Instituţia purtătorului de cuvânt nu e o născocire inutilă, un moft, nu e o denumire pretenţioasă pentru purtătorul de mapă al „şefului”. Teoretic, pentru că noi funcţionăm impecabil între paragrafele teoriei, dar tropăim alandala în cartierul realităţii, teoretic deci, instituţia purtătorului de cuvânt are rostul de a asigura o bună, o eficientă comunicare între instituţii şi societate.
Rămânând pe continentul teoriei sau privind la cum merg lucrurile pe la alţii, observăm că purtătorul de cuvânt e esenţial. E un bun profesionist al comunicării, iar rostul lui e acela de a transmite dinspre instituţii informaţiile esenţiale, în mod competent, făra aproximări dictate de context sau glose personale ori înţepături, mai mult sau mai puţin tencuite stilistic, către ăilalţi. Comunicarea lui e clară, e exactă şi mai ales e sobră. Pentru că ocupaţia lui aceasta ar trebui să fie, aceea de a livra corect informaţia necesară. De fapt întregul rost al acestei instituţii, a purtătorului de cuvânt, e acela de a transmite informaţii, corect formulate, fără metaforele umorilor personale, fără epitetele vechilor ranchiune şi fără inutile şi zgomotoase răbufniri. Dacă, uneori, la întrebările presei e lăsată să adie câte o briză de humor, asta nu înseamnă decolare de pe aeroportul sobrietăţii, nici băşcălie polemică.
Asta ar fi în teorie. În practică toate astea sunt mofturi. Pentru că noi avem politicieni vedetă, omniscienţi, gureşi, adevărate spirite ale renaşterii, cu înaltă pricepere în toată cere şi cu nesaţ de vorbire. Atât premierul Ponta, cât şi preşedintele Băsescu au desemnaţi purtători de cuvânt. Care există doar în organigramă şi în registrul de plăţi. Premierul Ponta, cel puţin, chiar are un adevărat profesionist al comunicării aşezat în poziţia de purtător de cuvânt, dar doar formal, pentru că nu îmi amintesc să-l fi văzut pe Zaharescu în exercţiul funcţiunii. Şi cum ar fi asta posibil când şeful său e atât de priceput la toate cele şi mereu cu poftă de taclale, mereu gata de expulzat verbe din plămâni?
Politicienii noştri au toţi aere de vedete neînţelese, aşa că au nevoie de multă, foarte mulţă vorbăială (sic!). Nu se dau ei pe mâna, pardon, limba unui purtător de cuvânt, care nu ştie dumnealui ce e aia o înţepătură la doctrină, un şut în coaiele ideologiei, un cot în gura programului de guvernare! Teoretic instituţiile statului nu intră în ciorba politicii, iar comunicarea lor nu urmează crizele de nervi ale demnitarilor cocoţaţi în fruntea lor, practic… chiar nu mai trebuie să descriu evidenţa. Aşa că purtătorul de cuvânt rămâne un profesionist fără treabă. Pentru că există dumnealui politicianul, mereu nevorbit şi mereu dornic de arătare la televizor, să-l vază naţia cât e de gureş, cum rostogoleşte el glumiţele de autobază, cum învârte el vorbele de clacă, cum dă, ca la bodega din sat, de pământ cu „enemicu” şi le-o dă la bubă „ălorlalţi”. Care instituţii, monşer? Care comunicare? Ce sobrietate? Pe ei, pe mama lor.
Presa pare, de partea astalaltă, încântată de mersul acesta al lucrurilor. În lipsa informaţiei serioase, a raportului competent, adică a materiei prime cu care se ridică zidăria gazetăriei adevărate, face trafic de glumiţe pentru cretini şi flegme repezite cu boltă, schimbându-şi rostul, devenind din cei care ar trebui să informeze, cei care asigură divertismentul unei naţii mereu năuce, dar amuzate şi foarte distrate.
