AcasăRabbi ziceCoabitaţi, vitejii mei!

Coabitaţi, vitejii mei!

Observ că se cheltuieşte mult predicat pe ficţiunea răstelilor dintre coabitaci, recte Băsescu şi Ponta. De nişte zile, cei doi expectorează în draci substanţă umedă, unul spre celălalt. Cum cere tradiţia, la ţâpuriturile astea se prinde tot poporul analiştilor, tribul vorbeţilor şi ceata părelnicilor, observând, cu răguşită înţelepciune, că avem un ditamai „război al declaraţiilor”. Adică, e concluzia care se vâră în sifon, e mare sfadă între ăl de la Neptun şi ăl de la Mamaia. Vezi dumneata, monşer, cum intră în coliziune doctrinele, cum se zgârie pe la muchie diferenţele ideologice, cum apar incongruenţele de viziune şi aşa mai departe. Trebuie să priceapă, dumnealui cetăţeanul… ăla…contribuletele… să priceapă, zic, că cei mai odihniţi bărbaţi ai patriei (of, îl uitam pe Crin!) şi când se odihnesc se luptă pentru propăşirea tralalala şi alte rahaturi. Că avem de a face, deci, cu o treabă serioasă, că pluralismul e mama multiplicării, iar contradicţia principala sursă de zgomot. Ete, pârţ!

Coabitarea merge bine-mersi, agenda lui Băsescu e preluată în exerciţiul guvernării fără sughiţuri, de la Roşia Montană, până la regionalizare. Dar ăi doi şmecheri s-au prins ca ambrozia asta care se consumă în exces în coitul coabitos dă cu minus la procentuailă, aşa că ar fi mai înţelept să se facă ei că se fac că au dispute. Mircea fă-te că lucrezi devine :Băse , fă-te că mă înjuri şi eu mă fac că-ţi răspund! Pentru că, dincolo de colecţia de vocale şi investiţia în semne ale exclamării, pardon, scuzaţi, chiar nu văd că ar avea coabitarea vreo problemă reală. Până şi lălăiala nominalizării de la transporturi are tot un aer de blat din care fraierii de liberali trebuie să iasă cu ochii umflaţi şi vanga spartă.

Dar e democraţeală, micul are usturoi, berea spumă, aşa că la un grătar şi-un talkshow putem ţuguia buzele şi să ne minunăm de aspra dispută dintre cei doi odihnaci. Pe urmă devine evident că Moş Crăciun intră iarna pe horn, că ai aluniţe pentru că mămica ta poftea măsline când era însărcinată, că Elvis trăieşte incognito în Ţăndărei, Ceauşescu e în Cuba, piramidele au fost construite de un verişor de al lui E.T. şi Zâna măseluţă face depozite în valută sub pernele ştirbilor.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. „…că pluralismul e mama multiplicării…”
    Nda, da’ sa nu uitam ca (dupa cum ne invata pe noi biologia) inmultirea (daca nu-i asexuata – prin diviziune, inmugurire, butasire etc) presupune prestarea spornica si rodnica a unei sustinute activitati repetitiv-staruitoare (ceea ce dansii si presteaza cu fervoare – cel putin de ochii prostimii).

    „…agenda lui Băsescu e preluată în exerciţiul guvernării fără sughiţuri…”
    Numita agenda O FI ea pastrata nemodificata, da’ eu personal TARE ma-‘ndoi(esc) ca ea ar fi „a lu’ Basescu”, ci cred ca intai aluia, si acum astora, agenda le-a fost… (Hm!) „sugerata foarte ferm” de-acolo de unde de fapt se iau hotararile in privinta noastra (ca doar N-A fost Yalta ultima ocazie in care sa facem obiectul negocierii intre altii, sa fim moneda de schimb, de „dat restul”)…

    „…devine evident că Moş Crăciun intră iarna pe horn…”
    CUM adica „DEVINE”? PANA acum NU ASA era? (Sau se-‘ndoia cineva?) 😛

  2. rabbi din 89 incoace s-a copt un scenariu pt desfiintarea noasrea ca stat natiunal si asta cu complicitatea pceristilor din linia doua si a treia ca doar tara asta a fost mereu plina de cozi de topor care pt. bani si putere o vind si pe masa daramite tara si poporul care a fost intentionat dus cu presu ca ce mare scofala e democratia .eu care am trait 40 de ani in vremurile ceausiste am vazut documentare facute de straini cu „binefacerile” ei cu bidonvilurile sau favelele saracilor de la marginea marilor orase pe care le descoper azi acasa la noi. normal ar fi fost sa fim neutrii ca trecusem prin experienta caer da prostimea a votat de parca l-ar fi prins pe dumnezeu de picior asa ca platim nestiinta si ca n-am fost intrebati si informati corect cu ce ne asteapta intrarea in ue si nato. a venit scadenta si nici acum romanii nu se trezesc din somnul de moarte

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...