Acasăcacatul in artaŞcoala românească produce nişte...

Şcoala românească produce nişte chestii

Dacă vrei să zăpăceşti o demoazelă şi să exersaţi împreună înşurubatul becului în fasung, băgarea creionului în ascuţitoare, umflatul cimpoiului, vârâtul linguriţei în ceaşcă… hai, că s-a înţeles ideea, deci dacă vrei să… tragi jaluzelele, filezi o lumină parşivă, eventual lumânări cu duhori simpatice şi îl pui pe tovarăşul Barry White să pronunţe în boxe ceva cu „baby” în coadă.

Dacă însă vrei să afli care e halul starea învăţământului românesc, atunci eşti beat mangă şi cel mai bine ar fi să-ţi bagi curul la nani până îţi trece. Indiferent cum o dai, iese cu bulboci. Dacă observi că examenele sunt politizate, ba de câte un cârnat precum Funeriu care vrea să arate că Sandokan avea dreptate şi şcoala românească produce tâmpiţi (ceea ce nu e chiar complet greşit), ba de ăştia noi, care vor mai lejereală la examene, că altfel îşi pierd locurile de muncă amărâţii ăia de la tipografia care scoate diplomele de bac. Dacă îţi dai cu presupusul că procesul de învăţământ, aşa, vag, general şi fără angajament, e cam de rahat, îţi sar în cap sindicaliştii din învăţământ, că lefurile sunt de căcat, că sistemul nu e finanţat şi ale altea. De parcă dacă lefurile sunt de rahat „să fii cuminte” se scrie cu un singur „i”, în deplină armonie cu austeritatea.

Toate discuţiile despre bac, examene, educaţie, diplome şi în general căcaturile care au legătură cu mizeria de învăţământ românesc ( da, stimate „cadre didactice”, mizerie! da, sunteţi prost plătiţi, dar sunteţi şi incompetenţi, nesimţiţi şi, nu de puţine ori agramaţi!), se referă la tot felul de chestii colaterale: dacă băgăm camere de supraveghere, dacă e fraudă sau nu, cine a dat subiectele pe şest. Adică tot despre descurcărenii tipic româneşti. Pe urmă vin la televiziuni „experţii”, aceiaşi sindicalişti din învăţământ, care au păreri, certitudini, care o dau cu bugetul, cu politica sau cu orice altceva, chinuind limba până dincolo de ceea ce se poate suporta. Şi desigur, politicienii tembeluţi, care au păreri, care reformează, care au de cuvântat mereu, despre orice, fără să se strice la culoarea obrazului că le ies pe gură perlele ca scobitoarea dintre dinţii de cârnăţar.

Până la urmă Băsescu mănâncă rahat. Şcoala româneasca nu produce tâmpiţi. Îi ia tâmpiţi de-a gata, le pune moţ şi le dă diplomă. Aia face şcoala românească! Şcoală care, ca mai toate instituţiile noastre, e nobilă în intenţii, măreaţă în proiect, a fost grozavă cândva, dar acum e o panaramă pe care o fut toţi bagabonţii. Şi dacă vrem să vedem cum stăm, păi n-avem nevoie să-i trecem pe Blaga, Arghezi sau Eminescu prin pixul junilor de azi. E suficient să înlocuim tot bacul cu proba „scriere după dictare”. Şi ne lămurim clar cum stăm.

Oricum, e bine că vârâm internetul în toată afacerea numită bac, învăţământ, etc. Că dacă televizorul nu te-a tâmpit destul, poţi încerca şi cu internetul. Lăsaţi-i pe prăpădiţii ăştia şi bac-ul lor. Ascultaţi-i pe „specialiştii” care tot guresc pe la televiziuni despre subiect şi după aia daţi-vă cu oţet pe la nară, ca să vă reveniţi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Da, din pacate, si nu de azi, de ieri. Am recrutat in meseria mea, multi ani. „Materialul” care a absolvit ingineria dupa 2000 e „scary movie”: analfabetism functional+agramatism nevindecabil, zero cunostinte tehnice, ceva fler la cite unii, iuteala de mina la insusitul ideilor altora, chiar si intr-o cionversatie, si pretentii cit cuprinde. Majoritatea sint asa. Exceptii am intilnit foarte putine. Unii pot sa invete sa faca destul de bine ceea ce li se arata, ajung sa faca foarte repede, dar nu dezvolta nimic, nu au nici o idee proprie, de cele mai multe ori nu „prind spilul” si intelesul a ceea ce lucreaza. Multi din astia sint cu masterate si doctorate. Multi ramin in facultati, si ii „indruma” pe studenti. Am zis, scary movie.

  2. ” da, stimate “cadre didactice”, mizerie! da, sunteţi prost plătiţi, dar sunteţi şi incompetenţi, nesimţiţi şi, nu de puţine ori agramaţi!”
    Cu scuzele de rigoare, mie personal mi se pare ca generalizarea implicita (lipseste „toti”) continuta in modul de formulare al acestei afirmatii este CEL PUTIN neavenita, daca nu chiar periculoasa (cam in acelasi fel in care sunt neavenite si generalizarile „bloggerii sunt agramati si „heitari” „, „barbatii sunt grosolani si nesimtiti” si „femeile sunt proaste si curve”).
    (Nu mai este pe post niciunul dintre profesorii dumitale – dintre cei pe care i-ai admirat?)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...