AcasăCapitalismul proletarApeluri gratuite în reţea,...

Apeluri gratuite în reţea, doar cu TELEPATICA

Scriam ieri despre felul în care a lăsat Vosganian economia subminată, cu chiloţii rupţi şi rujul întins pe bot, pe o bancă din autogară. Dacă un producător român primeşte gaz la preţi subvenţionat, ba se mai subliniază şi că e „gaz românesc”, din producţia internă carevasăzică, atunci e subminare a economiei, dacă dai aurul unor străini e de bine. Dacă dai facilităţi unor franţuji, indieni cu rotiţe britanice, dacă dai energie la preţ de parastas ruşilor de la ALRO, atunci e capitalism cinstit, cu sacou şi cravată, dacă încerci să oferi un minim de stimulente unor capitalişti români, atunci e subminare şi te bagă-n cremenal. Dacă vin ăia de la Nokia să-ţi tragă o ţeapă, le pui totul pe tavă, de la teren până la stafidele din plăcintă, că vreme de doi ani poate apar câteva sute de locuri de muncă. Că ăsta e argumentul cu care ţi se tot dă peste bot: locurile de muncă! Dacă un afacerist român, care plăteşte şi el câteva mii de lefuri, primeşte cel mai mic ajutor, atunci e belea. Pe urmă, dacă îţi trage Bechtel o ţeapă… nu se mai găseşte contractul, iar conform contractului de negăsit tot noi am rămas datori, că tre’ să le mai plătim şi nişte despăgubiri.

La Dan Voiculescu e şi mai grozav, că aici e cu veselie. Umoriştii de la DNA trag un rechizitoriu de râd şi ăia care fac gimnaziul la seral. La Voiculescu nu mai contează miile de locuri de muncă, dar e pe bază de telepatie, de parcă la rechizitoriu au lucrat, în colectiv, Lorin Fortună, Geta Budihală -Mama Universului, Leontin Bioenergetu, Mama Omida în reîncarnarea ei nr.12,43 şi şaptele de pică.

Făcea unul un banc. Zice: Cum reuşeşte Băsescu să afle planurile duşmanilor? Intrând pe canalele de comunicare telepatică ale lui Voiculescu!

Păi, da. Că Voiculescu e mai tare decât marţienii! Nu doar are canale, dar alea mai sunt şi telepatice. Şi ăsta nu mai e banc, e constatare oficială, prinsă în acte, de procurorii români, secţia Dosarele X. Păi nu ştiţi voi, dar zic procurorii Mulderică şi Sculea: „au acţionat în interesul Grivco S.A. din considerente telepatice”! Ca să vezi! E pe bază de considerente, deci! Adică, deh, greu cu limba română, că puteau fi considerente ferometal, considerente madagascar sau considerente bilibistretocatonice, dar ete că-s din alea telepatice. Uite aşa, să moară de oftică ruşii de la ALRO, cu Djuna lor cu tot. Că nu v-aţi prins voi, dar ăştia de la parchete au acum şi scule de interceptat telepatia. Se ascultă tot, tot, monşer!

Dar altfel e de bine. Că avem grijă de crearea locurilor de muncă şi alte bla-bla-uri. Doar să nu fie români. Pentru că, de fapt, mie mi se pare că toată demenţa asta începe să semene a altceva, care nu mai are nimic de a face cu justiţia sau lupta anti-corupţie, ci cu eradicarea, pur şi simplu, a capitaliştilor români. Da’ ce ne interesează cu noi? Că oricum ne enervează faţa lu’ Patriciu, glumele lu’ Nicolae, televiziunile lui Voiculescu, dă-i naibii, cu tot cu locurile lor de muncă, imporant e să fie bioenergia subvenţionată.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. In termeni noi, moderni, subminarea economiei (oricare ar fi ea, caci e globalizare, caci termenul de nationala nu mai exista) inseamna ca unii au dat dar „noi” n-am luat…deci ne-au subminat…Deci vindem minereu (ca nu avem cum sa vindem metale, caci fabricile erau poluante, si le-am inchis..) ieftin, vindem petrol ieftin, si „importam” benzina scumpa…etc. Inlocuim monopolul statului roman (care este un prost administrator) cu monpolul statului german, de exemplu (vezi eon). Vorba lui Tanase: si cu asta ce-am facut? Am privatizat…Nu mai e proprietate de stat…roman. E proprietate de stat german… sau ceh…sau austriac…etc. Eu zic ca e bine daca vin martienii..

  2. Lasati, ca lucrurile ajung unde trebuie, si toata lumea o sa se incalzeasca cu biogaz din productie proprie, nesubventionat, dupa eternul si imuabilul principiu al cortului…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...