Un domn deputat – nu i-am reţinut numele; memoria e nedisciplinată şi reţine ce vrea ea- a dat ghiers aprinsei sale nemulţumiri faţă de cheltuiala pe suduieli din filmul „Poziţia copilului”. I-a dat replica alt dobitoc ( vai, mi-a scăpat!) , scăpat tot din beciul gândirii, care constata că nimeni n-are voie să-şi dea cu părerea despre „operele de artă”, cu atât mai puţin ‘mnealor parlamentarii.
De fapt cu părerea îşi pate da oricine, despre orice, că doar trăim în Păreristan. Când vine vorba despre creaţiile artistice cu atât mai mult, fie că ne plac ori ba. Necazul e că cel care îşi dădea cu părerea nu avea a discuta despre calitatea filmului, ci bolborosea în el o altă ţâfnă: că, poftim monşer, în filmul ăla se înjură! Ce oroare! În România curată, suavă şi cuminte a apărut un film în care se lasă cu băgări! Asta nu mai e nici pudibonderie, e prostie sadea.
Am văzut, într-un târziu, filmul cu pricina. Şi nu mi-a plăcut. Chiar dacă a luat „Ursul de aur”. Am obiceiul prost de a ma baza pe propriile criterii atunci când judec ceva. Ce să fac? Nu mi-a plăcut nici „Titanic”-ul, deşi s-a umplut de statuete cu unchiul Oscar. Nu mi-a plăcut pentru ca scenariul mi-a părut rău scris, dialogurile chinuite, montajul execrabil, sunetul o mizerie. Jocul actorilor salvează, din fericire, multele stângăcii ale regizorilor. În fine, nici nu contează dacă mi-a plăcut sau nu. Ori de ce. Unde sunt vremurile alea bune când se putea să nu ne placă un film pentru că noi îl socoteam prost, nu pentru că ăia din film „înjură”?
Până la urmă, nea deputăţilă ăla avea şi el o părere în guşă, a scăpat de ea şi gata. Comic e abia când vin ăia care apără libertatea de expresie, integritatea artistică şi se ridică împotriva pudorii tâmpite, folosesc drept argument Povestea pulii ( ce altceva?), dar când o pomenesc se trezesc scriind „Povestea p…”. Vivat!
* * *
N-am pus piciorul prin Piaţa Universităţii, la protestele cu pricina. Motiv pentru care s-a constatat, de către un grup de cetăţeni indignaţi, că sunt trădător. Păi ce fel de cetăţean sunt eu dacă nu-mi introduc în programul de week end şi o trecere prin Cafe Protestataru? Pentru că, poate n-aţi observat, acolo se protestează doar duminica seara. În restul săptămânii mai domol, că se consumă prea multe calorii.
Habar n-am cine a luat bani în toată mizeria asta, ca să pupe în cur sau ca să înjure RMGC-ul. Unii or fi luat, alţii ba. Scriu aici, de ani de zile, voi continua să o fac şi asta e forma mea de protest. Cu asta basta!
Mi se pare de mare rahat că şaormiştii care socializează duminica seara la un protest lejer se găsesc îndreptăţiţi să-i înjure pe toţi ăia care au fie un alt punct de vedere, fie un alt mod de manifestare. Şi mă refer la şaormişti, nu la toţi protestatarii. La ăia care, duminica seara, când ies ei la o plimbare de pancartă, au pretenţia ca tot norodul să îi aplaude pe ei.
Uite că mă opun golăniei RMGC şi fără să cred că ăia care au altă părere ar trebui beliţi. Televiziunile, cu Antena 3 în frunte, nu au obligaţia de a căra pancarte cot la cot cu mine, Badea are încă voie să spună ce-i trece lui prin cap, iar dezbaterea publică e aia în care eu spun ce cred eu, ceilalţi ce cred ei, nu aia în care ăia care nu zic ca mine ar trebui lapidaţi.
Aşa că eu o să scriu aici, în continuare. Ce cred eu. Nu am nevoie ca gândurile şi principiile mele să fie validate, duminica seara, de turmă.
* * *
E, la B1, unu’ care vorbeşte de parcă vomită; mai multe nu ştiu despre el, pen’ că îmi face silă. Nu reuşesc să-l suport mai mult de câteva secunde, aşa că … asta e, nu-s documentat. Dar aflu că a adunat nu ştiu câte sute de sesizări la CNA împotriva sa.
Cum, monşer? Există câteva sute de oameni care se uită la ăla? De ce? Iar ăia de la CNA cât de bine sunt plătiţi ca să aibă obligaţia de a-l studia pe ăsta, pentru a răspunde sesizărilor?
Dar, daca mai scrii si pe la vreun ziar, s-ar putea sa ai surpriza ca pozitia ta ( ca tot ne ‘pareriram’ despre pozitii) sa nu mai coincida cu cea a patronului de presa …