AcasăPtiuMargarina vrajbei noastre

Margarina vrajbei noastre

Acum vreo doi, trei ani, când începuse doamna mare campioană Comăneci să vândă unsori prezumat comestibile, nu puţini am fost cei care ne-am mobilizat glanda băşcăliei oferindu-i o răcoroasă mozoleală. Se difuza pe atunci, cu o insistenţă mai mult decât supărătoare, un spot în care doamna fostă mare gimnastă comunica umanităţii că îşi hrăneşte pruncul cu maglavaisul numit margarină. Mă pot aventura să presupun că Nadia nu-şi hrăneşte pruncul cu asemenea porcării, dar îşi vinde imaginea fabricantului de margarină şi atât. Nimic condamnabil în asta. Condamnabil e dacă eşti atât de bou încât să te îndopi cu mizerii din astea pentru că aşa ţi-a recomandat Nadia la televizor.

La vremea aia, cum spuneam, era în regulă s-o băşcălim. Nu i-a pus nimeni în discuţie calitatea de fostă mare campioană, n-a dat nimeni cu smoală pe soclul statuiei marii gimnaste, nu s-au ridicat ruguri. Ea zicea, contra-cost, că margarina e mai bună ca ginsengul pentru bebe mic, noi ziceam, gratis, că nţ! Bine, ce ziceam noi ştia toată lumea, dar negustoria e negustorie. Ăia vând şi ei unsoare lor cui pot, Nadia îşi vinde imaginea tot aşa. Acum s-a trezit Turcescu să se ia de doamna Comăneci, cu mai puţin umor, e drept, pe un ton de babă isterică, iar e drept, dar repetând cam ce spuneam şi noi. Şi a început balamucul. Adică, să nu uităm, Turcescu e băsist şi noi n-avem cum fi de acord cu băsiştii. Cum să fim noi de acord cu Turcescu, chiar dacă, cei mai mulţi dintre indignaţii de azi pe Turcescu, spuneau cam acelaşi lucru acum ceva vreme? Nu se poate, monşer! Exclus!

A sărit Turcescu binişor peste cal? Da. E, totuşi, margarina o mizerie? Îhî. Nadia e o fostă mare campioană? Clar. Greşeşte ea risipindu-şi imaginea pentru a promova prin şcoli un lucru despre care ştie clar că numai bine nu face copiilor? Foarte probabil! Asta e tot. De unde până unde s-a ajuns la toată margarinada asta… e greu de priceput. De ce trebuie să sărim în apărarea Nadiei? Nimeni nu i-a pus la îndoială statutul de fostă mare campioană, iar dacă i se bate obrazul pentru că îşi vinde imaginea ( dreptul ei) unei rele cauze, ăsta e un reproş perfect valid. Sau sărim în apărarea margarinei şi a contractelor de publicitate pentru untura asta? Ori pur şi simplu ne exersăm dreptul de a-i da şpiţuri lui Turcescu din toate poziţiile? ( nu că nu şi le-ar merita!)

Nadia e o mare campioană, dar promovează un produs de rahat, nociv! Iată că ambele adevăruri pot supravieţui perfect în frază. Mari griji avem şi noi!  Pe primăriţa din reclama aia imbecilă la pateul cu pârţoşag n-o apără nimeni?

