Nu ştiu ce îşi imaginează că pun la cale la Miami unii lideri PSD, că nu mă străbate deloc senzaţia că pe la ăştia e mare belşug de inteligenţă şi răsfăţ de gândire strategică, dar maşina de dat cu flegme a intrat în funcţiune. E tot mai limpede că, pentru guvernul Ponta, s-a cam dus timpul belferelii. Iar pentru mereu surâzătorul domn Ponta, cel atât de preocupat de cariera sa politică şi doar de cariera sa politică, se apropie vremea marii înghesuieli.
Cred că, în lunile care vor urma, vom fi martori la mari întâmplări prin politica românească. Şi când spun „mari” nu despre măreţie e vorba, ci exact pe dos. Iar pentru domnul Ponta urmează o perioadă complicată.
De la protestele din iarna lui 2012, până foarte recent, dând dovadă de un oportunism cu adevărat remarcabil, Victor Ponta a valorificat aproape orice moment favorabil, a încasat în avans toate cecurile bunăvoinţei pe care le-a putut anticipa. Nu a ratat nicio ocazie, niciun compromis, niciun gest, nimic din ceea ce s-ar fi putut arăta profitabil pentru propria carieră. A pliat, întins, încreţit ideea de loialitate până la punctul în care n-a mai rămas nimic din ea, doar pentru a servi propriilor interese. Aflat în fruntea unei guvernări cel mult mediocre, în care nu au lipsit „accidentele” ( de la afacerea Oltchim, până la CFR Marfă), domnul Ponta a guvernat foarte puţin. Şi în niciun în caz în sensul indicat de milioanele de voturi pe care le-a cerut şi obţinut. Domnul Ponta a înţeles că funcţia de prim ministru e un excelent instrument de PR, aşa că a încercat să folosească asta la maximum. Cum spuneam, a guvernat prea puţin şi destul de prost, dar a vorbit teribil de mult despre viziunea sa asupra guvernării, pe la televiziuni.
Entuziasmul cu care s-a avântat într-o coabitare nefirească şi primejdioasă era perfect justificat de agenda personală. Pentru că privirea nu i s-a dezlipit o clipă de la cei de afară, care apasă butoane. Zelos, s-a grăbit să sară de fiecare dată măcar cu o clipă înainte de a se aprinde becul pe care scrie „sări!”. Când s-a aprins butonul „coabitare” , domnul Ponta era deja cu şerveţelul semnat. Roşia Montană, gazele de şist, afacerea avioanelor second hand, regionalizarea, toate temele care l-au tocat pe Boc au devenit priorităţi ale domnului Ponta. Pentru că viitorul carierei sale politice, nu-i aşa, depandă de cum livrează. Nu cetăţenilor, ci butonaşilor.
După protestele din iarna lui 2012, referendumul din vara aceluiaşi an şi alegerile de iarna trecută, Traian Băsescu era epuizat, temător, practic terminat. Părea că nimic nu-l mai poate salva. Şi a apărut grozava guvernare Ponta şi pactul de concubinaj. Iar azi Băsescu e întărit, zâmbitor şi deja îşi calculează loviturile viitoare. Şi ar fi o enormă greşeală dacă am sub-evalua forţa actuală a lui Băsescu.
Între timp, foarte preocupat de butonaşi şi binele propriei cariere, domnului Ponta i-au scăpat nişte lucruri: foştii aliaţi din USL s-au săturat de el, în propriul partid, dincolo de suprafaţă, susţinerea de care s-ar bucura într-un moment dificil nu depăşeşte curtea lui Ilie Sârbu, iar Băsescu… aici lucrurile sunt clare, nimeni n-a scăpat din prietenia cu el fără cap spart.
Pentru domnul Ponta urmează o toamnă foarte dificilă. Pentru că, de acum, Băsescu iese din defensivă, iar Ponta mai are foarte puţini aliaţi pe susţinerea cărora să conteze. Iar atât de delicata şi mereu grijita carieră politică a domnului Ponta e posibil să o ia pe un traseu teribil de curios. Prostia cu „filipineza” era doar semnalul. Semnalul prin care Băsescu anunţa că de acum se scot mizeriile pe masă, iar domnul Ponta are multe lucruri pe care le-ar prefera uitate într-un sertar.
În timp ce Ponta şi „strategii” săi fac, la Miami, socoteli legate de viitoare candidatură la prezidenţiale, Băsescu lucrează la planul său: spargerea USL, refacerea alianţei cu PNL, izolarea PSD şi un candidat acceptabil pentru viitoarea sa alianţă – care poate fi, în anume condiţii, chiar Antonescu.
Încă o lună şi ceva de vacanţă. Apoi începe vărsarea de sânge bale. Marea bătălie. Pentru putere. De guvernare se ocupă Oprea şi FMI.
