AcasăRabbi ziceHai sictir!

Hai sictir!

Mie personal mi-a ajuns! Nu mai pot! M-am săturat de anti-comuniştii lu’ târnăcop! Prea mult rahat e înghesuit sub linţoliul străveziu al anti-comunismului. După căderea comunismului au puit ăştia ca iepurii. După cădere, că înainte nu mişcau nici dacă-i pişcau puricii.

Comunismul a crăpat, l-a luat dracu’, s-a împuţit şi putrezeşte, dar anti-comuniştii au devenit teribil de activi! Nu mai ai loc de vitejii care mănâncă vagoane de rahat anti-comunist, fix la fel cum mâncau şi rahat comunist, până în ’90, dar care şi-au descoperit acum canistrele cu bravură. Bila face şi ea ce poate, dar câtă fiere poa’ să producă atunci când vezi cum au devenit mari viteji de-alde Pleşu, Băsescu sau MRU. Se revarsă munţi de scârbă când vezi limbricii behăind despre anti-comunism, dar exersând pupatul în cur cu aceeaşi osârdie cu care se executa pupatul curului lui Ceauşescu.

Mă piş pe anti-comunismul vostru de activişti eşuaţi! M-am săturat! Nesimţirea voastră e ca o flegmă verde şi groasă pe obrazul ălora, puţini, care chiar au îndrăznit să spună ceva când voi n-aveaţi curaj nici să strănutaţi, pe obrazul acelora foarte puţini care au îndrăznit să se revolte când voi vă ascundeaţi ca viermii sau îl pupaţi în cur pe bâlbâit, ” că aşa erau vremurile”. Iar acum îmi perforaţi timpanul cu anti-comunismul vostru, amintindu-vă că şi voi aţi ascultat un banc cu Ceauşescu, odată, în tren, deci sunteţi dizidenţi. Hai sictir!

Comunismul, cu multele sale mizerii, v-a învăţat ceva: să mâncaţi rahat! Să fiţi parşivi, oportunişti, neruşinaţi, să vă daţi în gât unii pe alţii, slujind Conducătorul şi să-i înfieraţi cu mândrie proletară pe duşmanii regimului. Şi asta faceţi şi acum! Comunismul v-a învăţat să mâncaţi rahat, să pretindeţi că e bine când e jale, că adevărul e altul decât cel care ne strânge de nas! Şi asta faceţi şi acum, căca-m-aş în pixelii voştri albaştri! Comunismul v-a învăţat să mestecaţi lozinci, să rumegaţi rahaturi şi să daţi mereu vina pe altul pentru ca voi sunteţi neisprăviţi. Şi asta faceţi! Pentru că nu sunteţi anti-comunişti, nici nu aveţi cum fi; atunci trebuia să fiţi, atunci când asta avea sens. Nu, nu sunteţi anti-nimic, sunteţi doar maţe care se vor umplute, rumegători de rahat şi atât.

N-aveţi decât să vă declaraţi anti-comunişti, anti-hitiţi sau anti-Ginghis Han. E la fel de serios. Sunteţi doar foşti purtători de pancarte şi lozinci de la defilări, care au avut curajul să lase pancartele din mână, azi. Atât! Hai sictir!

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Am auzit pe „bune” idioti care au pretins dupa 89,ca au tusit in timp ce vorbea primul secretar, si ca a aplaudat incet asta cand tipi-i pupau in cur pe sefi si se purtau slugarnic de li se apleca si sefilor.Am mai gasit un cretin care a devenit „monarhist” dupa ce s-a purtat desi era un rahat de contabil la sindicat de parca era satrap oriental si a facut numai rau.Dar sa fii dupa atatia ani oripilat de micimea lor inseamna ca cineva a fost naiv si cumsecade daca n-a observat in trei luni de la evenimente ce concetateni avem.

  2. „Comunismul a crăpat, l-a luat dracu’, s-a împuţit şi putrezeşte…”
    Hm! Oare?!? SIGUR – SIGUR? (CHIAR esti convins de asta?)
    (MIE-mi face impresia – dimpotriva – ca este subiectul unui reviriment si ca re-incepe sa fie tot mai… (Hm!) „agreat” (sau MACAR regretat) – tot mai intens de catre tot mai multi.)

    „Mă piş pe anti-comunismul vostru…”
    CE faci, coane? Il uzi ca sa nu se ofileasca?

    „…să-i înfieraţi cu mândrie proletară pe duşmanii regimului.”
    Expresia consacrata „atunci” se referea nu la „mandrie”, ci la „MANIE proletara”, si era un „loc comun”, care in mod automat se pronunta anume sub ACEASTA forma (intocmai ca si „burghezo-mosierimea” ca antonim pt „muncitorime” si „chiaburimea” ca antonim (!) pt „taranime”, ca „dusman al poporului”, ca „fratele mai mare de la rasarit”, ca „iti traznesc o palma muncitoreasca” si ca „Imi insusesc critica, imi fac autocritica si promit sa ma indrept.”)

  3. Rabbi, eu am 37 de ani, deci nu ma poti acuza ca am mancat rahat.
    Tata a facut inchisoare pe vremea comunistilor, pentru ca asculta europa libera. Mama era pisata in fiecare zi sa dea „notite” la secu pentru ca lucra cu turisti straini.
    Acum ei sunt in varsta, si nu mai au energia sa lupte pentru mizeriile care li s-au facut. In schimb eu pot sa cer pedepsirea oamenilor care le-au facut mizerii. Si o fac.
    E inadmisibil sa lasi o haita de oameni, indiferent de varsta pe care o au acum, sa scape pentru distrugerea intregii elite a Romaniei interbelice. Pentru schingiuri. Pentru bataile pe care le-au aplicat. Pentru oamenii pe care i-au omorat. Daca bunicul tau, sau tatal tau ar fi suferit de pe urma lor, ai fi spus la fel?… ai fi intors si celalalt obraz? Ai fi acceptat sa iei asupra ta palmele lor?
    Nu cred ca e vorba de un proces al comunismului aici, nici macar de un proces punctual al vreuneia dintre basinile alea batrane. E vorba de victoria sufleteasca asupra mizeriei si mocirlei.