P.S. Italienii se găsiră şi ei să-l înjure, ca tâmpiţii, pe Ilie Năstase. Bine, nu toţi italienii, ci câţiva gazetari tembeli, care au socotit potrivit să-l numească  „ţiganul tenisului”. Aia chiar e o porcărie! Acolo nu mai e de apărat nicio margarină, cu nicio multinaţională în spate. Dar chestia asta n-a mai născut răzbel prin online-ul românesc. Oricum, dacă se mai ia careva şi de Hagi nu mai au ăştia ce băga în reclame.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Mi se pare simptomatic ca diversii comentatori, „analisti” a la Turcescu sau bloggeri despica firul in patru si dau sentinte atunci cand e vorba de „apararea” micului in fata hainilor de la Bruxelles sau de nocivitatea margarinei, dar nu se arata deranjati de:
    1. alte reclame la produse la fel de „benefice” pentru sanatate (Coca cola, produsele de la McDonald, mezelurile si pateurile foarte „sanatoase” promovate agresiv s.a.m.d.
    2. Prevalenta alimentelor si a alimentatiei nesanatoase, datorate, in buna masura, atat „delicateselor” vandute in hipermarketuri, cat si lipsei de educatie a consumatorului roman, care merge pe principiul „sa ne umflam matul cu produse multe si de calitate indoielnica”, fiindca, vezi doamne, a manca mai putin si mai pe alese ne costa mai/prea mult (?!)
    3. Fatarnicia cu care ne manifestam indignarea fata de campania Nadiei Comaneci, in timp ce continuam sa ne umplem cosurile cu alimente a caror nocivitate si provenienta indoielnica sunt destul de cunoscute. Ai zice ca suntem un popor de fani ai alimentatie macrobiotice!!!
    4. Palida implicare in chestiuni ce ne ne afecteaza si ne vor afecta dramatic sanatatea trupeasca si sufleteasca intr-o masura mult mai mare decat osandita margarina: criza apei, care va duce la declansarea unor conflicte inimaginabile, distrugerea agriculturii (inclusiv prin decizia iresponsabila de a permite cultivarea de OMG in ariile protejate), nimicirea tarii, lipsa de interes fata de educatie (vezi „modelele” preferate ale absolventilor de liceu) si implicit fata de viitorul Romaniei
    5.Resemnarea lasa si iresponsabila in fata oricaror abuzuri
    6. Disparitia treptata a empatiei si respectului fata de noi insine si de semenii nostri.
    Oare de ce ne lasam mereu intoxicati de aceste perdele de fum?

    • „…pe principiul “sa ne umflam matul cu produse multe si de calitate indoielnica”, fiindca, vezi doamne, a manca mai putin si mai pe alese ne costa mai/prea mult (?!)”
      Ba pt FOARTE multi „amarasteni” „principiul” este „sa ne umflam matul cat mai tare ACUM, pana suntem siguri ca mai putem, cat mai avem pe ce – si lasa-le dr(Biiip!)ui de „principii sanatoase”, bine ca inca mai putem sa ne saturam cu CEVA, ce-o fi… ca altceva mai sanatos nu ne permitem”.

  2. „…toată margarinada asta…”
    SUPERBA exprimare, maestre! Felicitari! (Te invidiez cordial…)

    „…a contractelor de publicitate pentru untura asta”
    Te rog frumos sa nu asemuiesti sfanta untura autohtona cu produsul impricinat. (Toata copilaria mea s-au chinuit ai mei sa ma dezbare de patima painii negre cu untura si – dupa sezon – cu rosii sau cu ceapa (sau boia), eram dependent de ea mai ceva decat narcomanii de drogul lor. Pacat ca acum nu-mi ingaduie sanatatea sa ma bucur de asa „lux” decat „la zile mari” – si inca si atunci cu parcimonie.)

  3. Am un amendament la ce ai scris.
    NU ESTE MARGARINA NADIEI. Margarina o face o firma si firma isi face reclama folosind imaginea Nadiei.
    Nu am auzit pe nicaieri sa fie restrictionata astfel de reclama (cum este la tigari si la alcool) iar Nadia nu este o specialista in nutritie ca sa stabileasca daca este bine sau nu sa isi foloseasca imaginea asfel deci NICI NU ESTE RECLAMA EI.
    Si un info.
    Margarina este nociva daca este produsa din uleiuri vegetale prin hidrogenare (ca sa le solidifice) si daca are un continut nepermis de aditivi si arome sintetice. In plus nu are calitati nutritive.
    Nu toata margarina este produsa prin acest procedeu. Intre timp a mai aparut si alta tehnologie tocmai din cauza depistarii caracterului nociv al uleiurilor hidrogenate. Mai mult unii producatori de margarina o imbunatatesc nutritional prin adaugarea de acizi grasi Omega 3 si 6 care sunt foarte sanatosi.
    Intamplator (nu cred ca Nadia a ales asa) margarina la care face ea reclama este din aceasta noua categorie imbunatatita. Asa incat multhulitul produs nu este mai „toxic” decat untul sau cremele din prajitura mancata la cofetarie. Si nici pe departe atat de toxic precum Coca-Cola, Pepsi, si orice alta bautura de acest gen, sau decat „snacks-urile” cu arome de tot felul, sau decat multlaudatul iaurt (care in varianta ieftina cred ca nici nu a auzit de lapte).
    Asa ca toata nebunia a pornit din pura prostie. Si nu numai a lui Turcescu. El doar a fost un prost din cale afara de badaran.

