AcasăRabbi ziceIpocrizie cât cuprinde

Ipocrizie cât cuprinde

Despre Roşia Montană şi jegoasa afacere ticluită în jurul ei am tot scris, de ani de zile, iar lucrurile pe care le-am tot spus rămân în picioare. De câteva săptămâni, observ, tema a devenit importantă şi pentru alţii, iar gălăgia din jurul acestui subiect a devenit de-a dreptul insuportabilă. Nu am să reiau lucrurile pe care le-am mai zis; argumentele sunt inutile, demonstraţiile nu folosesc, taberele sunt împărţite, iar dialogul e imposibil. Aş vrea, totuşi, să vorbesc despre enorma ipocrizie  în care este împachetat acest grav subiect, de către ambele tabere. Da, aţi citit bine, de către ambele tabere.

Există mai întâi categoria susţinătorilor proiectului. Unii, destul de puţini, oneşti, pentru că îşi imaginează că învârteala asta chiar poate fi un lucru folositor, alţii -categorie mai recentă- pentru că au primit ordin de la partid să se transforme în vuvuzele ale propagandei. Mai există şi ultima categorie, a prestatorilor de opinie contra-cost. Nu o să împart lumea în infami şi virtuoşi, e astfel împărţită de la facerea ei. Indiferent de eprubetele  în care li s-au format opiniile, acestea există şi e bine să fie auzite, asta e neîndoielnic. Revoltător e că, folosindu-se în mod fraudulos de acest prezumtiv drept la opinie, toţi, dar toţi cei pe care i-am auzit susţinând proiectul, repetă textul aceluiaşi fluturaş propagandistic, cretin şi absolut scandalos, fără discernământ, fără pete de roşeaţă în obraji, fără măcar umbra sfielii.

Maşinăria propagandistică a Gabriel Resources, alimentată cu bani mulţi, nu a fost în stare să producă, într-o campanie de o agresivitate cum nu am mai văzut, decât ipocrita, lamentabila strigare despre grija pentru minerit şi locuri de muncă. Asta ţi se repetă de dimineaţa până seara, pentru că de la Goebbels citire propaganda aşa funcţionează: minerit, locuri de muncă. Mineritul planetar depinde de aurul de la Roşia Montană! Iar condiţia de supravieţuire a mineritului e ca aurul de acolo să fie luat de golanii de la Gabriel Resources! Nici mai mult, nici mai puţin! Dacă asta nu e nesimţire propagandistică, atunci eu mă apuc de ikebana. Când era ucis mineritul din Valea Jiului nu se mai îngrijora nimeni, ba partidul lui Băsescu ne explica hlizit că e o măsură al naibii de sănătoasă. Când crăpa mineritul în Dobrogea sau în alte locuri ale ţării, nu era niciun bai, că acolo nu exista buget gras de P.R. . Dar acum e clar: dacă iau canadienii aurul, atunci mineritul e salvat. Vreo 7 ani. Dacă nu-l iau canadienii, atunci e vai şi amar, mineritul planetar e condamnat la pieire. Observaţi cât de logic, cât de subtilă e afirmaţia? „Dacă ia Gabriel Resources aurul, mineritul e salvat!”

Există apoi, la fel de ipocrită şi ticăloasă, lozinca referitoare la locurile de muncă. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar o spun: nici măcar cei din Roşia Montană care zbiară susţinând teza asta, nu o cred. Pentru că mulţi dintre cei de acolo care ţipă cerând locurile de muncă ( pe care, vezi Doamne, nu le poate oferi decât RMGC, cu Gabriel Resources de gât,  la redevenţă de rahat!) nu îşi pun nădejdea în lefurile de mizerie pe care le va plăti proiectul, ci în banii mulţi, pentru despăgubiri, pe care i-ar primi, dacă ar începe exploatarea, pentru a se căra de acolo. Îmi pare rău, dar aşa stau lucrurile. O ştiu chiar de la unii dintre cei de acolo.

Locurile de muncă… Deci condiţia pentru a se crea locuri de muncă în vreun loc din România, este ca subsolul să ascundă vreo 20 de miliarde de euro, în aur? De ani de zile, la Roşia Montana – am mai scris despre asta- s-au refuzat autorizaţiile necesare pentru orice afacere care s-ar fi dorit creată în zonă. Şi au fost multe. Motivaţia a fost mereu că e zonă monoindustrială, cu specific mineresc, iar zona va fi atribuită RMGC pentru exploatarea aurului. Iar, până la urmă, despre câte locuri de muncă vorbim? Despre câteva sute. Două, trei sute de locuri de muncă, vreme de 7, poate 10 ani. Asta e tot. Iar asta ne costă 20 de miliarde.

