De când şi-a tras freză de Jimmy Hoffa, Valeriu Zgonea e convins că el are tare multă carismă, doar că nu-l place lumea (!). Energicul preşedinte al Camerei Deputaţilor e tot mai frecvent vizitat de idei, lucru care, de obicei, e îmbucurător. În cazul său, totuşi, e mai degrabă îngrijorător.
Zgonea a descoperit un lucru remarcabil: poate să facă ce-l taie capul. Ba mai mult, dacă-l ciupeşte vreo idee năstruşnică, are bani la dispoziţie ca să-şi facă de cap cu ea. Şi ideile năstruşnice nu-l cruţă!
Ajuns preşedinte al camerei, Zgonea a devenit un autentic antrepenor al parlamentarismului de nişă. Proiectele sale majore, esenţiale pentru buna desfăşurare a procesului legislativ, au vizat chestiuni importante, precum: lungimea fustelor cucoanelor care trec pe uşa Parlamentului, portul de sacou şi cravată, degustările de telemea creştină şi organizarea de rugăciuni cu salam de Sibiu, înfiinţarea unui punct farmaceutic, meniul de la bufetul Camerei Deputaţilor, îmbrăcarea în uniforme a salariaţilor camerei etc. etc. Cum bine se poate observa, nimic din ce face democraţia nostimă, iar procesul legislativ simpatic, nimic nu i-a scăpat preşedintelui camerei. Reforma hârtiei igienice, marele proiect de revizuire a deodorantului de WC îşi aşteaptă şi ele rândul.
Şi care ar fi problema dacă pe Zgonea îl străbat idei curioase, dacă e agitat de confuze trăiri mistice şi răvăşit de o viziune cazonă asupra democraţiei? Asta e întrebarea, a fost pusă, răspunsul stă lipit de tavan. Recâştigarea încrederii în instituţia Parlamentului, care pare a fi obiectivul (lăudabil altfel) domnului Zgonea, nu se poate obţine nici căutând deputaţii de batistuţă şi cravată, nici măsurând distanţa de la chiloţi la bordura fustei, în cazul doamnelor deputate, nici îmbrăcând secretarele în uniformă ( fie ea de stewardesă, de asistentă medicală sau ofiţer de poliţie, că dracu’ ştie ce fetişuri se mai poartă!). Nici măcar prizând misticism la micul dejun, lângă salata de icre şi pâinea prăjită. Şi în niciun caz cu tipul ăsta de mentalitatea de plutonier de intendenţă, pe care, e evident, Zgonea nu o poate depăşi.
Tentativele domnului Zgonea de a părea simpatic, atunci când se mai trezeşte „glumind”, de la microfonul Camerei Deputaţilor, aterizează frecvent în ridicol, insistenţa sa de a „demonstra” eficienţă şi spirit organizatoric, e de cele mai multe ori caraghioslâc.
Acesta e un pamflet. Dacă persoane reale se regăsesc în textul de mai sus, ar face bine să înveţe naibii ceva din asta.
Domnul Zgonea nu este simpatic. Nici nu poate fi. Cultura sa, de tractorist, cu liceul făcut la seral şi apucăturile de contabil de ceapeu, care a descoperit cravata cu nodul gata făcut şi pusă pe elastic, îl fac să arate ridicol ţi inadecvat, aşa cum şade cocoţat, pe scaunul de preşedinte al Camerei. Mi-l închipui răţoindu-se la Nicolae Iorga, a cărui barbă ar submina parlamentarismul vizionar al d-lui Zgonea. El, nici măcar nu are vină. Victor Ponta însă, da!
Bunule Rabbi, n-ar fi rău să pui și o busolă la dispoziția „regăsiților” …