AcasăRabbi ziceVictoria căcăstorii

Victoria căcăstorii

M-am trezit coleg de cauză cu Neamţu. Şi cu Cernea. Cel puţin aşa pare. Nu se „opun” ăştia doi afacerii RMGC? Ei zic că da! Nu scriu eu de ani de zile exact împotriva aceleiaşi afaceri? Scriu. Păi, atunci e clar: sunt coleg cu cele două creaturi. Sau cel puţin aşa pare.

Fostul fotbalist Ilie Dumitrescu, după ce dăduse cu piciorul în minge prin străinătăţuri şi a dat de ceva parale, la întoarcerea în ţară, se arăta pretutindeni cu ochelari de sticlă goală, vorbind piţigăiat, dându-se împortant şi scoţând pe gură, plin de ifose, tot felul de ziceri „adânci”. Omul avea ceva bani şi observase el din mersul lumii că, de regulă, cu bani poţi cumpăra cam orice. Iar el avea chef să-şi cumpere poză de băiat subţire, de intelectual cu meşteşugul vorbei. Băga predicatul în abator, dar el se simţea bine. Că îi plăcea teribil ce vedea în oglindă. Iar când îşi auzea glasul simţea că îl ia cu fierbinţeală din vintre, aşa că era fericit. Ei bine, exact asta îmi aminteşte orice apariţie a făpturii ăsteia, Neamţu. Ba, ca să fiu cinstit, mă mai şi ruşinez când trebuie să admit că netrebnica asta de memorie se încarcă aiurea cu astfel de nume şi personaje.

Oricât de dreaptă, de înaltă ar fi o cauză, întotdeauna se găsesc viermi din ăştia care să o paraziteze. Nu pentru că măreţia unei idei, a unei cauze, le-ar da şi lor măreţie -asta e o nădejde care i-a părăsit, deşi, în bezna minţii, ei încă speră- ci pentru că împuţind locul cu duhoarea lor devin şi ei băgabili în seamă. Pentru făpturile astea orice e îngăduit, nimic nu e sacru, nimic nu merită cruţat dacă le poate aduce puţină băgare în seamă, ceva vizibilitate. Se agaţă de microfoane ca algele împuţite de năvodul pescarilor, grohăind, tropăind, zbierând, râgâind, băşind, făcând ca toţi dracii doar-doar vor reuşi să fure puţină atenţie. Şi niciodată, dar niciodată să nu subestimaţi josnicia de care poate fi în stare un nesimţit hotărât să parvină!

Mizeria întâmplată ieri în Parlament, la discursul lui Ponta, intră exact în categoria de care vorbeam. L-am bubuit pe Ponta ori de câte ori a fost cazul şi voi continua să o fac, dar porcăria de ieri nu mi-a provocat decât silă. Chiar dacă suntem mulţi cei care respingem poziţia lui Ponta în chestiunea RMGC, tot ceea ce credem, tot ceea ce spunem noi s-a schimbat, pentru că peste protestul nostru s-au aşezat fecalele fermentate ale acestui Neamţu. Televiziunile s-au înghesuit să-l ia în seamă (obiectiv atins!), protestul serios şi civilizat de până a fost acoperit de materia fetidă, de duhoarea insuportabilă a personajului. Din momentul ăla toţi cei care se opun proiectului s-a văzut reduşi la o grămadă enormă de rahat pe care s-au cocoţat pentru a zbiera alde Cernea şi Neamţu.

Personajul dezgustător care ţâşnea pe fereastra căcăstorii pentru a-şi defeca bucuria că idolul său, aprig susţinător al afacerii Roşia Montană,  a scăpat de sancţiunea cerută prin voturile a 8 milioane de români, a intrat ieri fraudulos în Parlament pentru a-l porcăi pe cel devenit premier prin voturile a mai mult de 8 milioane de români. Pentru că aşa stau lucrurile, indiferent ce alte socoteli avem noi de rezolvat cu Ponta. Asta e, o dată în plus, victoria căcăstorii împotriva principiilor.

De ani de zile scriu despre mizerabila afacere RMGC. Şi urlu ca lupul în pustiu. Scriam şi pe vremea când Neamţu ţâşnea pe fereastra căcăstorii, dimpreună cu Macovei. Şi pe vremea când ăsta încă îşi extrăgea proteina din acnee. De săptămâni bune, o mulţime de oameni protestează decent împotriva porcăriei ăsteia. Iar acum din tot protestul nu se mai vede nimic. A rămas o masă de rahat pe care ţopăie ca un căpiat un dobitoc.