    • „E inadmisibil sa lasi o haita de oameni, indiferent de varsta pe care o au acum, sa scape pentru distrugerea intregii elite a Romaniei interbelice.”
      Nu ma refer la intelesul general al intregului comentariu (cu care sunt si eu de acord – SI EU am avut in familia destul de apropiata rude (frati cu bunica materna) tinute (fara sa fi fost judecate / condamnate) ANI DE ZILE „la Canal”), ci STRICT la formularea din fragmentul pe care l-am citat.
      „Distrugerea intregii elite a Romaniei interbelice” a avut loc (in masa, nu vreun caz izolat descoperit cu intarziere) pana nu tarziu dupa ‘950 (oricum, pana INAINTE de ‘960). (Pana atunci a fost INITIATA acea distrugere, indiferent CAT au mai stat dupa aceea oamenii in puscarii / la canal.)
      Nu-mi imaginez ca te-ai gandi ca acei tortionari ar fi avut (la vremea savarsirii faptelor incriminate) mai putin de 20 de ani, ba mai degraba erau „sariti” de 30 ani.
      In concluzie, in anul de gratie 2013 in care ne aflam, cei mai tineri dintre cei susceptibili de pedeapsa PT FAPTA MENTIONATA IN FRAGMENTUL CITAT ar cam fi (cel putin) ajuns (daca nu trecut) varsta de 80 ani. CATI dintre ei crezi ca mai traiesc, si mai ales CATI crezi ca mai sunt suficient de lucizi incat sa si merite sa fie inchisi? (CE rost ar avea sa tii in puscarie un individ care nici macar nu-si da seama UNDE se gaseste, si cu atat mai putin DE CE se gaseste acolo? NICI VORBA sa se mai caiasca pt ceea ce au facut… Ar fi vorba despre o simpla cruzime, ca cea fata de (spre ex) un bursuc, sau o cioara.)

      (Da’ macar un proces soldat cu recunoasterea / dovedirea faptelor savarsite de acestia si incheiat printr-o condamnare MACAR MORALA a respectivilor TOT ar mai putea avea loc – chiar si in cazul celor deja decedati.)

      Da’ a propos de CE comentam noi aici? Ai gasit pe undeva pe acest blog vreo aluzie referitoare la o eventuala intentie a autorul blogului de „a le tine partea” unora dintr’-„ĂIA”? (Articolul prezent LA CU TOTUL ALTCEVA se refera…)

    • Bogdane, să mori tu că a făcut puşcărie pentru că a ascultat Europa Liberă? Păi în timpul pe care îl indici, cel puţin 10 milioane de români ascultau Europa Liberă, unii mai în surdină, alţii cu sonorul aproape de maxim. Cum se face că n-au înfundat cu toţii puşcăriile.
      Îţi sugerez să te mai gândeşti la motivaţia condamnării.
      Să auzim şi de bine!

  4. Ged, dumneata omiti doua aspecte.
    In primul rand, si ATUNCI pt ACEA incalcare a legii (Hm! Nici macar nu stiu daca era vreo LEGE pt neascultarea acelui post, sau doar vreo „dispozitie de serviciu” sau vreo „interpretare creativa” a legii…) ca si INTOTDEAUNA pt incalcarea ORICAREI legi sociale (si spre deosebire de tentativa de incalcare a vreunei legi naturale – spre ex a gravitatiei, sau a frecarii), nu esti pedepsit pt fapta pe loc si in mod automat, ci doar la DESCOPERIREA incalcarii legii („de catre cine nu trebuie”). Puteai sa asculti oricat, daca nu auzea cine nu trebuia (si daca nu te „dadea in gat” cine te auzea) nu erai pedepsit.
    In al doilea rand, ATUNCI erau folosite O MULTIME de pretexte pt oprimare. Nici macar nu trebuia sa fi incalcat legea – era suficient sa fi fost ACUZAT ca ai incalcat legea si sa nu poti dovedi contrariul. (Nu stiu daca atunci o fi existat (teoretic) principiul presupunerii nevinovatiei, da’ (in mod practic) SIGUR nu functiona (oricum, nu se aplica in mod corect): ti se „dovedea” (intr-un mod care de fapt nu dovedea nimic) ca esti vinovat, si daca nu puteai sa „demontezi” acuzatiile si sa-ti demonstrezi nevinovatia erai condamnat. Fiind o fapta care nu lasa urme (fizice) durabile (deci nefiind cerute dovezi fizice, ci fiind suficiente doar marturii usor de falsificat), „ascultarea de posturi subversive” (cel mai frecvent – Europa Libera si BBC) era unul dintre pretextele cel mai des invocate atunci cand „cineva” (un „cineva” cu putere de decizie – sau MACAR cu influenta) voia neaparat sa „arda” pe vreun oarecare ALT „cineva”. (MOTIVELE REALE puteau eventual sa fie ghicite – sau nu – dar de multe ori NU ELE erau invocate, iar PRETEXTUL cel mai frecvent uzitat ASTA era.)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

- A word from our sponsors -

De citit

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...