AcasăÎntrebarea zileiUn preşedinte nu vreţi?

Un preşedinte nu vreţi?

Cum prea bine aţi observat, a început fermentaţia pentru prezidenţialele de anul viitor. Din toamnă mă aştept să fie mare bolboroseală. La fel de bine aţi observat ca PNL are deja un candidat, pe Crin Antonescu. Foarte probabil, PSD va avea propriul candidat. Băsescu îşi caută şi el candidatul, c-o fi Boc, MRU sau Macovei – numai minunaţi. Nu vor lipsi, cu siguranţă, nici candidaţii exotici – nu ştiu cât de disponibil va fi Ninel Potârcă. Elodienii îl vor avea şi ei pe DDOTV, iar agitaţii pe eternul CVT.

Dar voi? Voi, bă contribuabililor! Voi aveţi un candidat al vostru? Al vostru! Adică al vostru, nu unul care vi se serveşte de una dintre găşcuţe, ca de obicei. Că după aia iar votaţi 2 minute şi ocărâţi cinci ani. Aşa că poate vă gândiţi la un candidat al vostru. Care nu e musai să fie clocit de atâta politichie, nici măgar şi demagog. Sigur veţi găsi un om de ispravă pe care să îl împingeţi voi în faţă, nu un şmecher care să vă mâne el ca pe oi. Nu greviştii foamei şi lăutari. Poate îl găsim împreună şi dăm democraţiei sensul corect.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Se vede ca trebuie sa fim dezamagiti inca a zecea oara.Cine putem avea incredere , ca dupa aceea sa observam ca a fost securist,criminal in serie sau mai stii ce?!.Altul nevinovat nu poate fi presedinte din pricina varstei care l-ar exonera de pacatul originar,si in plus nu exista nevinovati in aceasta tara.Oricum dl Antonescu castiga presedentia doar daca nu face un accident fatal.

  2. Întrebare f.pertinentă. Timpul scurt, ca şi purceaua neantizată in ză cotetz, nu mai permit fasoleli în jurul ei. Trecem la răspuns? Cine este pentru, să facă un pas în faţă. Prin prezenta declar că l-am făcut.

  3. In oricare dintre statele democratice (ha, ce-am mai ras!) pulimea e manata ca oile la vot, nu-si pun contribuabilii alesi dintrei ei, ci tot partidele/gastile vin cu alesul. Cu o singura si mare diferenta: nu-si permit sa puna in fruntea tarii orice bou lovit de traznet pentru ca acel ales trebuie sa-si respecte promisiunile facute in campanie, altfel iese pulimea in strada si da fiecare cu ce poate! La noi e caldura mare!

  4. Parcă am fi în Zona Crepusculară. Auzi, Boc, Udrea, Macovei, MRU, ar fi buni de candidaţi! Bătaia de joc a lui TB, nu are limite şi nici ruşine. Urăşte poporul asta din rărunchi,

    • „Auzi, Boc, Udrea, Macovei, MRU, ar fi buni de candidaţi!”
      Pai ei CHIAR AF FI – FOARTE buni (PT BASESCU!) drept candidatti la presedintie…

  5. Pe de alta parte intrebarea este retorica si pentruca niciodata si nici in vreo tara presedinte nu a devenit la ideea multimii.De castigat castiga ori ce idiot care este aflat in spatele unei masini enorme care duce la castigarea alegerilor.Nici in SUA ,chiar si cu anume particularitati specifice , niciun miliardar n-a castigat vreodata presedentia.La noi este deadreptul imposibil ca un om sa castige ca persoana particulara oricat de valoros.

  6. CUM ar putea fi gasit – dinafara actualelor „jocuri politice” – vreun candidat care sa fie concomitent atat adecvat cat si suficient de cunoscut (si recunoscut) de masa alegatorilor pt a avea vreo cat de mica sansa la a si fi ales (ca de candidat… „platonic” eu personal nu simt absolut nici o nevoie) si sa mai SI aiba (dupa alegere) destula putere incat sa reuseasca SA SI FACA ceva, impotriva (in ciuda) opozitiei pe care cred ca nu se indoieste nimeni ca o va intampina alesul atat din partea „actualilor” cat si din cea a quasi-integralitatii aparatului functionaresc – birocratic care ar trebui sa participe / contribuie la implementarea masurilor luate. (Dupa parerea mea, daca prin vreo minune un asemenea candidat ar reusi sa fie ales, nici macar n-ar mai ajunge pana la el – in timp util – informatii corecte si pertinente pt ca el sa aiba PE CE BAZA sa faca necesarele analize din care sa traga concluzii pe baza carora sa ia masurile necesare…)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...