Aşa m-am trezit, fără voia mea, „coleg de cauză” cu cele două urdori: Neamţu şi Cernea. Sau aşa pare. Doar pare. Pentru că de fapt sunt lucruri total diferite. Eu scriu de ani de zile în apărarea unori principii, în susţinerea unei cauze. Alţi oameni protestează, de zile, de săptămâni sau ani, tot din devoţiune pentru această cauză. Ăştia doi, cele două scursuri despre care vorbeam, au altă treabă. Ei doar se cacă. Stau cu nădragii în vine şi se cacă. Atât. Pentru că asta scandalizează, deci atrage atenţia, deci le aduce exact ceea ce vor: băgare în seamă. Ei bine, o au.

Prieteni, dacă veţi continua să protestaţi împotriva mizerabilei afaceri RMGC, aveţi grijă să nu călcaţi prin vreun neamţu sau cernea lăsaţi pe trotuar. Şi un semn de minimă igienă ar fi să renunţaţi, în protestul vostru, la frunza aia roşie-verde. Scrieţi pe pancarte cuvintele voastre, nu vă lăsaţi reduşi la statutul de particule din muşuroiul pe care se cocoaţă de-alde ăştia. Altfel deveniţi părtaşi la victoria căcăstorii împotriva noastră.

P.S. L-am văzut aseară, la televizor, pe Florin Zamfirescu, un om şi un actor pe care, nu mă sfiesc să o mărturisesc, îl iubesc. Şi voi continua să-l iubesc, chiar dacă m-a amărât să-l văd mărturisindu-şi admiraţia faţă de Neamţu. Îi împărtăşesc pe deplin sila şi revolta, dar mă întristează să cred că tocmai în rahatul ăla a  găsit domnia sa leacul pentru bolile noastre.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. Scriai acum câteva zile, bunule Rabbi, despre ieșitul pe „același gazon” cu alde Cernea …
    Vrând-nevrând, alt teren, aparent, nu este disponibil! Doar aparent!
    Suprafața pe care ești este (departe de mine intenția periajului) mult deasupra!
    Respect!

  2. oarecum offtopic citeam luni în „Trends” – L’échéancier des prochains krachs…
    pun o parte din articol poate da si la altii de gîndit:

    2018 Le mirage du gaz de schiste se dissipe

    lundi 16 septembre 2013 à 14h48
    Plus d’infos

    L’échéancier des prochains krachs…

    Le gaz de schiste continue de faire rêver l’Amérique.
    A la manière d’une potion magique, il doit permettre à l’Oncle Sam de gagner son indépendance énergétique et de devenir, à terme, le premier producteur mondial d’hydrocarbures.

    Sur le terrain, pourtant, le rêve est en train de virer au cauchemar pour les pionniers du gaz de schiste. Depuis quelques mois, Exxon Mobil, BP Group et Chesapeake Energy réduisent la voilure et enchaînent les dépréciations d’actifs. „C’est une bulle qui risque d’exploser”, confie un spécialiste du secteur.

    Et, comme toutes les bulles, elle s’est gonflée en partie sur de fausses informations.
    La durée de vie des puits, par exemple, n’est pas de vingt ou trente ans, comme on l’a prétendu au départ, mais de cinq à dix ans au maximum.

    Les réserves sont revues à la baisse.
    Et pour cause : les producteurs avaient gonflé les chiffres afin d’attirer les investisseurs. Les banques ont poussé à la roue pour encaisser des commissions moyennes de 200 à 300 millions de dollars par contrat.

    Aujourd’hui se pose clairement un problème de rentabilité. Pour éviter le pire, il faudrait que le prix du gaz double par rapport à son prix actuel, ce qui n’est guère envisageable à court terme, car la production dépasse largement la demande.

    cam asta e….cît despre astia „coprolali coprolala” nu pot sa spun decît ca sunt dejectii colaterale , mai grav e ca am început sa’l urasc pe Ponta la fel ca pe Basescu. cînd îti spuneam ca sunt toti securisti rîdeai de mine.

  3. O, da, adinc e abisul de mediocritate si nesimtire din care razbat din cind in cind la suprafata baietii astia doi, altfel destul de scoliti… Pe dl. Cernea il inteleg ca e disperat sa se vada, dar dl. Neamtu s-a vazut destula vreme, fiind el si o tinara speranta intelectuala (orice mai inseamna termenul in zilele noastre) mult-trimbitata de oameni cu oarece greutate a creierelor. Ca si d. Ungureanu. Incredibil de lipsiti de „stofa” baietii astia, de unde se vede ca nici scoala nu te pune mai mult in rindul „boierilor” decit banul din fotbal daca n-ai cu ce.

  4. Bine, bine. Scrii de ani de zile. Da’ cu ce te individualizează asta faţă de un Neamţu sau un Cernea. Poate eşti în eroare de ani de zile şi ei doar de ceva zile, că dă bine. Poate ai dreptate de ani de zile şi acu’ s-au trezit şi ei.
    Acu’, dacă susţii contra, nu poţi să le zici că ei n-au dreptate sau că-s neşte rahaţi (doar ei!)
    Sorry, cert e că sunteţi în aceeaşi barcă! 😯

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...