Cei care îl urăsc pe Voiculescu ( e dreptul oricui să urască pe oricine) au descoperit că rechizitoriul parchetului e un mare savantlâc, iar trăznaia aceea cu telepatia e o „scoatere din context”, un abuz, o nedreaptă macularea a măreţei opere a procurorilor. Să facem bine dară şi să nu scoatem din context, ca să vedem cum stau lucrurile.
Să citim, deci, integral, exact fragmentul pe care îl invocă cei care susţin că telepateala e scoasă din context, iar rechizitoriul e de fapt o operă ştiinţifică de mare revărsare intelectuală. Iată „contextul”:
Analiza întregului mecanism: (1) de „căpușare” a activelor Institutului de Chimie Alimentară, (2) de transformare a acestuia în societate pe acţiuni și includerea în portofolul A.D.S. prin eludarea dispoziţiilor Legii 290/2002, (3) de eludare de către A.D.S. a procedurii obişnuite de desemnare a reprezentanţilor în AGA, CA şi a cenzorilor (propusi de regulă de către Direcţiile Agricole teritoriale) prin selectarea şi numirea în aceste funcţii doar a unor colaboratori ai preşedintelui PUR sau ai apropiaţilor acestuia Mencinicopschi Gheorghe sau Sandu Jean- Cătălin, (4) de cumpărare la valoarea contabilă și cu plata în rate a imobilelor construite de SC”Bioprod”SA București pe terenurile institutului, (5) de constituire în favoarea SC “Grivico” SA București a unui drept de superficie înaintea declanșării procesului de privatizare (precum și lipsa de reacție a a reprezentanților A.D.S. în legătură cu acest aspect), (6) de nereevaluare administrativă a patrimoniului în vederea privatizării în conformitate cu dispozițiile art 7 din HG 834/1991, (6) de introducere în caietul de sarcini a unor condiții formale și discriminatorii de care SC “Grivico” SA București fusese avizată în prealabil, (7) de evaluare a pachetului de acțiuni în baza unui raport de evaluare simlificat, (8) de nepublicare a anunţului privind intenţia de privatizare în MO partea a IV-a sau de publicare a anunţului de privatizare într-un ziar obscur şi cu tiraj de buzunar – relevă de asemenea faptul că învinuitul şi-a folosit influenţa politică pentru a controla prin interpuşi întregul proces de privatizare a societătii în condiţii care să îi faciliteze achiziţia pachetului de acţiuni la un preţ derizoriu – o versiune contrară însemnând să admitem că toţi cei implicaţi şi-au încălcat atribuţiunile de serviciu sau au acţionat în interesul SC “Grivco” SA Bucureşti din considerente telepatice ori din necunoaştere sau prostie.
Acum ştim despre ce vorbim. În teorie, în finalul fragmentului citat, am avea de a face cu o ilustrare a argumentului de logică juridică per a contrario, în practică e o bazaconie. Cei care invocă scoaterea din context au dreptate, totuşi. Abia prin citire în context devine evidentă grozăvia întregii poveşti.
Practic, în ceea ce aţi putut citi mai sus, avem de a face cu o serie de 8 supoziţii. Atât. Supoziţii legate de fapte ale altora, nu ale celui acuzat. Supoziţii legate de fapte care reprezintă sau nu încălcări ale legii. De fapt asta era treaba procurorului: să demonstreze că faptele alea reprezintă încălcări ale legii. Ba mai mult, să demonstreze că acele încălcări ale legii au fost săvârşite cu intenţie (puţină rigoare juridică nu strică!) de către cel acuzat. E simplu. Aşa funcţionează mecanismul juridic. Deci fapte săvârşite cu intenţie, de către cel acuzat, care reprezintă încălcări ale legii sancţionate penal. Avem aşa ceva în citatul de mai sus? Răspunsul e evident, oricât de nesuferit ţi-ar fi Voiculescu: nu! Faptele despre care vorbeam ar fi trebuit, mai departe, demonstrate cu probe de netăgăduit. Nici din astea nu avem. Dar pe baza eseului de mai sus se ajunge la o condamnare pentru…. spălare de bani! În lipsa faptelor incriminabile, a probelor care să demonstreze aceste fapte, avem în schimb „raţionamentul” procurorului, care nici nu e raţionament, ci doar caterincă. Pentru că într-un document oficial de o asemenea gravitate băşcălia, bolboroseala stilistică, miştocăreala… toate astea nu au ce căuta. Fapte şi probe, despre asta ar trebui să vorbim în cazul unui rechizitoriu.
