AcasăRabbi zice6 % redevenţa pe...

6 % redevenţa pe justiţie

Poţi să-l antipatizezi pe Voiculescu sau nu. Ba e chiar obligatoriu să-l antipatizez, să-l urăşti chiar. O complicată maşinărie lucrează de ani buni pentru a te ajuta să-l urăşti. El însuşi nu încearcă, nu vrea să devină agreabil. Aproape am ajuns să cred că îi place rolul ăsta de „băiat rău” în care l-au distribuit alţii. Ca să devii simpatic trebuie să spui lucruri pe placul celorlalţi, el a ales să spună mereu ce crede. Ca să nu devii antipatic trebuie să fii grijuliu cu prieteni şi foarte, foarte delicat cu inamicii; el a ales mereu să spună ceea ce crede. Uneori greşind. Deseori greşind.

Dan Voiculescu are multe cusururi. Am spus deja, nu ştie să se faca simpatic şi nu-i pasă de cei care lucrează sistematic pentru a-l face antipatic. Dar nu ăsta e cel mai mare cusur. Marea, enorma sa greşeală e o uluitoare naivitate. De aici şi greşelile din politică. Şi în evaluarea raporturilor cu justiţia. Voiculescu e convins că nu poţi fi condamnat într-un dosar în care nu există probe împotriva ta, că telepatia nu e încă un argument juridic. Şi greşeşte. Cum a mai greşit. Şi atunci când şi-a mărturisit deschis ostilitatea faţă de tot sistemul reprezentat de Traian Băsescu. Coabitarea e întotdeauna o soluţie mai bună. În afaceri o redevenţă de 6 % e întotdeauna o soluţie mai bună.

Condamnarea sa nu a venit nepregătită. De vreme bună se lucrează intens la decredibilizarea trustului său de presă, pentru că lucrurile astea trebuie bine pregătite. Abia apoi a venit şi condamnarea.

La un an şi puţin de la ultima revoltă împotriva lui Traian Băsescu, principalul său inamic e condamnat. Unul dintre liderii coaliţiei care cândva i se opunea. Puteţi crede ce vreţi, puteţi simpatiza pe cine doriţi, puteţi urî pe cine vreţi. Azi, prieteni, nu e vorba nici de justiţie, nici de dreptate. Deşi mulţi se vor strădui că aşa stau lucrurile. Despre ce e vorba? Vă puteţi răspunde singuri. Trebuie doar să vă întoarceţi, cu mintea, în urmă cu un an. Apoi reveniţi şi priviţi în jur.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. „De vreme bună se lucrează intens la decredibilizarea trustului său de presă”
    trebuie sa recunoastem si faptul ca cei care lucreaza cel mai mult la decredibilizare is chiar amploaiatii trustului.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...