AcasăRabbi ziceDosarul Dragnea, fără să...

Dosarul Dragnea, fără să vorbim despre dosar

Liviu Dragnea îmi e la fel de simpatic ca şi hepatita, iar „marele său proiect” de regionalizare îmi provoacă, mai degrabă, îngrijorare. Asta ca să fie, din capul locului, clar cum stăm. Când vine, totuşi, vorba despre dosarul în care e acuzat de fraudă la referendumul de anul trecut, nu comentăm în funcţie de simpatii, umori personale sau părerea despre dezavantajele mustăţii la întâlnirea botului cu lingura de ciorbă.

Ca să fie limpede, nu cunosc datele dosarului pe baza căruia vicepremierul este trimis în judecată. Îmi pot închipui, plecând de la observarea felului în care se confecţionează dosare în ziua de azi, că grosul „probelor” e reprezentat, ca mai mereu, de niscaiva stenograme ale unor convorbiri telefonice interceptate. Pentru că, în România, telefoanele sunt ascultate într-o nesimţire. Cu sau fără mandat. Profilactic, cam toată lumea trebuie ascultată, că nu se ştie când devine unul nasol. Dacă îl asculţi cu sârguinţă pe unul, mai devreme sau mai târziu, ăla tot spune ceva de care să te poţi agăţă. Iar nevoia de mandat, pentru a valida probele, se rezolvă cum nu se poate mai simplu: ţi se fabrică o plângere, cu sau fără rost, dar motiv suficient pentru a se obţine un mandat. Ulterior dosarul acelei plângeri se stinge, dar înregistrările rămân şi au la bază un mandat. Te culci liniştit, ştiind că toate sunt în regulă, dar nu realizezi că, de fapt, adevăratul dosar, ăla despre care nu ştii, e lucrat, acolo în umbră.

Revenim la Dragnea şi la dosarul pe care am admis că nu-l cunosc. ( Cum îmi pot da cu părerea despre un dosar pe care, singur mărturisesc, nu-l cunosc, s-ar putea întreba unii. Tocmai ăsta e clenciul. Nu mai discutăm despre un dosar, despre anumite intereceptări, despre anume comenzi politice, ci despre dosare, interceptări, comenzi politice. Despre un întreg mecanism, carevasăzică, mecanism care nu îşi propune să facă justiţia mai sprintenă, ci să se asigure că politcienii sunt controlabili, de către cine trebuie!) Avem acuzaţia că ar fi fraudat referendumul de anul trecut, prin care se cerea demiterea lui Băsescu. Pauză de tutun şi reflecţie. Am stabilit că nu cunoaştem dosarul, deci nu trişăm, nu tragem cu coada ochiului. e vorba de referendumul de anul trecut, la care vreo şapte milioane  de oameni au decis că nu-l mai vor pe Băsescu, dar decizia acestor oameni a fost facută muci, pentru că aşa a vrut Merkel, pentru că în garaj era înghesuială, pentru că „serviciili nu doarmi”, pentru că de-aia. Acum vine DNA şi spune că referendumul ăla a fost fraudat, că poate Dragnea a mânărit nişte voturi – hai să-i credem pe cei de la DNA şi să admitem că e vorba de nişte sute de mii de voturi.

La referendumul despre care vorbim, eforturile de-a dreptul disperate ale lui Băsescu&Co au fost îndreptate într-o singură direcţie: să-şi convingă susţinătorii să stea acasă, sperând că astfel le va mai rămâne şansa contestării cvorumului. Nici măcar Băsescu sau cei mai fanatici dintre susţinătorii săi nu au îndrăznit să vorbească despre schimbarea sensului voinţei populare, pentru că, era limpede, votul anti-Băsescu era masiv. Azi apare acuzaţia de frraudare. Repet, nu tragem cu 0chiul la dosar. Poate există elemente care pot constitui probe, poate ba. Avem o certitudine: nici Dragnea, nici ai lui, nu aveau cum schimba sensul votului, aici lucrurile erau clare. Şi nici puterea de a schimba soluţia finală nu au avut-o, pentru că asta s-a decis la masa verde.

Acum uităm de Dragnea şi ne întoarcem la Roberat Anastase. Devine clar ce vreau să spun? Ba nu, hai să sărim peste Anastase şi să ne întoarcem la alegerile prezidenţiale din 2009. Atunci când Geoană a câştigat alegerile din ţară, atunci când au existat masive acuzaţii de fraudă, în favoarea lui Băsescu, atât în ţară, dar mai ales la secţiile din străinătate. A existat o contestaţie a lui Geoană, rezolvată la mişto de către CCR. Şi atât. Cu o diferenţă de câteva mii de voturi, venite din străinătate, Băsescu câştigă alegerile. Câteva mii de voturi, venite de la secţii din străinătate, în ciuda zecilor de acuzaţii de fraudă la acele secţii. Acolo nu au existat înregistrării telefonice, Baconschi n-a fost stresat, DNA nu s-a deranjat.

Justiţia nu lucrează prin comparaţie, legea e lege şi cu asta basta. Ce a fost în 2009 nu-l scuteşte pe Dragnea de răspundere, dacă a greşit. Aşa pare, nu? Pentru a accepta o astfel de afirmaţie, ar trebui să admitem că DNA se ocupă cu justiţia. Şi ar trebui să ingorăm cele spuse mai sus, care ne fac să ne întrebăm dacă despre justiţie e vorba sau altceva. Altfel, sigur, DNA e tare eficient când vine vorba de Voiculescu, Vosganian, Dragnea… Doar când vine vorba de proprietarul casei din Mihăileanu, combinatorul de terenuri căşuneniene şi alesul celor din Paris, doar atunci justiţia nu mai e chioară, ci de-a dreptul curvă.