Poţi avea boală pe Voiculescu, iar ăia de la Antena 3 îţi pot fi antipatici până la buric şi îndărăt, asta e irelevant. În justiţie discutăm de fapte, iar faptele le demonstrăm cu probe. Băşcălia nu are ce căuta, chiar dacă procurorul e băiat de cartier care ştie să facă bancuri, la şpriţ cu băieţii. Iar în rechizitoriu, repet, după cum puteţi citi, nu avem de a face cu fapte care să reprezinte încălcări ale legii, ci cu supoziţii lipsite de probe. Ori poate nepublicarea în Monitorul Oficial, partea a IV-a e o faptă imputabilă lui Voiculescu? ( ca să dau doar un exemplu!)
Dacă păstrăm „logica” acestui tip de rechizitoriu, atunci pentru condamnarea actualului preşedinte e suficient un rechizitoriu formulat în următorii termeni „Pamela Anderson are ţâţe de silicon, deci Băsescu a vândut flota”.
Eu zic că e în regulă să vă fie nesuferit Voiculescu, să vă vină să-i daţi cu ranga în cap lui Gâdea şi să credeţi că în România nu există justiţie politică. E ok. Dar hai să nu invocăm scoaterea din context, hai să nu ne prefacem că avem de a face cu un rechizitoriu şi să admitem că avem de a face cu un ese foarte prost scris. Despre rechizitoriu discutăm când avem fapte, probe, intenţie. Pentru ca aici nu discutăm nici despre justiţia lui Băsescu, nici a lui Voiculescu. Discutăm despre justiţie. A noastră. În rest noi să fim sănătoşi, că e democraţie la kilogram.
contextul asta e buclucas tare. problemuta e ca acest fragment explica o singura problema, cea a `telepatiei`. cele 8 supozitii sunt parte a unui rechizitoriu de sute de pagini, in care aceste supozitii sunt detaliate si se transforma in dovezi. ceea ce faci tu e o alta, la fel de banala, scoatere din context, altfel spus inca o manipulare marca intact.
si cateva precizari legate de afirmatia `Supoziţii legate de fapte ale altora, nu ale celui acuzat.`, ce ar vrea sa sugereze ca voiculescu nu a mancat usturoi, gura nu-i miroase. romanii aveau o intrebare: `qui prodest?`. raspunzand la ea, gasesti vinovatul. americanii au un principiu juridic: `follow the money`. destinatarul banilor e vinovatul. e simplu.
toate astea fac ca tot discursul asta despre `telepatie` sa fie jenant si nu poate ascunde faptul ca voiculescu nu are o replica juridica coerenta in favoarea nevinovatiei sale
Indraznesc sa imi spun si eu parerea aici, cum am facut si pe blogul lui Petreanu (banuiesc ca la el este trimiterea cu contextul si demonstratia prin „proof by contradiction”).
Nu sunt de profesie jurist, insa am incercat sa imi fac o parere obiectiva prin parcurgerea rechizitoriului (eu l-am gasit scanat pe anticoruptie . hotnews . ro) si mai putin prin stirile prezentate de cele doua extreme mass-media.
Cateva completari la argumentatia dvs:
– citatul extins de mai sus este si el scos din context; el nu constituie rechizitoriul propriu-zis, acela are 231 de pagini
– citatul este practic o concluzie (un fel de „executive summary”) – cele 8 puncte prezentate mai sus ca simple supozitii sunt detaliate in rechizitoriu pe mai multe pagini
– tot in concluzii se mentioneaza ca activitatea infractionala consta in faptul ca s-a vandut ceva cuiva la un pret de 75 de ori mai mic decat valoarea comerciala reala (sunt date acolo cifre exacte). Deci este o fapta palpabila, nu o supozitie. Imobile la care doar terenul valoreaza miloane de USD (fara alte active!) s-a vandut cuiva (cu forta?) pentru vreo 100.000 Eur.
– conform rechizitoriului, exista un numar total de 13 invinuiti in acest dosar
– pentru fiecare dintre acesti invinuiti (experti tehnici evaluare patrimoniu, contabili, manageri samd) se mentioneaza capetele de acuzare aferente (subevaluare imobile, eludare legi organizare licitatii, inscrisuri false samd) – practic, toate cele 8 puncte prezentate mai sus in rezumat sunt acoperite cu probe
Tinand cont de acest context ceva mai complet (probabil doar cei avizati il pot citi si interpreta pe de-a-ntregul), eu unul consider ca cei 13 nu au actionat deloc din prostie/neprofesionalism/pura intamplare ci au conlucrat foarte precis pentru aceasta inginerie.