Dar propaganda e propagandă. Chiar dacă lozinca principală e mincinoasă, de-a dreptul nesimţită, sună mai bine să spui că proiectul ăsta e despre salvarea mineritului şi crearea de locuri de muncă, decât să spui deschis ceea ce se vede şi din avion: nişte golani din Canada vor să pună gheara pe aurul de acolo!

Nu, nu mă opun nici mineritului, nici locurilor de muncă. Dar nu am să tac în faţa jafului. Cred că soluţia viitorii prosperităţi stă în explorarea serioasă a conceptului de dezvoltare durabilă, nu în exploatarea intensivă a resurselor, dar mai cred şi că resursele României ar trebui folosite pentru dezvoltarea României, nu pentru achiziţia de yahturi de către nişte şmecheri din Canada. Da, ar fi bine ca aurul de acolo să fie exploatat, de către statul român, aşa cum s-a întâmplat dintotdeauna, eventual în parteneriat cu o companie străină, dar pe baze corecte, în condiţii oneste, pentru că ceea ce avem acum se cheamă jaf. Prosteala în ochi pe care ne-o arunca Ponta ( care va plăti un preţ teribil pentru multele porcării comise după alegeri!), cu mărirea redevenţei la 6 % şi majorarea participaţiei statului la 25 % intră în categoria bătaie de joc. Participarea statului a fost de 25%! Până când şmecherii de canadieni au majorat capitalul şi au lăsat statul la 19 %. Şi vor face la fel, ducând participaţia statului şi mai jos, dacă va începe exploatarea.

În partea cealaltă, a oponenţilor proiectului, ipocrizia e la fel de abundentă. Să nu fiu greşit înţeles, cei mai mulţi dintre protestatari sunt oameni bine intenţionaţi, devotaţi unei cauze în care cred. Dar pe ei îi vedeţi şi îi auziţi foarte puţin, pentru că, hai să nu ne prefacem că nu vedem, orice astfel de aglomeraţie reprezintă un excelent prilej de P.R.! Şi există o categorie dezgustătoare, a neisprăviţilor avizi de P.R. cu orice preţ, scârnăvii gata să se agaţe de orice pentru a ieşi în faţă, pentru a se oferi naţiei în toată splendoarea lor, de la apărarea maidanezilor şi homosexualilor, până la Catedrala Neamului şi reforma ortodoxiei, ei sunt acolo, pentru că e musai să se vadă. Nu sunt mulţi, dar sunt plini de tupeu şi mereu înfipţi în zona din piaţă în care sunt aşezate camerele de luat vederi. Autentice lipitori, veritabili limbrici, gata să paraziteze organismul oricărei cauze, pentru a suge de acolo cât mai multă băgare în seamă. Habar nu au despre ce vorbesc, nu se pricep la nimic, pentru că în existenţa asta nu au făcut nimic isprăvit, dar sunt plini de ambâţ şi vor să se cocoaţe în ochiul naţiei. Ei bine, nimic nu face mai mult rău unei cauze decât limbricii ăştia, piariştii de proteste, ventuzele de manifestaţie, nesimţiţii care nu depăşesc parterul gândirii, dar care trebuie să se agaţe de microfon ca tenia de intestin.

O să mai spun un lucru care o să enerveze. La fel de ipocrită, de ticăloasă şi fără de margini nesimţită e şi umflarea temei câinilor vagabonzi, doar pentru a acoperi subiectul principal. Da, s-a întâmplat o dramă. Da, un copil şi-a pierdut viaţa, iar subiectul câinilor fără stăpân e o chestiune preocupantă, dar nu de ieri, nu de săptămâna trecută. Tot concertul ăsta mediatic, toată fabrica de zgomot, toată smiorcăiala dragăstoloienistă a politicienilor, nu arată compasiune faţă de familia sărmanului copil, ci o enormă nesimţire şi lipsă de scrupule. Pentru că e cum nu se poate mai jegos când foloseşti moartea unui copil ca diversiune, când îndemni la masacrarea animalelor, doar pentru a încerca să distragi atenţia de la jaf.

Mai adaug ceva. Nu ştiu ce interese i-au împins pe cei de la USL în aventura Roşia Montană. Am nişte indicii, dar nu am suficiente probe pentru a o spune răspicat. Chiar dacă, în ultima clipă, unii de acolo par a se fi trezit, costul e enorm. Şi mă tem că protestele de acum reprezintă oficializarea divorţului dintre cei care au votat şi cei votaţi. Zăgazul a fost rupt, iar de acum protestele vor curge. Linişte nu va mai fi. Iar ce ne aşteaptă… doar Dumnezeu poate şti.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. (Deci)…poate punem de’o manifestatie în octombrie la Varatec? 🙂
    bdw au facut praf maicile curtea interioara a mînastirii ( harcea parcea , super kitch, taiat copacii pus gramajoare de bolovani „neglijent” aranjate în jur la imortele si gladiole japoneze, lipsesc doar piticii de ipsos si berzele de plastic.

