Năluca

Nălucile sunt suflete care încă nu s-au întâmplat – mi-a spus cineva. De atunci, în toate năzăririle caut sămânţa întâmplării; trebuie doar să fiţi cu băgare de seamă şi veţi observa că la fiecare colţ de aievea creşte iedera nălucilor.

Oprisem maşina la o margine de sătuc şi mă căzneam să scot roata de rezervă pentru a o înlocui pe cea la care făcusem pană. Era cald, aerul opărit se lăsa cu greu adunat în plămâni, iar asfaltul dogorea ca un cuptor în care se topeşte nisipul pentru a fi prefăcut în sticlă. Mi-am şters năduşeala de pe frunte şi am băgat de seamă că mă privea cu ochi mari. O claie de păr blond, ciufulit, sub care fruntea înaltă se sprijinea pe arcadele sprâncenelor, care străjuiau doi ochi albaştri ca o întâmplare a cerului.

– Ce faci? m-a întrebat. Şi mi-am dat seama că vocea lui semănă cu sunetul unei picături de apă.

– Încerc să repar maşina! i-am răspuns, cu vocea aceea, serioasă, de om mare, care are ceva important de făcut.

A dat din cap a înţelegere şi m-a mai întrebat:

– Cum o repari?

-Schimb roata asta… – i-am zis arătând spre roata pe care mă străduiam să o scot de la locul ei.

– Deci roata e stricată, nu maşina… – a şoptit el.

– Întocmai! i-am răspuns cu aceeaşi voce de om mare.

– Atunci de ce ai spus că repari maşina?

– Pentru că roata e a maşinii!

Pentru oamenii mari lucrurile sunt atât de simple, nu mai au nicio nevoie de explicaţie. Se întâmplă şi gata. Nu la fel de simplu era pentru zgâmboiul care cerceta cu ochi miraţi ceea ce făceam eu acolo.

A dat din nou din cap, ca un bătrân înţelept, şi mi-a dat dreptate.

-Aşa e! a spus. Când o bucăţică din ceva se strică, atunci întreg acel ceva e stricat. Şi cum repari roata?

-O schimb cu una nouă! i-am spus, arătându-i roata de rezervă.

– Atunci nu o repari! a strigat. O înlocuieşti cu alta. Asta nu înseamnă că repari, ci că schimbi. Dacă o reparai pe cea stricată, era altceva…

– Ei, dar tu eşti tare înţelept! i-am zâmbit.

A tăcut. A privit către sat şi a oftat. Apoi şi-a întors privirea spre mine şi şi-a aşezat-o în ochii mei.

-Ai copii? a întrebat.

– Nu… – am oftat.

– Dar un animăluţ ai? Măcar o oaie?

-O oaie? m-am mirat. La ce mi-ar folosi o oaie?

– Ai putea să o îmblânzeşti! a surâs, mirat de neştiinţa mea. Să fie a ta.

-De ce ar trebui îmblânzită o oaie?Nu mi se pare foarte fioroasă. Şi de ce mi-aş dori să fie a mea? La ce mi-ar folosi?

Am văzut în privirea lui cum s-a întristat. Oamenii mari fac uneori lucruri din acestea, spun lucruri care îi pot întrista pe ceilalţi, fără să-şi de seama.

-Fireşte că oile nu sunt fioroase. Oamenii mari le cred fără minte, din cauza asta.

– Şi nu sunt?

-Dacă ai să îmblânzeşti una, ai să vorbeşti cu ea şi ai să-ţi dai seama. Dacă ai fi floare… atunci o oaie ţi s-ar părea, fără îndoială, fioroasă.

-Dar tu chiar eşti un adevărat înţelept…

Atunci am văzut că avea în mână un bujor. Îl mângâia şi părea să-i şoptească ceva.

-Ce ai acolo? am întrebat, deşi vedeam cu ochii mei.

-O floare. Un bujor.

– Şi ce faci cu ea?

– Vreau să o îmblânzesc. Dar mi-e teamă că e prea târziu…

-De ce să fie prea târziu?

A oftat. Între timp terminasem de schimbat roata de rezervă, dar nu mă zoream să plec până nu voi fi terminat de vorbit cu prichindelul acela cu o claie de păr blond şi ciufulit.

-Pentru că atunci când l-am găsit era deja tăiat, plecat din grădina lui… Mi-e teamă că o să se prăpădească.

Şi iar a oftat. Parcă toate grijile lumii veniseră să apese trupul acela mic şi plăpând.

-Poate îl îmblânzeşti tu…- am surâs.

-Poate… – a mai oftat odată. Şi atunci, deodată, am realizat că… Aşa cum v-am spus, năzăririle străbat ades realitatea şi e greu de înţeles ce e năzărire şi ce aievea, dar vă jur, toate acestea erau aievea. Se face, totuşi, că teribil de mult semăna totul cu o poveste atât de dragă mie. M-am cutremurat realizând asta. L-am privit. I-am privit ochii mari, albaştri. Şi mâna care mângâia floarea. Şi am întrebat, aproape şoptit:

-Spune-mi… de unde vii tu?

Şi încă înainte de a primi răspuns, am ridicat privirea spre cer.

-De acolo! mi-a răspuns. Iar eu căutăm cu privirea spre cer, la întâlnirea dintre nălucă şi aievea. Nu era nimic de văzut acolo. Atunci mi-am coborât privirea şi i-am văzut mâna întinsă, arătând spre sat.

-De acolo! a repetat. Din Humuleşti…

Am zâmbit. Am râs. Apoi l-am sărutat pe creştet şi am plecat. Nălucile sunt doar năluci – mi-am spus. Iar ceea ce e aievea e aievea – am fost convins că am formulat un enorm adevăr. L-am mai privit în oglinda retrovizoare, mângâindu-mi floarea. Am mers multa vreme, surâzând de aducere aminte. Târziu, târziu am realizat, aşa cum li se întâmplă, uneori, oamenilor mari, că Humuleştiul e o planetă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Maestre, nu degeaba ti se spune „rabbi” – pana si cele mai „banale” intamplari ale vietii nu doar le traiesti asa cum vin, ci cugeti asupra lor cautandu-le si talcurile mai putin vizibile (sau poate dumitale acestea „iti sar in ochi”, le intuiesti cu aceeasi promptitudine cu care – atunci cand citesc un text – ma zgarie pe mine pe retina erorile gramaticale si ortografice (ba uneori chiar si cele de tastare), sau folosirea incorecta a cate unui cuvant – sau a unei structuri?) si din toate cauti sa desprinzi invatatură (fie pt minte, fie pt suflet, fie – magistral, ca in ACEST caz – pt ambele) si-apoi (lucru care – in opinia mea – este SI MAI apreciabil, mai laudabil) acelor talcuri descoperite le dai valoare (si forma) de pilde (sau – ca sa raman „in ton cu” rabbinismul dumitale si sa nu las nefolosita bunatate de informatie abia achizitionata – de „midrashim”), ajutandu-ne astfel si pe noi sa ne impartasim din viziunea dumitale cea inteleapta, din concluziile ei si din invatamintele pe care le tragi. Si toate astea – intr-o exprimare mirifica, intr-o atmosfera de basm… Iti multumesc!

    • „Trist” – „bine”? Eventual doar daca ar fi vorba despre dulcea tristete numita nostalgie, ca altfe-elll… tristetea (in optica mea) numai a „bine” nu „trage”.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

- A word from our sponsors -

De citit

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...