AcasăRabbi ziceÎntâlnire cu un înger

Întâlnire cu un înger

Azi am întâlnit un înger.

-Ce faci? m-a întrebat.

-Tu nu exişti! i-am strigat.

-Nici tu! mi-a răspuns.

Apoi am tăcut amândoi. Nu mai aveam ce ne spune. Ne-am aprins fiecare câte o ţigară şi am ales să privim în gol. Pe când trăgeam cu coada ochiului spre el, l-am surprins trăgând cu coada ochiului spre mine.

-Nu ştiam că îngerii fumează – am mormăit.

-Nici eu nu am crezut că oamenii au răul ăsta obicei.

Şi am tăcut din nou. Am simţit nevoia să mă laud:

-Şi noi putem zbura. Am inventat maşinării care ne ajută să facem asta.

-Noi avem aripi! a răspuns plictisit. Şi a fâlfâit uşor din aripi.

– Am crezut mereu că îngerii sunt buni şi…

– Câţi îngeri ai cunoscut?

– Eşti primul.

– Atunci de ce crezi că ştii ce fel am putea fi noi?

-Am citit opiniile atâtor oameni care au scris despre voi!

-Şi crezi că vreunul dintre ei a întâlnit vreunul dintre noi?

-Probabil nu?

-De fapt… şi eu am citit atât de multe lucruri despre oameni…

Din nou, am rămas în tăcere. Eu atingându-mi tâmpla, el scărpinându-şi o aripă.

S-a ridicat de pe piatra pe care eram amândoi aşezaţi. Mi-a arătat spre crucea care veghea la capul pietrei:

– Aşa te cheamă?

-Da… – am şoptit.

S-a întins, dezmorţindu-şi oasele. Apoi m-a întrebat:

-Mergem?

-Mergem. Dar să ştii… Noi ne închipuiam că îngerii trebuie să fie buni…

-La fel credeam şi noi despre oameni…

– Ai întâlnit vreunul?

-Eşti primul.

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Și eu am întâlnit un înger. Nu azi, mai demult.
    Am tăcut amândoi, nu ne-am vorbit unul altuia pentru că eu nu îl vedeam dar el știa, înțelegea și ceea ce eu aș fi vrut să-i spun. Eram într-o situație disperată, in Moscova anilor 90, fără acte, fără bani, iar trenul în care ar fi trebuit să urc urma să plece într-o oră dintr-o gară la care nu știam cum să ajung…
    Nu am apucat să-i mulțumesc niciodată pentru că și-a luat zborul înainte de a mă dezmetici.
    (mentionez că eu nu cunosc limba rusă!)

  2. Apropo. Coboram de pe Rarău. Acum 20 de ani fix. Aveam 18 ani, ehei, ce vremuri… Sărisem aiurea pe niște pietre și-mi luxasem un picior. Mă ajuta să cobor un amic, coleg de clasă. Ne-ar fi luat o veșnicie să ajungem în Cîmpulung. Atunci, a trecut, ca într-un vis, o mașină care a oprit și șoferul a întrebat dacă avem vreo problemă. Nu mi-a venit să cred. Chestia e că nu m-a putut lua decât de mine. Mi-a părut enorm de rău că nu a putut urca și colegul meu. Și ne-am despărțit. Dacă nu mă lua, mă haleau, cine știe, jivinele pe acolo, noaptea. Sau poate ne chinuiam amândoi, pe întuneric, să coborâm.
    Sau poate exagerez.
    Atunci am avut impresia (puternică) că nenea acela a fost un înger.
    Nu pot uita asta.

  3. Draga Rabbi,
    Ma trec fiori reci. Daca textul tau ar fi fost publicat de poetul nepereche, as fi inspirat adanc, hranindu-ma cu metafore. Dar ma incearca o stare de rau inimaginabil.
    Esti cu noi. Cei pe care nu-i cunosti, dar ii stii. Cei care te citim. Pe nerasuflate, in fiecare zi.

  4. Avea 5 ani. Desena în praf. O cruce. Mare. M-a întrebat cum mă cheamă. Apoi a început sî scrie cu un băţ, cu litere mari: L E N. S-a oprit şi mi-a spus:”” Mai departe, n-am ajuns.Încă .””
    Nici îngerii nu au terminat alfabetul..

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...