– Nu-mi dau seama dacă Ponta chiar e nemulţumit de nominalizarea lui Săpunaru pentru Ministerul Transporturilor sau i-a transmis shaolinul de la Cotroceni că trebuie să strâmbe din nas. Oricum, e tot aia. Săpunaru e o belea cu picioare, cu asta sunt de acord. Numirea lui ar fi o tâmpenie- iar sunt de acord. Dar dacă te uiţi la premianţii care ocupă varii portofolii în actualul cabinet, atunci devine evident că exigenţa asta e o descoperire foarte, foarte recentă.
Pentru Antonescu ar trebui să devină limpede ( iar dacă nu, poate îi explică cineva) că toate boacănele astea care lovesc PNL sunt de fapt bolovanii atârnaţi de gâtul lui, cei care o să-l înece. Pentru că e tot mai evident că avem de a face cu o mişcare premeditată de decredibilizare a PNL şi implicit de limitare a accesului său la voturi, în perspectiva viitoarelor alegeri prezidenţiale. Ceea ce pe mine nu mă deranjează deloc, dar poate fi o problemă pentru odihnitul domn Antonescu, cel care de ani de zile trăieşte doar pentru a se visa cotrocean.
– Nimic nu ne împiedică să discutăm cum ne taie capul despre retragerea decoraţiei lui Tokes. Putem vorbi despre aspectele juridice, despre motivaţie sau orice ne trece nouă prin cap. Dar n-ar fi mai bine să începem cu începutul? Adică să vedem cine şi de ce i-a acordat aeastă distincţie?
– În ţara asta organizăm referendumuri ori de câte ori îl loveşte damblaua pe câte unul. Mai puţin atunci când ar trebui. Nu a existat niciun referendum când s-a decis intrarea în NATO, aderarea la UE şi nu va fi niciun referendum pe subiectul introducerii monedei euro. Nu că referendumul ar schimba mare lucru, dar e pe aici o chestie care ne încurcă şi se numeşte democraţie.