Dragul meu prieten,
purtătorul de cuvânt, astfel cum l-ai descris, este un profesionist, în instituții conduse de profesioniști. Un bun purtător de cuvânt poate influența imaginea persoanei/instituției, și chiar și procentele favorabile. Dar noi n-avem așa ceva. instituțiile noastre publice sunt conduse de indivizi mai mult sa mai puțin dubioși, numiți pe criterii exclusiv politice sau de cârdășie…
În domeniul la care te-ai referit – președinte, prim ministru etc.-, purtătorul de cuvânt este un profesionist angajat al unor oameni de stat. Dar noi n-avem. N-avem oameni de stat, n-avem demnitari adevărați. Nici măcar unul. Nici măcar unul din oamenii cu funcții importante în Președinție, Guvern sau Parlament nu este om de stat. N-avem nici măcar politicieni adevărați decât extrem de puțini. În rest, avem pleavă, adunătură jalnică grupată sub denumiri pompoase gen „partid”, „comisie”, „parlament”…
Dacă am avea politicieni adevărați, poate din ei ar evolua și oameni de stat, demnitari adevărați. Însă eu nu cred că acest lucru este posibil având în vedere situația prezentă a țării… (de altfel, foarte puțini din cetățenii țării ar recunoaște și ar vota un adevărat om de stat, majoritatea ar prefera tot gargaragii și furnizori de circ și bășcălie….
Rabbi, ai pretenţii mari. Oare poate fi vorba de sobrietate în comunicarea unui purtător de cuvânt care a fost consilier editorial al Asociaţiei Pupăza din Tei?. Nu glumesc. Cu Zaharescu pare mai simplu… dacă are un prompter în faţă, e în meserie. Umorile prezidenţiale şi ţâfnele primului ministru n-au nevoie de purtători de cuvânt. Doar de auditoriu.
Păi mai ieri, cică ce caută la Miami, concediu-i trebuia? Ba că l-a lăsat pe Băse să bată ţara şi să se dea pe sticlă.
Acu-i alta, că de ce şomează Zaharescu, că ăsta-i priceput şi ştie meserie, că şefu-i nevorbit şi le ştie el pe toate…
Păi orice-ar face tot nu-i bine. Da-n altă ordine de idei, dacă Zaharescu ar fi purtătorul de cuvânt al lui X, când vorbeşte chiar X mi se pare că miştou’ cu „le ştie el pe toate” e chiar lipsit de obiect. Păi de când părerea lui Zaharescu despre părerea lui Ponta ar fi mai valabilă, mai pertinentă decât însăşi părerea lu’ Ponta? 😯
Aia e, monşer! Părerea! Prea mult dat cu părerea. Premierul trebuie să-mi comunice decizii, nu păreri, că din astea am şi eu.
Care comunicare între instituții și societate? E campanie electorală permanentă – politicienii trebuie să se știe văzuți, auziți, admirați… Cum să pună un intermediar să le „ia fața”?
(English version below)
Stimati jurnalisti,
Comunicatul de presa anexat se refera la proiectul legislativ aprobat ieri
in sedinta de guvern avand ca obiect proiectul Rosia Montana. Prevederile
legale propuse contin solutii derogatorii de la diferite acte normative
sau de modificare a acestora referitoare la expropriere, autorizarea
lucrarilor de constructie, amenajarea teritoriului si urbanismului,
protejarea patrimoniului cultural , fondul funciar, silvicultura, etc,
toate acestea pentru a face posibil proiectul Rosia Montana. Prevederile
legale sunt profund neconstitutionale incalcand grav drepturi fundamentale
ale omului la proprietate, mediu sanatos, mostenire culturala, libera
initiativa economica, dar sunt si o sfidare la adresa unor principii de
baza ale statului de drept cum ar fi separarea puterilor in stat,
egalitatea in fata legii, legalitatea procedurilor de reglementare ale
autoritatilor publice, autoritatea hotararilor pronuntate de instantele
judecatoresti, etc.
Cu stima,
Eugen David
Presedinte
Asociatia Alburnus Maior