Cum bine nota maestrul Rudel Bujor, în memorabilul său „Discurs dă la nunta lu’ fie’mea a mare” : „Nu totdeauna complimentele e dă bine!”, la fel stau lucrurile şi când vine vorba despre online. Deşi maestrul Rudel nu a tratat în mod concret online-ul în opera sa, lucrările sale rămân fundamentale pentru orice gânditor preocupat de lumea contemporane, pentru orice intelectual interesat de înţelegerea complexei problematici a societăţii moderne. „Când plăteşti rata la banca e ca când te pişi şi iese piatra” , alături de „Toţi a dat şi a luat şpagă, da’ nu recunoaşte! Ia dă-le un ciubuc să vezi atunci cum recunoaşte!” sau „Ăştia care citeşte cărţi se tâmpeşte şi p-ormă scrie şi ei cărţi pe care le citeşte alţii şi se tâmpeşte şi uite aşa nu mai scăpăm niciodată dă balamuc”, toate acestea reprezintă lucrări esenţiale despre care, de bunăseamă, ar merita să vorbim mai pe îndelete, dacă subiectul nostru nu ar fi altul. Sau, ca să-l cităm tot pe maestru: „Dacă vorbim atâta, noi când ne mai îmbătăm?”.
Ceea ce numim generic on line, înghesuind de-a valma o sumă de lucruri care au în comun faptul că se scurg pe internet, a devenit deja ceva comun, obişnuit în existenţa noastră. Nu întotdeauna necesar, dar nici aproape 600 de parlamentari nu erau necesari – sau ca să-l cităm tot pe maestrul Rudel : „E mulţi ai dracu’, da’ tot a mai rămas borfaşi şi în civilie!”. Se întâmplă, totuşi, că nu întotdeauna limbajul referitor la existenţa noastră on line e perfect congruent cu cel din viaţa obişnuită. Ceea ce îţi poate spune cineva, legat de „activitatea ta on line” nu trebuie întotdeauna citit ad litteram, uneori e nevoie de un efort pentru a decoda mesajul, pentru a-l traduce în limba non-net. Dar în loc de lungi şi inutile excursii teoretice, mai bine folosim nişte exemple.
– observ că eşti foarte activ în social media – asta se traduce simplu prin: bă, cât timp ai de pierdut! ce-ţi mai place să arzi gazu’!
– am văzut că ai mulţi prieteni pe FB – disperat eşti, mă, să fii băgat în seamă!
– a, ai blog? – azi toţi tâmpiţii pe care nu vrea nimeni să-i publice îşi scriu elucubraţiile pe internet!
– deci sursa e wikipedia? – pune mâna pe carte, imbecilule!
– vreau să fiu mereu la curent cu ştirile – am o viaţă de căcat!
– la mine netul e mai mult pentru informaţii profesionale – singură, 32 de ani, romantică, caut un bărbat care…
– comentariile la postările mele mă ajută să… – e plin netul de cretini care se bagă în seamă şi îşi dau cu părerea fără să înţeleagă nimic!
– dacă na-r fii atâţia agramaţi câţi sânt, netul a-r fi mai plăcut k să stai pe el – reforma în învăţământ e un eşec total!
– folosesc skype doar pentru a vorbi cu familia şi prietenii– halesc pornoşaguri la greu!
– eu nu mă expun pe net! – sunt o curvă cu ifose!
– twitter-ul e foarte util pentru că poate oferi informaţii esenţiale într-un mod extrem de succint – mi-e lene, cititul mă oboseşte, dar nu vreau să par foarte prost!
– citesc tot ce scrii pe blog! – ce voiam eu să-ţi cer de fapt…
– netul trebuie să rămână liber, nu trebuie să permitem şi aici îngrădirea libertăţii de expresie! – de ce să dau bani când pot să descarc muzica de pe torente?
– nu mă interesează traficul! – bag zeci de link-uri către aberaţiile mele peste tot, doar-doar o veni cineva şi pe blogul meu!
Desigur, dicţionarul nu e complet, dar aşa cum spunea maestrul Rudel, pe care îl citez şi în încheiere: „Cât vorbeşte ăsta eu mă duc să mă piş!”
„citesc tot ce scrii pe blog! ”
Ma mai gandesc ce sa cer.
Pare un dicţionar necesar, dacă nu poţi privi interlocutorul în ochi, în “on line” se poate aplica “cât vorbeşte ăsta eu mă duc să mă piş!” ulterior faci traducerea 🙂
„sa iese lumea la joc” dar…:))