Duminică, fără chef

on

|

views

and

comments

Fiecare dintre noi ar trebui să aibă cel puţin un prieten numit Gogu. Gogu! Sau măcar o cunoştinţă, un vecin. Mai mereu când povestim despre un ghiolban şi căutăm un nume generic, care să descrie cu forţă însuşirile personajului, atunci îi zicem Gogu. Dacă e Gogu totul e limpede.

Gogu al meu, îmi dă mesaje:

„Bey, m-a duk la sala sami lucrez abdominali”

Îi răspund:

„Treci şi pe la bibliotecă, să-ţi lucrezi şi neuronii”

Nu durează mult şi primesc răspuns:

„Adik?”

Nu-i răspuns. După ceva vreme sună. Îî răspund doar pentru că ador să pot spune:

-Goguleeee! Ce faci tu, Goguleee?

– Ce-ai, bă? (Transcriu ce spune el aşa cum ştiu eu, nu cum presupun că ar fi scris el)

-Nimic, Goguleeee!

– Adică de ce să-mi lucrez neuronii? Sunt prost adică?

-Nu, Gogule! Gogule, nu tati. Nu eşti!

-Şi dacă vrei să ştii… eu fac la integrameee! Şi alea e mai bune pentru intelect, ca să ştii!

-Aşa e, Gogule!

Nu mă interesează absolut deloc ce spune, atâta vreme cât conversaţia durează şi eu am şansă să pronunţ „Gogule!”.

-Bine, mă, eşti tu deştept!

– Iartă-mă, Gogule!

-Gata că mă duc la sală! Pa!

-Pa, Gogule!

Ah, ce bine e să ai un Gogu.

Facebook Comments

Share this
Tags

Must-read

Democrația americană?

Microbismul nostru politic e mereu în căutare de noi teritorii de manifestare. Conform unei vechi și robuste tradiții, chibițul politic nu trebuie să știe,...

Nea Stere și Duracelu

Nea Stere are un discipol. Precum Socrate odinioară. Am putea socoti chiar că banca din fața blocului a devenit un fel de Păltiniș. Astfel,...

Nea Stere și războiul

O reîntâlnire cu nea Stere e un eveniment. Comparabil cu transportul dus-întors pe ruta București -Kiev a unei stive de cherestea. Pentru cei care nu-l...

Recent articles

More like this

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.