  2. Nu pot sa nu corectez o mare nedreptate! Rolul guvernului Ciorbea in salvarea mineritului romanesc e… nepretuit. Cum care Ciorbea? Tipu’ cu ochelari care apare la TV a fost si prim-ministru, nu doar comentac.

  3. A fost prea multa si apasatoare liniste…trebuia sa se ajunga aici.
    Pentru ca reactia fireasca antibasista a nascut in timp mutatii infioratoare, in toate planurile, care au culminat cu struto-camila usl

  4. Toată lumea vede copiii străzii şi cerşetorii. Unii le dau cu piciorul, alţii de aruncă o bucată de pâine.Am o singură spaimă. Dă Doamne, să nu-i vadă vreun politician, cu tărtăcuţa plină de idei, sau vreun protestatar rămas fără cauză!

  5. Fosta exploatare de stat de la Rosia Montana, – zacamant Gura Rosiei cu cianurare la Baia de Aries, dupa ce au furat-o si distrus-o ca nemernicii, incepand cu contractele paguboase semnate cu timis in 95′, a fost apoteotic inchisa de tariceanu in 2006, cand Romania a semnat tratatul de aderare. Pe aceste zacaminte au fost si sunt multi ochi atintiti care n-au facut decat sa le treaca din proprietatea poporului roman in proprietate privata, cum de altfel sunt si azi. Acesti indivizi sunt de fapt cei ce conduc Romania de facto ,din 90′, proveniti din fosta securitate cu stranse legaturi cu bandele de hoti internationali ( asta e nivelul la care ei pot ajunge.), si care nu se vad la televizor. Basescu si Ponta sunt doar agaricii scosi la inaintare care isi iau doza de scuipat sau de lins precum si responsabilitatea gesturilor politice. Cine semneaza … acolo e cheia.

  6. Despre ce impozit pe profit vorbim. Verificati la finante si vedeti ce pierdere astronomica are aceasta firma. conform legii intai recupereaza pierderea din profitul anilor urmatori si pe urma face profit. Asta inseamna ca impozit pe profit=0. Despre TVA. Pai daca vinde aurul in Cipru (TVA=12%) sau Malta (TVA=12%) si de acolo mai departe atunci face cerere de returnare TVA. asa ca statul ia parful de pe toba. (doar impozitele pe salariu si acolo se poate vedea ca au doar 645 angajati in ultimula an si probabil cu salarii foarte mici). Statul o sa ia doar 6% redeventa si gata. Restul sunt povesti. Se poate verifica ce spun eu. Sunt date publice
    De asemenea daca la sfarsit RMGC este bagata in insolventa de GR (pentru returnare imprumuturi pe care GR le face) si se inregistreaza cu pierdere de 2,4 miliarde euro partea statului (25%) este 600 mil euro cat reprezinta redeventa (6%). La sfarsitul perioadei avem ZERO incasari din TVA, ZERO incasari din impozit pe profit si ZERO incasari din redeventa. De platit ecologizare (ne lasa o garantie de 150 mil dolari care probabil o sa fie o scrisoare de garantie falsa) si de platit salarii compensatorii pentru cei 900 muncitori si somaj si zona defavorizata. Succes in munca pentru dezvoltarea multirateral a capitalismului de mina

  7. O vorbă veche spune că, orice târg îşi are prostul lui, trebuie numai să îl cauţi. Pe noi, ne-au găsit. Dacă se face proiectul, plătim, dacă nu se face , plătim..Cine a pus România în situaţia asta, trebuie să ştim!

  8. Participatia statului in aceasta mizerie ar avea doar doua scopuri:

    -sa usureze exproprierile
    -sa ecologizeze terenul la final (statul, adica noi)

    Corect era ca statul sa caute un investitior (sa faca un fel de cerere de oferte internationala) si sa-si precizeze clar pretentiile (redevente, perioada de exploatare, ecologizare…).

    Daca nu gasea pe nimeni, mai lasa din pretentii pana gasea. Dar fara parteneriate dubioase in care compania extrage, pleaca si lasa statul sa despagubeasca expropriatii si sa curete zona ca doar e partener, nu-i asa.

    Legat de cele 20 de miliarde care s-ar gasi acolo, suma nici nu mai pare asa de mare daca te gandesti ca guvernele boc au luat banii astia in cativa ani doar ca sa ramana la putere, fara sa imbunatateasca viata cetatenilor. Apoi au plecat de la putere, cu niste fete „triste” (vezi imaginile tv din acea perioada), stiind ce lasa in urma.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...