AcasăCamera de gardaDe-alea de vineri

De-alea de vineri

Mă întreabă unu’ că care e parfumul meu preferat. ( Da, am cacofonit-o, că am descoperit că dacă vreau şi am chef, atunci am şi voie! Până nu bagă ăştia amenzi pot să cacofonesc cât vreau. Ba, dacă vreau eu, pot să scriu „chiloţi” în forma „kylotzy” şi zic că e în polonă!) Îi răspund că Amouage. ‘ce că n-a auzit. Zic că e problema lui. Şi e problema lui. Adică nu e chiar o problemă, că el n-a auzit nici de Mingel Purdăreală, iar asta chiar nu e neapărat o problemă, deşi e o lipsă notabilă la almanah – că creieru’ (blogu’ meu, mă cacofonesc în el cât vrea muşchiul meu puturos!) e cel mai al naibii almanah. Dar chestia cu creieru’ şi almanahu’ o vorbim puţin mai la vale.

Ăla începe să gâdile telefonu’ la lindic, că ca (sâc!) să vadă ce e ăla Amuaj. Zice că nu găseşte. Îi zic că se scrie „Amouage” (sultanul ăla din Oman să sară cu loveaua că i-am băgat reclamă şi se supără colegii bloggeri cu principii când află că livrez fără plata în parizer!), da’ se citeşte cum a scris el. Caută, găseşte, beleşte ochii. ‘ce:

-Bă, da’ ăsta e din ăla de băşini! E scump al naibii!

-Da, bă! Îhî! îi confirm eu, elegant.

-Păi, ce? Ţu îţi permiţi dă dân astea?

-Nu, bă, nu-mi permit dă dân alea, da-mi place, bă! Al naibii ce-mi place!

-Păi, bă! Ce sens are să-ţi placă ceva ce nu o să ai niciodată?

– Ba am avut, bă. Şi mai am. Da’ întrebarea ta reuşeşte să fie mai tâmpită chiar decât tine! Păi ţie îţi plac ţâţele mari? Îţi plac! Ai ţâţe mari? N-ai, da’ de plăcut tot îţi plac. Îţi place datul la buci? Îţi! Deşi… hai, sictir că mergem prea departe cu discuţia.

– Păi, ce? zice el. Că mie îmi place şi maşinile supărate! Şi atunci?

– Şi atunci ce?

– Dacă nu mi le permit?

– Păi tu nu-ţi permiţi nici acordul dintre subiect şi predicat, fomistule!

Dialogul a continuat suficient de mult ca să devină plicticos, dar vă ajunge atât, că blogu’ ăsta e gratis şi la moca e suficient atât.

Acu’ s-o lămurim şi pe aia cu almanahul. Aţi auzit de Laurence Kim Peek? N-aţi auzit, că eraţi ocupaţi să căutaţi pe net „Amouage” după ce aţi citit prostia de mai sus. Lăsaţi naibii gugălu’ şi… Ba nu! Nu-l lăsaţi. Puneţi-l să-l caute pe nenea ăsta, de care v-am zis, ca să nu mai fac eu băşici de la tastat.

Pentru cei care n-au acces la net, deci nu pot căuta pe Google, dar cumva, printr-un fenomen care urmează a fi dezbătut, citesc totuşi blogul ăsta ( X Files, vă halesc!) vă explic pe scurt care e treaba. Deci nenea ăla a fost cel mai al dracu’ almanah care a existat vreodată! Vanghelie! Mareane, n-ai decât să crăpi de oftică! Nea Laurence ăsta era retardat, dar deştept. Şi nu vă prefaceţi că nu pricepeţi cum vine chestia asta, că acu’ vă întreb pe cine aţi votat! Practic, ăsta a băgat la căpăţână tot ce a citit de-a lungul vieţii. Şi a citit vreo 12.000 de cărţi. Iar cititul era la el cam cum e pentru voi halitul de şaorma. Citea câte două pagini simultan, că putea. A citit  Coranul în 10 minute. Şi l-a memorat. Tot aşa cum a memorat perfect tot ce a citit. Doar că era cam luluţ. Restul vă povesteşte Google, care i-a preluat sarcinile după ce nenea ăsta s-a prăpădit.

Gata. Hai, în week end cu voi!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Bagsama de data asta „m-ai prins” mai obtuz: de CARE „Nea Laurence”, faci vorbire spre finalul articolului, si DE CE, ca mai pe la inceput pomenisesi (pe langa parfum – cu numele – si amic – fara sa-i fi dat numele) doar de „Mingel Purdăreală”?

    „Da, bă! Îhî! îi confirm eu, elegant.”
    BUN ASA, coane! E fain!
    (Si asta dupa PARFUM la care te referi ca ar fi „de basini”… Esti bun. maestre!)

    Memorarea (mecanica) a oricate carti nu „vad” LA CE ar putea servi, daca nu stii si a). sa extragi din memorie exact ceea ce ti-ar fi util si b). sa si folosesti ceea ce-ai extras – spre ex rationand pe tema / pe baza respectivei amintiri.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...