    • „NU ESTE MARGARINA NADIEI.”
      Cu scuzele de rigoare, nic: BA CAM ESTE! Nu direct, da’ orisicum / orisicat…
      Este adevarat ca nu ea o produce, dar asociindu-si imaginea acelui produs intr-un oarecare (subtil) mod „si l-a insusit”. Daca ai vreun dubiu, du-te in orice colectivitate destul de larga (dintre cele cu acces la acest gen de informatii, nu in vreun catun din creierii muntilor)) si verifica CATE persoane de acolo se gandesc la vreun alt produs (sau nu stiu LA CE sa se gandeasca) atunci cand folosesti sintagma „margarina Nadiei”.

  4. „Acum s-a trezit Turcescu să se ia de doamna Comăneci, cu mai puţin umor, e drept, pe un ton de babă isterică, iar e drept, dar repetând cam ce spuneam şi noi.”
    Afirmatia asta cred ca este gresita.
    Tonul individului nu este „de babă isterică” (daca ar fi fost numai prima fraza din postarea sa, fara vreo continuare, s-ar fi putut vorbi de „un ton de babă isterică”) ci de frustrat dement.
    Tonul este paranoid fie si numai pentru faptul ca pe acelasi cont de Facebook anunta, cu ceva timp in urma, ca a decis sa deschida o actiune in justitie impotriva lui Mircea Badea, considerind ca afirmatia lui Badea: „Să-l vad așa, cu două degete, ajutor, ajutor. Prietene, nu numai că nu îl ajut, mă intorc cu spatele și plec. La unii. La alții, îmi scot tacticos o pungă de semințe, mă pun așa pe margine și bănănăi din picioare și mă uit să văd cum cade. Înțelegi?” il pune pe el in pericol: „E vorba despre ură, instigare la violență și, probabil, demență.”
    Ce seintimpla daca vreun descreierat considera necesar sa-i dea doamnei Comaneci nu zece suturi in fund ci zece pari in cap ca doar e „O nemernica, vinde otrava pe arginti!”?
    Situatia e putin probabila dar nu total exclusa.
    Aici este vorba despre dublele standarde ale individului Robert Turcescu.
    Legat de povestea cu reclama, ironia la adresa doamnei Comaneci este normala, bascalia este acceptabila in anumite forme de exprimare dar forma si fondul mesajului lui Turcescu sunt in afara a ceea ce ar putea fi asimilat cu bascalia sau cu ironia.

  5. Dom-le, nu-i vorba de reclamă, cine a reacţionat la cele spuse de Turcescu n-a făcut-o nici pentru margarină, nici pentru băsismul lui. Zic eu că mi se pare normal să existe reacţii de respingere la mesajul:

    „Nadia Comăneci poate să-şi bage-n fund reclama ei la margarina? Vai mama ei de cerşetoare, ce-a ajuns… I-aş da numai zece… şuturi în fund! O nemernică, vinde otrava pe arginţi!”

    Nu prea aduce a lipsă de umor, nici a ton de babă isterică şi nu văd unde repetă ce-au mai zis şi alţii! E mitocănie, golăneală etc.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...