AcasăRabbi ziceRasismul şi corectitudinea politică

Rasismul şi corectitudinea politică

Rasismul nu e un guturai, nu e vindecabil cu prişniţe, ceaiuri de buruieni şi inhalaţii sun prosop. Viguroasa ipocrizie americană, devenită bun de export, valoare esenţială în era globalizării de-a valma, a reuşit să închipuie tot felul de plasturi care n-au cum vindeca bubele supurânde ale acestei urâte boli, dar care ajută la împăcarea cu sine a unei societăţi care încă nu-şi poate depăşi complexele. Abolirea segregaţiei rasiale e încă un câştig prea recent pentru a îndepărta toate relele amintiri.

Alături de surâsul de carton, bombele pe care e scris cu litere de-o şchioapă „democraţie” ( ce ar fi democraţia fără încărcătură balistică serioasă?) şi lăudarea unor valori pe care nu le-a respectat niciodată, instituţia ipocriziei americane a inventat prostia numită „political correctness” – adică exact plasturele despre care vorbeam. Iniţial erau numiţi „niggers” -cuvânt devenit infam azi, de parca au cuvintele a purta vinovăţiile noastre-, apoi s-a optat pentru varianta mai blândă negro. „Negro” care a devenit ulterior „black”, pentru ca, după al doilea război mondial, să se renunţe şi la termenul acesta pentru a se opta pentru mai convenabilul „colored”. Apoi iar s-a revenit la „black”, a urmat Martin Luther King. jr., segregaţia rasială, încetul cu încetul, a fost abolită (cel puţin formal) şi am ajuns în epoca glorioasă a corectitudinii politice, când s-a născocit mirabila formulă „african- american”.

Toate trăznăile astea aveau rostul de a menaja vanitatea uneo societăţi care refuza să-şi admită rasismul – chiar în epoca celei mai aprige segregări, partizani vehemenţi ai ideii de segregare respingeau cu indignarea ideea că ar fi fost rasişti; segregarea rasială era, pentru ei, o ordine de definiţie divină. Nigger, negro, black, colored sau african-american… indiferent care potriveală de litere era aleasă, scopul era acelaşi, mereu: acela de a-i desemna pe unii care au o altă culoare a pielii. Ori când o societate are nevoie să identifice, ca grup, o parte a populaţiei sale după culoarea pielii, oricât şi-ar afirma bunăvoinţa, avem de a face, evident, cu rasism. Rasismul dispare nu atunci când găseşti cuvântul cel mai convenabil pentru a-l descrie pe cel de altă rasă decât tine, ci atunci când chestiunea rasei pur şi simplu nu mai interesează, dispare din intenţie.

Iar atunci când o societate ţine morţiş să se laude că, iată, a atins acel nivel de evoluţie în care „un african-american” a putut fi ales preşedinte… atunci ăsta e un simptom al unei boli care nu s-a vindecat, nu semnul unei reale evoluţii.

Iar boala aceasta nu e doar a Americii. Ne schimonoseşte pe mulţi dintre noi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Oho,
    Si-a venit la pachet cu un set de stupizenii: feminismele de trotineta, ecologia de Fifth Avenue, multiculturalismul, campania anti-fumatori si-or mai fi si mai sint.

  2. „…când o societate are nevoie să identifice, ca grup, o parte a populaţiei sale după culoarea pielii…”
    Ce te faci insa atunci cand identificarea nu se face dupa culoarea pielii ci dupa atitudinea si comportamentul specifice? MAI ESTE vorba despre „rasism” doar pt ca cei mai vizibili exponenti ai respectivei atitudini / comportari apartin unui grup etnic specific?

    (Gugule, nu e bine – se scrie „indian-roumanian”.)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

- A word from our sponsors -

De citit

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...