Victoria căcăstorii

M-am trezit coleg de cauză cu Neamţu. Şi cu Cernea. Cel puţin aşa pare. Nu se „opun” ăştia doi afacerii RMGC? Ei zic că da! Nu scriu eu de ani de zile exact împotriva aceleiaşi afaceri? Scriu. Păi, atunci e clar: sunt coleg cu cele două creaturi. Sau cel puţin aşa pare.

Fostul fotbalist Ilie Dumitrescu, după ce dăduse cu piciorul în minge prin străinătăţuri şi a dat de ceva parale, la întoarcerea în ţară, se arăta pretutindeni cu ochelari de sticlă goală, vorbind piţigăiat, dându-se împortant şi scoţând pe gură, plin de ifose, tot felul de ziceri „adânci”. Omul avea ceva bani şi observase el din mersul lumii că, de regulă, cu bani poţi cumpăra cam orice. Iar el avea chef să-şi cumpere poză de băiat subţire, de intelectual cu meşteşugul vorbei. Băga predicatul în abator, dar el se simţea bine. Că îi plăcea teribil ce vedea în oglindă. Iar când îşi auzea glasul simţea că îl ia cu fierbinţeală din vintre, aşa că era fericit. Ei bine, exact asta îmi aminteşte orice apariţie a făpturii ăsteia, Neamţu. Ba, ca să fiu cinstit, mă mai şi ruşinez când trebuie să admit că netrebnica asta de memorie se încarcă aiurea cu astfel de nume şi personaje.

Oricât de dreaptă, de înaltă ar fi o cauză, întotdeauna se găsesc viermi din ăştia care să o paraziteze. Nu pentru că măreţia unei idei, a unei cauze, le-ar da şi lor măreţie -asta e o nădejde care i-a părăsit, deşi, în bezna minţii, ei încă speră- ci pentru că împuţind locul cu duhoarea lor devin şi ei băgabili în seamă. Pentru făpturile astea orice e îngăduit, nimic nu e sacru, nimic nu merită cruţat dacă le poate aduce puţină băgare în seamă, ceva vizibilitate. Se agaţă de microfoane ca algele împuţite de năvodul pescarilor, grohăind, tropăind, zbierând, râgâind, băşind, făcând ca toţi dracii doar-doar vor reuşi să fure puţină atenţie. Şi niciodată, dar niciodată să nu subestimaţi josnicia de care poate fi în stare un nesimţit hotărât să parvină!

Mizeria întâmplată ieri în Parlament, la discursul lui Ponta, intră exact în categoria de care vorbeam. L-am bubuit pe Ponta ori de câte ori a fost cazul şi voi continua să o fac, dar porcăria de ieri nu mi-a provocat decât silă. Chiar dacă suntem mulţi cei care respingem poziţia lui Ponta în chestiunea RMGC, tot ceea ce credem, tot ceea ce spunem noi s-a schimbat, pentru că peste protestul nostru s-au aşezat fecalele fermentate ale acestui Neamţu. Televiziunile s-au înghesuit să-l ia în seamă (obiectiv atins!), protestul serios şi civilizat de până a fost acoperit de materia fetidă, de duhoarea insuportabilă a personajului. Din momentul ăla toţi cei care se opun proiectului s-a văzut reduşi la o grămadă enormă de rahat pe care s-au cocoţat pentru a zbiera alde Cernea şi Neamţu.

Personajul dezgustător care ţâşnea pe fereastra căcăstorii pentru a-şi defeca bucuria că idolul său, aprig susţinător al afacerii Roşia Montană,  a scăpat de sancţiunea cerută prin voturile a 8 milioane de români, a intrat ieri fraudulos în Parlament pentru a-l porcăi pe cel devenit premier prin voturile a mai mult de 8 milioane de români. Pentru că aşa stau lucrurile, indiferent ce alte socoteli avem noi de rezolvat cu Ponta. Asta e, o dată în plus, victoria căcăstorii împotriva principiilor.

De ani de zile scriu despre mizerabila afacere RMGC. Şi urlu ca lupul în pustiu. Scriam şi pe vremea când Neamţu ţâşnea pe fereastra căcăstorii, dimpreună cu Macovei. Şi pe vremea când ăsta încă îşi extrăgea proteina din acnee. De săptămâni bune, o mulţime de oameni protestează decent împotriva porcăriei ăsteia. Iar acum din tot protestul nu se mai vede nimic. A rămas o masă de rahat pe care ţopăie ca un căpiat un dobitoc.

Aşa m-am trezit, fără voia mea, „coleg de cauză” cu cele două urdori: Neamţu şi Cernea. Sau aşa pare. Doar pare. Pentru că de fapt sunt lucruri total diferite. Eu scriu de ani de zile în apărarea unori principii, în susţinerea unei cauze. Alţi oameni protestează, de zile, de săptămâni sau ani, tot din devoţiune pentru această cauză. Ăştia doi, cele două scursuri despre care vorbeam, au altă treabă. Ei doar se cacă. Stau cu nădragii în vine şi se cacă. Atât. Pentru că asta scandalizează, deci atrage atenţia, deci le aduce exact ceea ce vor: băgare în seamă. Ei bine, o au.

Prieteni, dacă veţi continua să protestaţi împotriva mizerabilei afaceri RMGC, aveţi grijă să nu călcaţi prin vreun neamţu sau cernea lăsaţi pe trotuar. Şi un semn de minimă igienă ar fi să renunţaţi, în protestul vostru, la frunza aia roşie-verde. Scrieţi pe pancarte cuvintele voastre, nu vă lăsaţi reduşi la statutul de particule din muşuroiul pe care se cocoaţă de-alde ăştia. Altfel deveniţi părtaşi la victoria căcăstorii împotriva noastră.

P.S. L-am văzut aseară, la televizor, pe Florin Zamfirescu, un om şi un actor pe care, nu mă sfiesc să o mărturisesc, îl iubesc. Şi voi continua să-l iubesc, chiar dacă m-a amărât să-l văd mărturisindu-şi admiraţia faţă de Neamţu. Îi împărtăşesc pe deplin sila şi revolta, dar mă întristează să cred că tocmai în rahatul ăla a  găsit domnia sa leacul pentru bolile noastre.