De ce iubim noi statul!

Motivele sunt multe; n-o să mă apuc să le înşir pe toate, dar mă bate gândul să fac din asta o rubrică permanentă. Azi o să vorbesc doar despre o chestie: autostrada Bucureşti-Constanţa, pe care o bat de-mi vine acru.

Sigur, o să-mi explice nişte înţelepţi că statul sunt şi eu, că trecătorii derbedei care jumulesc afacerile statului nu trebuiesc confundaţi cu statul însuşi şi o întreagă astfel blablalologie. A se scuti! Ne jucăm de-a nuanţele, frecăm aţa subtilităţilor altădată. Azi ne mulţumim cu observarea evidenţei.

A2, singura şosea care poate emite pretenţia de a fi numită autostradă în România. Autostrada fiind drumul ăla bine întreţinut, pe care te deplasezi cu mare viteză, nestânjenit. Asta în definiţie, că în practică nu e cazul. Pentru că un dobitoc s-a gândit să proptească în drum o barieră, unde se plăteşte o idioată taxă de pod. Adică la Feteşti. Vara, când traficul devine mai complicat,  a devenit deja o chestie obişnuită să pierzi vreme bună, aşteptând la cozi kilometrice pentru a-i da lu’ nea statu’ banii de care vrea să te jecmănească. În înţelepciunea sa, dumnealui statul a decis că situaţia asta e intolerabilă, aşa că dacă treci în week end pe acolo beneficiezi de scutire de taxă. Că doar n-o să ajungă cocălarii şi piţipoancele stresaţi la plajă! În restul săptămânii stai la coadă! Stai la coadă, boule! Şi după aia plăteşte! Că pe ‘mnealui statul îl doare în cur de necazurile sau problemele care te trimit pe tine la drum. Mai pe scurt, statul te fute în gură! Dacă mergi la babmbu şi dat din buric, scutire de taxă şi coadă, dacă nu… marş în pizda mă-tii la coadă şi aşteaptă să îţi vină rândul să fii jupuit! Că ştie el statul ce trebuie stimulat şi ce nu.

Asta e cu taxa. Am făcut o socoteală. Anual, plătesc aproape două sute de lei pe rovinietă, care îmi dă dreptul să circul prin toate hârtoapele patriei. Pardon, pe toate drumurile României! Două sute de lei. Bine, la asta se adaugă o groază de alte biruri ascunse în benzină şi aşa mai departe. Deci două sute de lei pentru toate drumurile! Mai puţin podul de la Feteşti! Pentru ăsta trebuie să plătesc separat, că aşa vrea el, statul. Că podul ăla nu e făcut tot din banii mei. Aşa că mai plătesc anual încă… ghiciţi? Aproximativ 14oo de lei! Taxă de pod! Cum să nu iubesc statul? E drept, eu sunt de vină! Dracu’ mă pune să alerg atâta?

Despre halul în care e întreţinută autostradă nu are sens să mai vorbim. Trebuie doar să  circulaţi pe ea şi vă spun roţile exact, în limba zdrang-bang-trosc, cât de bine e  îngrijit asfaltul. Iar dacă vă prinde iarna… atunci începe fericirea. Cea mai mică zăpadă transformă grozava autostradă într-un derdeluş proiectat de profesioniştii sporturilor extreme.

Din loc în loc, aşa cer regulile pentru o autostradă, se află locuri de odihnă. Unde există şi grupuri sanitare. Adică nişte mizerii infecte, părăginite, în care nu ai ce căuta decât dacă ai asigurare medicală complexă. O să descoperiţi că acolo există personal căcălău- paznici, personal de întreţinere. Câţiva kilometri mai încolo, la benzinărie, cam cu acelaşi personal – care mai are în grijă şi pompele de benzină, vânzarea de căcăţişuri etc. – e o stare de relativă curăţenie, oricum… e civilizat. Dincoace, pe parcela statului, vezi nişte unii spărgând seminţe – salariaţii companiei naţionale – iar înăuntru e prăpăd! Cum să nu iubeşti statul?

Pe margine, la interval de câţiva kilometri, o să observaţi  nişte telefoane. De urgenţă, chipurile! Le-aţi văzut? Da? Bun. Bine aşa, că nu funcţionează. Am testat vreo trei. Nimic.

Ieşirile de pe autostradă sunt altă minunăţie. Dacă, de exemplu, vreţi să ieşiţi la Cernavodă, beliţi bine ochii! Şi o să vă treziţi în situaţia de a frâna brusc (cât să lipiţi fruntea de parbriz) şi de a cârmi tare spre dreapta. Că doar nu vă aşteptaţi la marcaje, bandă de decelerare şi alte mofturi din astea. Adică banda de decelerare există, are vreo 15-20 de metri ( ceea ce e insuficient), dar nu e nicicum marcată, aşa că sunteţi pe cont propriu.

Suficient pentru azi. S-a înţeles. Iubesc statul de nu mai pot. Vivat tăiatul de pnaglici!