Cândva, un prieten, odihnească-se în pace, mi-a spus asta:
Prietenii, dragule, sunt cei care îţi sunt alături la greu, te pălmuiesc atunci când o iei razna şi te strigă atunci când te pierzi, nu cei care îţi poartă sicriul pe umeri, către cimitir.
Şi am notat-o, ca să nu o uit.
Un prieten bun, un pahar de vin vechi.. Două lucruri, pe care nu pot să mi le permit prea des…
Partea cu „Asa da” o consider corespunzatoare si-‘mi place, dar nu-mi mai place termenul de comparatie, partea cu „Asa nu” din final. (As fi considerat preferabila pana si o platitudine de genul „cei care „iti canta in struna” chiar si cand gresesti”.)
Te voi striga atunci cand te pierzi, te voi palmui atunci cand o iei razna si, mai ales, iti voi fi alaturi la greu – ceea ce sper sa fie reciproc si sa-mi accepti invitatia la nunta. 😉
PS
Vorbim in particular. 🙂
„Casa de piatra” din partea unui necunoscut binevoitor si induiosat!
(„…Cati maci sunt prin livezi / Atatia ani la miri urez / Si-un prinţ la anul, bland si mic / Sa creasca mare si voinic / Iar noi – sa mai jucam un pic / Si la botez!”)
Casă de piatră, Mihai! 🙂
@Mary Lou si @Victor
Multumesc!
Si daca aveti chef de chef v-astept cu drag la paranghelie. 😉
Multumesc pt invitatie! (Vezi ca (pt mary_lou, dac’-o fi amatoare si-o putea) n-ai mentionat nici data, ora si locul evenimentului, nici vreo modalitate de contactare „in privat”. Sau poate ca dumneaei este „la curent” cu evenimentul?)
Probabil ca as participa (MACAR „de pe margine”, că mare chefliu nu mai sunt de MULTI ani, probabil dinaintea nasterii dumitale) ca sa-mi hranesc nitel mentionata duiosie (melancolica), DAR nu numai ca sunt un „amarastean” timisorean, si nu numai ca sunt deja bosorog, da’ mai SI „dispun” de o sanatate care-mi face probleme, astfel incat NICI VORBA nu poa’ sa fie de un drum de multe ore (chiar daca „mi l-as putea permite” (pecuniar), ceea ce nu este cazul). (Si-apoi… cu cat trece timpul, mi se tot accentueaza o trasatura de tip mizantropic: ma simt tot mai bine „acasa la mine” si tot mai… „ne-la-locul meu” printre „lume”…)
Deocamdata lucram la organizare – cand vom sti ce si cum exact, vom gasi si modalitati de-a comunica toate cele. 😉
Oricum, am inteles ca dvs. va e mai dificil, asa ca va multumesc pentru urari si gandurile bune – poate, candva, prin Timisoara fiind, vom putea schimba niscai impresii la o bere sau o cafea. 🙂
Cu tot dragul! Astept!