AcasăRabbi ziceMarţi, din fugă

Marţi, din fugă

Un domn deputat – nu i-am reţinut numele; memoria e nedisciplinată şi reţine ce vrea ea- a dat ghiers aprinsei sale nemulţumiri faţă de cheltuiala pe suduieli din filmul „Poziţia copilului”. I-a dat replica alt dobitoc ( vai, mi-a scăpat!) , scăpat tot din beciul gândirii, care constata că nimeni n-are voie să-şi dea cu părerea despre „operele de artă”, cu atât mai puţin ‘mnealor parlamentarii.

De fapt cu părerea îşi pate da oricine, despre orice, că doar trăim în Păreristan. Când vine vorba despre creaţiile artistice cu atât mai mult, fie că ne plac ori ba. Necazul e că cel care îşi dădea cu părerea nu avea a discuta despre calitatea filmului, ci bolborosea în el o altă ţâfnă: că, poftim monşer, în filmul ăla se înjură! Ce oroare! În România curată, suavă şi cuminte a apărut un film în care se lasă cu băgări! Asta nu mai e nici pudibonderie, e prostie sadea.

Am văzut, într-un târziu, filmul cu pricina. Şi nu mi-a plăcut. Chiar dacă a luat „Ursul de aur”. Am obiceiul prost de a ma baza pe propriile criterii atunci când judec ceva. Ce să fac? Nu mi-a plăcut nici „Titanic”-ul, deşi s-a umplut de statuete cu unchiul Oscar. Nu mi-a plăcut pentru ca scenariul mi-a părut rău scris, dialogurile chinuite, montajul execrabil, sunetul o mizerie. Jocul actorilor salvează, din fericire, multele stângăcii ale regizorilor. În fine, nici nu contează dacă mi-a plăcut sau nu. Ori de ce. Unde sunt vremurile alea bune când se putea să nu ne placă un film pentru  că noi îl socoteam prost, nu pentru că ăia din film „înjură”?

Până la urmă, nea deputăţilă ăla avea şi el o părere în guşă, a scăpat de ea şi gata. Comic e abia când vin ăia care apără libertatea de expresie, integritatea artistică şi se ridică împotriva pudorii tâmpite, folosesc drept argument Povestea pulii ( ce altceva?), dar  când o pomenesc se trezesc scriind „Povestea p…”. Vivat!

*  *   *

N-am pus piciorul prin Piaţa Universităţii, la protestele cu pricina. Motiv pentru care s-a constatat, de către un grup de cetăţeni indignaţi, că sunt trădător. Păi ce fel de cetăţean sunt eu dacă nu-mi introduc în programul de week end şi o trecere prin Cafe Protestataru? Pentru că, poate n-aţi observat, acolo se protestează doar duminica seara. În restul săptămânii mai domol, că se consumă prea multe calorii.

Habar n-am cine a luat bani în toată mizeria asta, ca să pupe în cur sau ca să înjure RMGC-ul. Unii or fi luat, alţii ba. Scriu aici, de ani de zile, voi continua să o fac şi asta e forma mea de protest. Cu asta basta!

Mi se pare de mare rahat că şaormiştii care socializează duminica seara la un protest lejer se găsesc îndreptăţiţi să-i înjure pe toţi ăia care au fie un alt punct de vedere, fie un alt mod de manifestare. Şi mă refer la şaormişti, nu la toţi protestatarii. La ăia care, duminica seara, când ies ei la o plimbare de pancartă, au pretenţia ca tot norodul să îi aplaude pe ei.

Uite că mă opun golăniei RMGC şi fără să cred că ăia care au altă părere ar trebui beliţi. Televiziunile, cu Antena 3 în frunte, nu au obligaţia de a căra pancarte cot la cot cu mine, Badea are încă voie să spună ce-i trece lui prin cap, iar dezbaterea publică e aia în care eu spun ce cred eu, ceilalţi ce cred ei, nu aia în care ăia care nu zic ca mine ar trebui lapidaţi.

Aşa că eu o să scriu aici, în continuare. Ce cred eu. Nu am nevoie ca gândurile şi principiile mele să fie validate, duminica seara, de turmă.

 

*    *   *

E, la B1, unu’ care vorbeşte de parcă vomită; mai multe nu ştiu despre el, pen’ că îmi face silă. Nu reuşesc să-l suport mai mult de câteva secunde, aşa că … asta e, nu-s documentat. Dar aflu că a adunat nu ştiu câte sute de sesizări la CNA împotriva sa.

Cum, monşer? Există câteva sute de oameni care se uită la ăla? De ce? Iar ăia de la CNA cât de bine sunt plătiţi ca să aibă obligaţia de a-l studia pe ăsta, pentru a răspunde sesizărilor?

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...