Aşa că n-am de ce mă uita la dosarul lui Dragnea. Încă sunt cu ochii pe dosare mai vechi, de pe vremea când aveam flotă, de la alegerile din 2009, de la votul numărat de Anastase. După ce vedem ce e cu alea, mai discutăm despre justiţie nepolitizată şi despre ce dosare vreţi.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. In plus ,”marele”Papici habar nu are de seamntica,logica, si propietatea termenilor ,pentruca cretinul il acuza pe Dl Dragnea pentruca isi facea treaba de politician.Pentru toate tampeniile comise in timpul sefiei lui la DNA de mult trebuia dat afara cu un picior in cur nu doar schimbat in functie.Cand magarii de la PDL care s-au ajutat de serviciul de telefonie speciala pentru a monitoriza alegerea sceleratului si care-l ironiza pe Viorel Hrebenciuc ca are rezultatele in timp ce nenorocitul incerca sa faca o numarare paralela si-l chema la sampanie n-a sughitat DNA-ul nici in cazul lui Braga nici Videanu nici ceilalti magari care realment au fraudat alegerile.Fiecare pasare o sa piara pe limba lui si sceleratul daca nu moare subit ajunge „sef de camera”la Rahova cu toate sfortarile lui.Ata lui ajunge la par si faptul ca vorbeste de franghie in casa spanzuratului nu-l ajuta cu tot tupeu si lipsa de bun simt.

  2. Cu flacaii care fac dosare la comanda utilizind tehnicile colajului nu cred ca e posibil sa vedem vreodata dreptatea facuta pe bune. Nu-mi dau seama cum e posibil ca o breasla intreaga sa se dedea la masluiri si comanda pe linia scurta, dar daca stau sa ma gindesc, si inainte de ’89 erau destui aceia „mladiati” dupa cerintele sistemului. O fi un procent din populatie intotdeauna dispus sa se plieze. Ca altfel nu-mi explic de ce astazi nu mi se pare ca ar fi mai putini cei dispusi la compromisuri majore decit in trecut.

  3. Haideţi să ne aminitim. Decembrie 2009. Liviu Dragnea, acuza guvernul PDL ca, post-factum, falsifică declaraţiile votanţilor din străinatate, prezenţi la turul II de scrutin. Responsabilii pentru voturile din diaspora, din partea MAE, erau d-l Eugen Tomac, secretar de stat şi… ROBERT CAZANCIUC, secretar general MAE, care, se jurau pe toţi sfinţii, că nu este adevărat. Aceste declaraţii TREBUIE sa fie în ţară, trebuie să existe în arhive, iar CNP-urile pot fi verificate. Iată că, d-l Băsescu, poate să îl sune şi acum, la orice oră, pe d-l Cazanciuc. Nu e bine d-le ministru, nu e bine! Poate că d-l Dragnea, îil întreabă acum, pe colegul său de guvern, unde sunt acele declaraţii, iar d-na Kovesi, va avea bunăvoinţa să le verifice.( Chiar dacă d-l Ponta, nu-l iubeşte pe Mircea Geoană!)

  4. ai dreptate.dragnea cica era ascultat din mai 2012,in baza unui mandat de interceptare pe siguranta nationala(yeah,right) . conform luju.ro,care a studiat rechizitoriul,mandatul a fost acordat pentru interceptarea liderului psd alexandria,un domn numit boboc . probabil un „terrorist mastermind”.

    daca te intrebi cum dracu dau judecatorii aia mandate la modul asta, esti acuzat de „presiuni asupra justiei”.

  5. „Alesul celor din Paris….”

    In 2009, in turul 2, au votat la Paris cam 3700 de alegători. In 14 ore. În mai 2007, la suspendare, au votat 3500 de persoane in 12 ore.

    Datele sunt publice si se pot verifica.

    Si, ca sa nu uit, in 2007, ambasador la Paris era un fost consilier al lui Nastase, Baconschi a ajuns mult mai tarziu acolo (referendumul a fost in mai 2007, Baconschi a fost numit in august 2007)

    Cred ca e cam greu sa demonstrati ca toti sunt la fel, doar ca unii sunt mai anchetati decat altii. Masinaria PSD a fost totdeauana mult, mult peste ceilalti. Iar in 2012, Dragnea s-a intrecut pe sine insusi. Si a fost chiar aproape sa reuseasca, nu era deloc atat de departe pe cat ziceti.

    • @silicon_v. Dacă tot aveţi datele, puteţi să ne spuneţi câţi votanţi din cei 3.700, care au votat la turul 2 la Paris, au votat în ultima oră a votării. Mai exact, în ora dintre închiderea urnelor în România şi închiderea urnelor la Paris ( şi nu numai), Mai exact, la toate ambasadele Romnâniei unde urnele s-au închis după închiderea urnelor în RFomânia Calculele, făcute pe secundele de aur ale câştigătorului, la această oră s-au referit! Mulţumesc.

  6. Observ ca o duduie comenteaza pe FB folosind semnatura aia tembela cu „Schengen” ca nume intermediar. Mda, astia sunt basistii, de vazut si aberatiile unui obisnuit, din pacate!, al acestui blog, care vrea sa ne convinga de faptul c-ar avea niscai legaturi cu Silicon Valley… 😆

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...