AcasăRabbi ziceSubiectul şi biscuiţii

Subiectul şi biscuiţii

Mi-au spart maşina. Dis de dimineaţă mi-au bătut poliţiştii la uşă, să mă dau jos din pat că mi-au spart hoţii maşina. Aşa se începe o zi de duminică.

Mi-au spart maşina. Mai întâi mă poticnesc în sintaxă. Care e subiectul în propoziţia „mi-au spart maşina”? Că acolo nu e scris. Subiectul e nevăzut, există, e ticălos, dar ascuns în beznă, nu e pipăibil, pălmuibil, scrutabil. Nişte „ei” neştiuţi, ca în propoziţia : „ne-au mărit impozitele”. Şi acolo tot nişte ei reprezintă subiectul absent din propoziţie, dar prezent, apăsător şi urât, în realitatea. Ca în propoziţia „au dat aurul unor străini”. Ca în multe propoziţii. Rău e atât de prezent, atât de evident că nici măcar logica sintactică nu mai are nevoie de el în propoziţie.

Încuietoarea maşinii e forţată. N-au furat nimic, dar au lăsat înăuntru multă mizerie. Au mâncat biscuiţi. Ce mă aşteptam să lase? Ăia au venit să ia, nu să lase. Şi sunt doar nişte nenorociţi de spărgători de Logan, fireşte că au mâncat biscuiţi, doar nu erau să lase urme resturi de friptură din vită de Kobe în maşină. Vita de Kobe se consuma la Palatul Victoria. N-au furat nimic. N-aveau ce. Au lăsat doar mizerie. Ceilalţi chiar fură, nu lasă doar mizerie.

Sunt amărât, mă simt violat, dat peste cap. N-au luat nimic, dar o astfel de întâmplare te tulbură, într-o anume măsură. Când unul dintre poliţişti mă anunţă că, pe aceeaşi stradă, au mai fost sparte zece maşini, tot aseară, tot Logan, mă simt brusc mai bine. Una dintre ele doar câţiva metri mai încolo. De ce mă simt mai bine atunci când aflu că acelaşi rău i-a vizitat şi pe alţii? Poate pentru că nu mă mai simt singur; răul nu mă viza personal. ci a fost echitabil şi democratic distribuit către toţi loganiştii de pe stradă, iar asta mă face să mă simt ok.

Mă apuc de curăţat în maşină, îmi fac socoteli legate de costul reparaţiei, mă consolez că asta e viaţă. Unul dintre poliţişti îmi aminteşte ca trăim în R0mânia, deci chestia asta vine cu teritoriul. Paznicul de la şcoala de peste drum i-a văzut, dar îmi şopteşte doar mie, nu vrea să le spună poliţiştilor, îi e frică. Zice că l-au ameninţat, i-au zis să intre înapoi, în ghereta lui, altfel şi-o ia. L-am întrebat de ce n-a sunat la poliţie. Ridică din umeri. Asta e România – e şi replica lui.

Vecinul care mi l-a inspirat pe nea Stere constată că e suspect. De ce să spargă maşina dacă nu fură nimic? Asta sigur e operaţiune securistă, bine organizată – ştie el sigur. Mi-au plantat microfoane şi tot felul de drăcii, are el explicaţia care nu admite contra-argument. Clar, „asta e România” – conchide şi el.

Celălalt proprietar de Logan, cel care avea maşina câţiva metri mai încolo, e şocat. Înjură, face urât. De vină e tot România, pe care o înjură fără contenire.

Termin de rânit după hoţii ăia împuţiţi şi foarte nesimţiţi. Închid maşina – închiderea electrică funcţionează. Mă întorc în casă şi îmi fac o cafea. Mă gândesc că e rău, tare rău, dacă şi hoţii au ajuns să mănânce biscuiţi. Amărâţii mănâncă biscuiţi şi eu stau să beau cafea. În fraza de adineauri subiectul e clar. Şi în „Asta e România” subiectul e clar. Îmi zic că o să scriu pe blog despre asta. Mai pe seară. Mai fumez o ţigară, mă uit pe geam, e linişte. Vechitura de Audi parcată aiurea, înmatriculată în Bulgaria, a scăpat. Ăştia aveau treabă doar cu produsele autohtone.

Mai fumez o ţigară, mai iau o gură de cafea, deschid televizorul. Zgonea e la Roşia Montană. Şi propoziţia de mai înainte are subiect.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. “Roşia Montană, pe înţelesul tuturor: – Nea Ioane, matale ai 1kg de aur în curte, dar nu ştiu decât eu cum să-l scot printr-o metodă nemaipomenită. Uite îţi fac o ofertă extraordinară: îl scot eu, drept răsplată că l-am scos din curtea ta îţi dau şi ţie 60 de grame redevenţă şi dacă mă ajuţi să ţi-l scot în 15 ani îţi dau de lucru şi-ţi plătesc salariu 5 grame pe an pentru că sunt de treabă şi nu vreau să stai ca prostu fără serviciu. Adică de fapt nu-l scot eu, îl scoţi tu, eu doar îţi împrumut uneltele, te învăţ cum să le foloseşti şi te răsplătesc pentru efortul de a-ţi scoate singur aurul din curte ca să mi-l dai mie. Nu-i aşa că-i nemaipomenit? Ah, era să uit… şi cum tot nu-ţi mai trebuie la nimic o curte după ce am scos 1kg de aur din ea, voi lăsa acolo vreo 3 tone de cianură şi alte substanţe toxice… Cum? Nu-ţi fă probleme, crede-mă pe cuvânt că nu o să vă afecteze cu nimic! Nu, nu o să ajungă nici în apă, nici în grădină, jur pe ce-am mai scump!”
    Asta am citit mai devreme pe un blog.
    Depersonalizarea noastra continua

  2. Zilele acestea am vorbit despre Romania mai mult decat o fac de obicei. „Cum este in Romania?” – sunt intrebata.
    Desi stiu ca „Asta e Romania!”, eu vorbesc despre Romania asa cum as dori-o si ma doare sa o stiu in suferinta!

  3. Domnule Mordechai, imi pare rau pentru ce ati patit. Referitor la sensurile intimplarii, altele decit violarea proprietatii si tentativa de furt, ma alatur vecinului dvs.: da, e si posibil si probabil sa fie ce banuie dinsul. Pentru ca sunteti incomod. Pentru sistem, oricine gindeste cu propria minte e enervant, dar cineva care mai si scrie, public, ce gindeste, si o face cu profunzime, talent si umor…e „dusman de clasa”! Daca gresim (eu, vecinul dvs., si altii de aceeasi parere) cel mult ne-am hazardat, devenind usor ridicoli. Dar daca e adevarat, atunci ticalosia sistemului tinde spre o bucla a timpului unde ne intilnim cu anii ’50. „Dispunem urmarirea informativa a numitului Mordechai Moshe, etc., etc”. Diluarea spargerii masinii dvs. in spargerea multor altor masini: o incercare jalnica de „acoperire”. Actiunea asta „informativa”, daca (si) asta a fost, imi pare o actiune de proaspat-absolvent-de-baneasa.
    Cu profund respect.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....