-ul lor. Ascultaţi-i pe „specialiştii” care tot guresc pe la televiziuni despre subiect şi după aia daţi-vă cu oţet pe la nară, ca să vă reveniţi.