Desigur, e foarte posibil ca printre cei 13 sa existe si 1-2-3 victime colaterale (care or fi semnat ceva documente „ca primaru'”) insa nu cred ca dl. V. este unul dintre acestia, de vreme ce in final grupul sau de firme este si beneficiarul direct al acestei inginerii.
Mi se pare mai plauzibil decat „Onorata instanta, portofelul victimei s-a gasit la mine in buzunar, eu nu stiu cum a ajuns acolo dar daca tot e la mine vreau sa il pastrez!”
@ petrescs
In cazul in care proba coruperii se considera beneficiul nejustificat de ce acest proces n-ar genera o speta ? cu efect retroactiv ca in cazul de fata si cu consecinte dupa inima lui CTP: confiscarea averii ! De ce n-ar genera si alte idei bune cum ar fi sublicitatiile ? pret de pornire impus de stat la care sublicitezi.
Stimabile (pe ton afabil, lipsit de ironie ingrata), pai ce facem aici ? Visam ?
Discutam cumpanind la dreapta cale sau despre o miza strict politica (ucrainizarea Romaniei) ?
Pe langa faptul ca acest rechizitoriu arata ca acesti procurori sunt complet idioti si lipsiti de cultura juridica ,logica si bun simt . Este curios ca judecatoarea a dat o asemenea condamnare.Daca te gandesti bine se pare ca „brava”judecatoare a facut-o de frica caci nu se stie ce te paste DNA-ul cand i se pune pata si comanda politica.Pe de alta parte se pare ca judecatoare a facut-o stiind ca sceleratul o sa fie pensionar cand o sa-i vina randul pe rol cazului „telepatica”dupa ce s-a facut recurs.Totusi se poate vedea ce intelect are un procuror care face vorbire de capusarea unui institut si apoi de privatizarea lui .Pai nu vede idiotul ca privatizarea distruge toate capusarile?!.Spalarea de bani nu se poatre face la o asemenea privatizare.Spalarea de bani presupune ca niste bani iliciti castigati sunt bagati in circuitul bancar de la o afacere curata.Nu este cazul acestei” capodopere juridice” de toata jena.Toate tampenile enumerate de procurori se pot usor dovedi ca sunt asemanatoare in vreo 40 de cazuri de privatizare de care nu s-au legat mintosii de la DNA si unde sunt precis si amici a-i PDL-ului plus a prietenilor sceleratului.Asemenea porcarie o sa duca la puscarie o gramada de procurori zelosi si lipsiti de instinct de conservare
concret, in urma unor inginerii financiare voiculesu a ajuns proprietarul unor pamanturi cu o suma de n ori mai mica decat valoarea lor reala in detrimentul statului ajutat de catre functionarii care trebuiau sa aiba grija de acel bun ce a primit fiecare si de ce au facut acest lucru numai ei stiu….pentru aceste fapte oriunde in lumea asta primea mult mai mult…el 5 ani pe care datorita varstei ,bolilor etc nu o sa faca nimic,,,asa ca nu il mai plange atat ….oricum pana se termina procesul o sa ajunga la o anumita varsta la care nu o sa mai conteze nimic
Logic. In legatura cu acest subiect, mi s-a confirmat din nou ca in Romania nu exista decit cel mult 2% oameni care isi folosesc propria judecata, si ca acolo unde e putirinta mai mica, galagia si tupeul sint mai mari. N-aveam nevoie de inca o dovada ca bine am facut sa-mi iau lumea in cap, chiar si la „batrinete”. Si pe-aici pe unde ma aflu (Germania) e lumea la fel de spalata pe creier, procentul de „autonomi” e pe undeva pe la 5-10% (din ce am intilnit eu, si nemti si de alte feluri, ca e o foarte mare diversitate aici, si mai am de adunat experienta), DAR exista o mare diferenta: oamenii nu sint vehementi, si nu tin cu tot dinadinsul sa iasa in fata, asa ca nu aud/vad atitia prosti care sa se bage in seama ca in Romania, si nu e, in general in societate, atita galagie. Au opinii, si le exprima, dar in cu totul alt mod. Si pe sticla, si in media scrisa, si in cea virtuala. Discutia, dezbaterea, dialogul, polemica, toate astea exista.