Rabbi zice

Aş fi putut comenta ultimele ziceri/faceri/coaceri din politichia noastră, dar socotesc că mai de folos ar fi dacă, în loc, împart cu voi două midrashim, care adună îndeajuns de multă înţelepciune ca să avem cu ce măsura şi cele politiceşti.

Pentru cei care nu ştiu (probabil, cei mai mulţi dintre voi) midrash reprezintă o formă de literatură rabinică, foarte scurte poveşti, care vin în ajutorul celui care studiază textele sacre ale iudaismului, uşurând înţelegerea acestora din urmă. Deşi legate de studiul Torrah , cioburile acestea de înţelepciune pot prinde bine şi mult dincolo de malurile religiei.

Prima midrash spune astfel:

În lumea de dincolo, bunii şi răii sunt împărţiţi. Cei buni merg spre rai, iar cei răi merg spre iad. Iar raiul şi iadul sunt asemenea, nimic nu le osebeşte, afară de cei care le locuiesc. Căci şi în iad, precum în rai, sunt întinse mese lungi, pline cu bucate dintre cele mai alese şi băuturi dintre cele mai minunate. Doar că, în viaţa de dincolo, cei care ajung sunt lipsiţi de articulaţia cotului şi nu îşi pot îndoi braţele. Iar în rai e fericire şi îndestulare, pentru că cei de acolo se ajută, hrănindu-se unii pe alţii, pe când în iad e veşnic întristare şi furie, pentru că fiecare se gândeşte doar la sine şi nimeni nu ar da de ajutor celui de alături.

 

Acum că v-aţi familiarizat cu ce înseamnă midrash, iat-o şi pe cea de a doua:

Rabbi Shimon ben Yebozedek i se adresează lui Rabbi Sh’muel ben Nachman şi îi spune:

– Aud că eşti foarte înţelept şi plin de sârguinţă în studiul cărţii sfinte! Îmi poţi, atunci, spune când a fost creată lumina?

– Învăţăm că Domnul s-a înveşmântat în strai de lumină şi aceea a făcut-o să dureze în veacul vecilor!

– De ce şopteşti? se miră Rabbi Shimon. Căci e precum spui, aşa e scris, că D0mnul s-a înveşmântat în strai de lumină. De ce spui asta în şoaptă?

-Pentru că în şoaptă am auzit-o, în şoaptă o spun!

 

Asta a fost pentru azi. N-are nicio legătură cu religia – dacă mai era nevoie să repet.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. „…cei care nu ştiu (probabil, cei mai mulţi dintre voi)…”
    Din pacate (si spre regretul meu) acel „cei mai multi” ma include de aceasta data si pe mine…

    „…midrash reprezintă o formă de literatură rabinică, foarte scurte poveşti, care vin în ajutorul celui care studiază textele sacre ale iudaismului, uşurând înţelegerea acestora din urmă.”
    Daca bine inteleg eu, aceste „midrash” reprezinta un fel de echivalent iudaic al „pildelor” biblice crestine?

  2. Destept poate fi cineva care observa ca Torrah(Vechiul Testament ) seamana cu bibliile crestine.Ca una este un exercitiu a unor rabbini care sunt experti in teologie si una ca Noul Testament are pildele trecute in el.Religia mozaica este rezultatul rafinarii a unor intelepti rabini si cea mohamedana nu este inca rafinata si deacea este atat de salbatica si violenta.Daca nu o sa duca la o rafinare a perceptelor o sa ajunga ca zicerea care intreaba dece nu se vorbeste in SF de arabi.QED

    • Lasa, anonimule, nu mai lauda atata (nici cu seriozitate, nici in mod sarcastic) o biata platitudine – MAI ALES daca exprimi cu atatea greseli gramatical-ortografice („deacea”?) idei implicit ireverentioase (prin contrast cu Torrah, te referi la Biblie ca la o pluralitate si fara sa folosesti initiala majuscula).
      (A propos de pluralitate: desi n-am catusi de putin intentia sa intru cu dumneata in polemica pe teme religioase (mai ales ca eu sunt DEPARTE de a fi vreun profund / subtil cunoscator in domeniu), constat ca in text faci referire (in privinta iudaismului) doar la „religia mozaica”. Ai desfiintat ritul sefard? Sau acestuia nu i se aplica spusele dumitale?)

      * Sau poate am inteles eu gresit. Raportul intre mozaism / sefardism pe de o parte si iudaism pe de alta parte nu este acelasi ca cel dintre catolicism / ortodoxism pe de o parte si crestinism pe de alta parte: ramuri diferite ale aceluiasi trunchi religios?
      (Rabbi, poti sa dai, te rog, o mana de ajutor pt edificarea subsemnatului?)

        • Multumesc, rabbi!

          Bagsama gresise grav cine-mai-stie-CINE-o fi scris textul din a carui lectura ramasesem eu cu ideea ca sefardismul ar fi un rit, nu o simpla amplasare geografica.
          (De ATATA vreme am convingerea ca sefardism si mozaism sunt rituri (sau poate doar „curente”) diferite incat – indiferent cat de gresita ar putea ea sa fie – ideea imi este „inchistata” in minte si (in ciuda afirmarii / confirmarii de catre dumneata) INCA nu reusesc sa ma conving pe deplin (pe mine insumi) de lipsa oricaror diferente dogmatice intre ele. Poate ma voi dumiri mai bine (mai profund / mai ferm) studiind „tema de casa” pe care cu atata bunavointa mi-ai dat-o.)

          Avand in vedere afirmatia dumitale, nu-mi ramane decat sa cer scuze anonimului pt „probozeala” suplimentara (pare-se ca nedreapta) pe care a suferit-o din partea mea in cel de-al doilea paragraf al comentariului meu precedent.

          Probabil ma exprimasem eu gresit: nu intentionasem sa sugerez ideea (falsa) ca as fi crezut ca ar fi vorba despre religii diferite, ci consideram ca ambele sunt rituri diferite (modalitati oarecum diferite de interpretare si/sau de manifestare practica) ale religiei iudaice, exact in acelasi fel in care catolicismul si ortodoxismul (SI multitudinea de alte rituri crestine, de la protestantism la neoprotestantism(e), trecand prin (spre ex) anglicanism si mormonism) sunt (toate – indiferent daca recunosc / isi asuma acest lucru sau nu) rituri diferite ale aceleiasi religii crestine.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...