Valerică

De când şi-a tras freză de Jimmy Hoffa, Valeriu Zgonea e convins că el are tare multă carismă, doar că nu-l place lumea (!). Energicul preşedinte al Camerei Deputaţilor e tot mai frecvent vizitat de idei, lucru care, de obicei, e îmbucurător. În cazul său, totuşi, e mai degrabă îngrijorător.
Zgonea a descoperit un lucru remarcabil: poate să facă ce-l taie capul. Ba mai mult, dacă-l ciupeşte vreo idee năstruşnică, are bani la dispoziţie ca să-şi facă de cap cu ea. Şi ideile năstruşnice nu-l cruţă!
Ajuns preşedinte al camerei, Zgonea a devenit un autentic antrepenor al parlamentarismului de nişă. Proiectele sale majore, esenţiale pentru buna desfăşurare a procesului legislativ, au vizat chestiuni importante, precum: lungimea fustelor cucoanelor care trec pe uşa Parlamentului, portul de sacou şi cravată, degustările de telemea creştină şi organizarea de rugăciuni cu salam de Sibiu, înfiinţarea unui punct farmaceutic, meniul de la bufetul Camerei Deputaţilor, îmbrăcarea în uniforme a salariaţilor camerei etc. etc. Cum bine se poate observa, nimic din ce face democraţia nostimă, iar procesul legislativ simpatic, nimic nu i-a scăpat preşedintelui camerei. Reforma hârtiei igienice, marele proiect de revizuire a deodorantului de WC îşi aşteaptă şi ele rândul.
Şi care ar fi problema dacă pe Zgonea îl străbat idei curioase, dacă e agitat de confuze trăiri mistice şi răvăşit de o viziune cazonă asupra democraţiei? Asta e întrebarea, a fost pusă, răspunsul stă lipit de tavan. Recâştigarea încrederii în instituţia Parlamentului, care pare a fi obiectivul (lăudabil altfel) domnului Zgonea, nu se poate obţine nici căutând deputaţii de batistuţă şi cravată, nici măsurând distanţa de la chiloţi la bordura fustei, în cazul doamnelor deputate, nici îmbrăcând secretarele în uniformă ( fie ea de stewardesă, de asistentă medicală sau ofiţer de poliţie, că dracu’ ştie ce fetişuri se mai poartă!). Nici măcar prizând misticism la micul dejun, lângă salata de icre şi pâinea prăjită. Şi în niciun caz cu tipul ăsta de mentalitatea de plutonier de intendenţă, pe care, e evident, Zgonea nu o poate depăşi.
Tentativele domnului Zgonea de a părea simpatic, atunci când se mai trezeşte „glumind”, de la microfonul Camerei Deputaţilor, aterizează frecvent în ridicol, insistenţa sa de a „demonstra” eficienţă şi spirit organizatoric, e de cele mai multe ori caraghioslâc.

Acesta e un pamflet. Dacă persoane reale se regăsesc în textul de mai sus, ar face bine să înveţe naibii ceva din asta.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. Domnul Zgonea nu este simpatic. Nici nu poate fi. Cultura sa, de tractorist, cu liceul făcut la seral şi apucăturile de contabil de ceapeu, care a descoperit cravata cu nodul gata făcut şi pusă pe elastic, îl fac să arate ridicol ţi inadecvat, aşa cum şade cocoţat, pe scaunul de preşedinte al Camerei. Mi-l închipui răţoindu-se la Nicolae Iorga, a cărui barbă ar submina parlamentarismul vizionar al d-lui Zgonea. El, nici măcar nu are vină. Victor Ponta însă, da!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...