Concis și magistral, cum ne-a obișnuit deja Rabbi. Parcă simți izul de stricat care vine dinspre tomberonul în care și Palatul VIctoria și Cotroceniul își aruncă laolaltă și nesortat deșeurile și dejecțiile. Pe mine mă neliniștește unda de parfum scump, de blondă, care adie din flaconul gol aruncat de curând în gramada de resturi de coabitare. Oare doar pe mine?
„…atât de delicata şi mereu grijita carieră politică a domnului Ponta e…”
Maestre, pt mine varianta „grijit” cam are ALTA conotatie decat „ingrijit”, contatie care (cred ca) (inca) nu se potriveste cu cariera TRECUTA a ipochimenului, ci mai degraba cu cea viitoare. Dumneata in mod intentionat ai formulat in ACEST fel?
„În timp ce Ponta şi “strategii” săi fac, la Miami, socoteli…”
– De altii „ne legam” „mirandu-ne” ca-si duc „curtea” la noi la mare. Pai aia erau mici copii, astia-‘si duc „curtea” direct la sursa ordinelor, da’ nu prin matropole sobre si incetosate ci prin statiuni de renume international. (Oare*-or fi facand-o pe banii lor proprii – sau pe cei ai partidului / partidelor – SAU (ca de obicei) TOT pe banii nostri, cei care pt „altele” (gen „pensii”, „sanatate”) nu prea ajung?)
* Intrebare EVIDENT retorica…
– Esti CONVINS, maestre, ca (fie si acolo) socotelile le fac EI si nu le este livrat direct REZULTATELE socotelilor facute de „altii”, pt ca ei doar sa le prezinte prostimii si sa le puna in aplicare „intocmai si la timp”?
„De guvernare se ocupă Oprea şi FMI.”
Da’ LA CE te asteptai, maestre? CAND si UNDE ai mai pomenit dumneata ca de guvernarea coloniei sa se ocupe (fara supravegherea si indrumarea „suzeranului”) insasi colonia? (Ca (in optica mea) noi deja nu mai suntem nici macar vasali – in care caz am putea solicita „consilium et auxilium” – ci direct colonie, care n-are alta menire decat sa serveasca direct si exclusiv NUMAI intereselor „patronului”, servindu-i acestuia drept sursa de materii prime si de forta de munca pe preturi de nimica-toata si drept piata de desfacere pt cele mai nereusite dintre produsele fabricate pt care tre’ sa plateasca mai mult decat se plateste in metropola pt produsele similare „de calitate”.)
Daca cineva crede ca sceleratul a castigat ceva cand partidul sau nascut mort nu face doi bani ,cineva se inseala.Ca cineva ia in serios tampeniile lui Basescu ,alta greseala.Ca „bona” ,este in Romania o problema, nu face decat sa creasca trecerea dlui Ponta la manelisti si snobi.Poporul nici nu stie ce este o bona.Daca sceleratul creste in sondaje cu jucaria lui cu tot sunt gata sa-l „pap” cu fulgi cu tot.Disperarea-l face pe scelerat sa se dea in stampa nescapand nici un sat si comuna care dupa parerea lui este „fieful ” dreptei,probabil dupa logica cretinului.Dl Ponta nu face nici o intelegere cu nimeni pentru a deveni presedinte si alt presedinte decat dl Antonescu in 16 luni nu va apare. Orice incearcari a sceleratului care pana acum i-au esuat toate nu-l vad sa poata face vreo minune in aceasta situatie.Ca n-a fost batut cu pietre nu este un triumf ca romanul n-o face vara cu berea-n bot si nici neobisnuit cu asa ceva .Se distreaza la giumbuclusurile unui clovn si atat.Vom trai si vom vedea.
Dacă domnul Crin Antonescu şi-a tratat de curând, printr-o vizită în USA, frica recunoscută faţă de “Departamentul de Stat”, o fi acum şi dl Victor Ponta la o “cură de recuperare” la Miami 🙂
Avem multe frustări, de la referendumul sabotat, pact de coabitare, reevaluări, etc, dar la acest moment, în care opoziţia prezintă ca eşecuri aceleaşi lucruri pe care nu le-a rezolvat când era la guvernare, eu nu văd alternativă, poate alţii o găsesc, cu nume, prenume, dl Traian Băsescu mai reface din procentele pierdute, din păcate într-un ritm accelerat, pe care urmează să le transmită ulterior cu dedicaţie 🙂
„…opoziţia prezintă ca eşecuri aceleaşi lucruri pe care nu le-a rezolvat când era la guvernare…”
Si nu greseste catusi de putin – CHIAR SUNT esecuri. (Barna din ochiul propriu vis-a-vis de paiul din ochiul actualei puteri – fostei opozitii – este ALT subiect.)