AcasăRabbi ziceBăi, Schenghene! Adio, bă!

Băi, Schenghene! Adio, bă!

Foarte probabil o să scăpăm şi de data asta pisicul Schengen. Dacă n-am fost cuminţi! La tura anterioară de şenghenit, s-a tot comentat o declaraţie de atunci a lui Titus Corlăţean, ministrul nostru de externe, care zicea că, de la acel moment, aderarea la spaţiul Schengen nu mai reprezintă o prioritate. Pe cuvânt de pionier, am fost de acord cu ministrul Corlăţean! Am intrat în mari discuţii cu tot felul de oameni care consumau porţii consistente de indignare: da’ vai, da’ cum să nu stăm noi preşuleţ până când ne lasă alde nenea şi tanti să ne dăm şi noi cu pişucleta p’in şănghen!

Cum se vede treaba, olandezii şi franţujii s-au vorbit să facă prin rotaţie pe nebunii şi să ne lase pe noi, neam milenar, cu folclor autentic şi ciobani prietenoşi care au cont pe Facebook, neşenghenizaţi. Pe motiv de de-aia, de sanchi şi de ciuciu.  Dacă judecăm bine, mare pierdere nu e. Iertat să fiu, dar aderarea la spaţiul Schengen e mai mult un moft, un motiv de făleală pentru politicieni, care tare ar vrea să se poată lăuda că ne-au mai băgat în ceva, ca şi cum toate astea în care ne-au tot băgat nu ne-ar fi de ajuns. Libertatea de circulaţie a cetăţenilor români nu e foarte afectată, tot la liber circulă, doar că ne mai întreabă ăştia de buletin. Mai exista argumentul legat de timpul pierdut de transportatori prin vămi. Din punctul ăsta de vedere e, să fim cinstiţi, un neajuns, dar poate e bine dacă o vreme mai belim ochii la punctele de intrare în ţară, să vedem cine intră şi iese pe aici, şi ce cară în containere, că prea e vraişte şi mereu auzim ba de evaziune fiscală, contrabandă sau mai ştiu eu ce porcării.

Cu Schengenitul treaba e simplă. Ăia ne-au cerut să îndeplinim nişte criterii. Le-am îndeplinit. Aici nu e nimic de comentat. Pe urmă a început olimpiada şpecuţei roşii. Pe care ba nu o aveam, ba n-avea cozorocul adecvat. Obiecţiunile mormăite acum de către francezi sunt legate de ţigani. Succesiunea la tron pare să nu-i fi înmuiat pe graseişti, iar dacă e să fim cinstiţi, am putea recunoaşte că înţelegem bine de unde le vine necazul şi că, de fapt compătimim cu ei. Ar mai fi chestia aia cu nediscriminarea, un mic moft, cu care coana UE se laudă că a făcut mulţi copii. Dar asta e frumuseţea cu prinţipurile, că sunt bune când le impui altora şi foarte nasoale când trebuie să le respecţi tu.

Personal, trebuie să recunosc, azi dimineaţă, când m-am legat la şireturi, m-a deranjat puţin că nu intrăm şi noi în şenghenul lor, dar pe urmă mi-a trecut. Iar francezii pot fi foarte liniştiţi acum: înainte de a ajunge la Paris, ţiganii vor pierde cinci-zece minute la controlul de frontieră, ceea ce cu siguranţă schimbă dramatic lucrurile.

Băi, Schengene! Adio, bă!

P.S. Pe lângă subiect, dar trebuia zis. Directorul SRI, gomos, important şi al dracu’ de grav, a emis sunete, referitor la subiectul Roşia Montană. Marea întreprindere de ascultat telefoane şi pârât la investitori a produs materialul informativ al secolului: există proteste împotriva exploatării de la  Roşia Montană. A constatat institutul de pipăit cu timpanul că ăia care protestează sunt ecoterorişti, extremişti, pe scurt nişte nasoli. Poate era mai important să povestească, dacă ştie, cum e cu şpăgile şi mişcările oculte de bani şi interese din puturoasa afacere, decât să îi vegheze pe ăi de protesetează. Zic şi eu.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Sa ma ierti rabbi dar mai este o situatie in care noi ca persoane fizice am fi avantajati: la iesirea intr-o tara Schengen cu copii sub 14 ani, care momentan au nevoie de pasaport.

  2. Totusi, sunteti o persoana inteligenta si citita. Pacat ca refuzati sa vedeti realitatea si adoptati pozitia „nu avem bascuta rosie”

    Declaratie ministrul de externe german, februarie 2012:
    Romania can count on German support for the annulment of the veto on Schengen, imposed by the Netherlands and Finland!”

    Declaratie ministrul de externe finlandez

    „Am impins disctiile noastre, in aceasta dupa amiaza, catre subiecte precum Acordul Schengen, si ar vrea sa informez pe toata lumea ca Finlanda sustine aderarea Romaniei la spatiul Schengen in doua etape (….) Am avut discutii aprinse in Parlament pe aceasta tema dar am cazut de acord ca trebuie sa facem tot ce tine de noi ca Romania sa devina membru Schengen.” – Alexander Subb – Ministrul Afacerilor Europene din Finlanda, Bucuresti, 4 aprilie 2012.

    Fara doar si poate am fi aderat in doua etape la spatial Schengen, prima etapa in septembrie 2012, aderarea la spatial aerian.

    Pur si simplu va fortati sa ignorati vara lui 2012. Nu asa se preia puterea politica intr-o tara din UE. Nu cum a procedat USL-ul atunci. Asta ne-a costat, asta platim acum, nu faptul ca nu avem bascuta rosie. Platim aventura generata de gargaunii lui Antonescu si compania. In politica trebuie sa speculezi momentele bune. Noi ne-am batut joc de ele in vara lui 2012.

    Si toata aventura aia a fost inutila finalmente pentru USL: tot au castigat 70% in parlament peste 3 luni, iar presedintele tot nu au reusit sa il dea jos.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...